1,005 matches
-
strâng de gât! ARTUR: Vreau doi toboșari! Vreau doi trompeți! N-o să scăpați de mine niciodată! COLONELUL: Omule, nu pricepi? Ești un om liber! Du-te pe câmp, du-te să vezi iarba. ARTUR: Minți! Toți mințiți! Sunteți atât de fricoși și de lași, încât v-ați sfătuit să-mi dați drumul. Mi s-a mai întâmplat... Peste tot e la fel. CĂLĂUL: E nebun! COLONELUL (Ultim efort.): Vrei bani? Spune-ne ce vrei și-ți dăm. ARTUR: Toboșari! Covor! Trompeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
afară! O să putreziți de vii! BRUNO: Ia chemați-l pe domnul Vișniec! Unde-i autorul? Ce se-ntâmplă aici? Ce, suntem la circ? Ce-s tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O otreapă! O scârnăvie! Un fricos! N-are decât să vină! PRIMUL BĂRBAT: Eu nu mă tem de autor! GRUBI (Alergându-i pe cei doi prin sală, cu diverse obiecte amenințătoare în mână.): Vă arăt eu! Vă arăt eu vouă! Haimanale! BRUNO (Alergând după GRUBI.): Grubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Actu-ntâi nici nu trebuie văzut de nimeni, e o eroare că l-ați văzut, o lașitate! MAMA: Așa e! Sunteți niște lași! RECRUȚII (În cor.): Oare sunt ei niște lași? MAMA: Da, sunt niște lași! OMUL CU SACAUA: Sunteți niște fricoși și niște lași! Când ați văzut că unii vorbesc tot timpul și alții n-apucă să scoată nici un cuvânt, de ce n-ați zis nimic? De ce ați suportat mascarada? De ce n-ați urlat? PRIMUL BĂRBAT: De ce? De ce a-ți tăcut? AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o urăsc, n-am să urc niciodată acolo... Pentru că am să plec, Grubi, cu voi sau fără voi... Să nu mai pomenești niciodată de odaia de sus! Auzi? HAMALUL: Nu, domnule, deși... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște lași, sunteți niște fricoși. Vă e frică să plecați de aici, din cocina asta blestemată, din mocirla asta, din cimitirul ăsta... Toată viața ați visat să călătoriți prin ploaie și acum, când eu v-aș putea învăța... vă e teamă vă e lene... vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îi era pe stricate. Avea so repeadă la noapte urât de tot pe Magda. Încă un motiv pentru ca profesoara să-i scoată din nou ochii că s-a răcit iremediabil. Ce-i drept, se cam săturase de fițele ei. Nebună, fricoasă și pe de-asupra foc de geloasă. Tocmai bună de trimis într-o vacanță de vreo doi ani la sanatoriul ălora cu trei roate la car, deschis nu demult la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Mai făcuse și scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de nemulțumiți și așa au rămas mulți dezorientați care nu s-au procopsit la moment, ba chiar unii a calicit și a sărăcit, n-au știut, n-au avut curaj, erau prea cinstiți, ce-o fi fost de capul lor, fricoși și cu frică de Dumnezeu, adică corecți până peste poate, au avut ei o boală de-asta de i-a lăsat cu schele și alte belele cum am auzit că le zice la televizor, mai ales la acei care, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar oricând poate s-o ridice pe ea în locul lui Ilarion. Cum, în cele din urmă, îi cedase. Ba, la un momentdat, se și îndrăgostise de el. Dragoste pătimașă, cu gelozie și chin, până în pragul nebuniei. Îl simțise chinuit, neputincios, fricos și el până peste poate, oricât era de aprig la datorie. Odată chiar era să bage cuțitul în una. Credea că trăia și aia cu Goncea. A vrut chiar să aibă un copil de la Goncea. Când i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
c-o să luăm premii, o să apărem la televizor. Eu nu prea aveam de gând să plec. Ce era să mă fac printre atâția străini? Nu sunt genul care să ia totul de la zero. Aveam 48 de ani și eram la fel de fricos ca la 18. Paul a tras iar de mine: hai, nu mai fi așa cârpă, ai văzut, zice, că dacă nu eram eu să te bat la cap cu experimentele, ne închideau din ’60. Eu n-aveam pe nimeni atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ai văzut, zice, că dacă nu eram eu să te bat la cap cu experimentele, ne închideau din ’60. Eu n-aveam pe nimeni atunci, nici soție, nici părinți, nu se punea problema să părăsesc pe cineva. Dar eram foarte fricos, chit că în State, cu descoperirea noastră, întrezăream o viață fără griji. Într-o zi, vine Paul la institut ca de obicei. Dă bună dimineața, bea o cafea, începe să lucreze. Totul merge strună. Lucrăm împreună la un set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i lui Alice o perspectivă privilegiată asupra decolteului ei. — Uite ce e, fetițo, a scuipat ea, tu înțelegi cu cine ai de-a face aici? Eu sunt ziaristavedetă a Intercorp-ului, OK? Iar tu cine mama naibii ești? Ești o hârțogară fricoasă, lingușitoare și leneșă de la nenorocitul de departament juridic, asta ești! Care ți-a salvat pielea de mai multe ori decât ai mâncat mâncare caldă, s-a gândit Alice turbată. Și-a sufocat impulsul să arunce cu lampa de pe birou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ci doar tavanul sălii de spectacol, dar nu, stați așa, a fost doar o privire superficială, nu e vorba despre tavan, e mâna magicianului fără nume, mâna care coboară centimetru cu centimetru, nu are niciun rost să te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii, îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă către același punct al casei, frigiderul. Inevitabilele bilețele zboară - sentimentul de déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu simt nicidecum nevoia să o iau de la capăt. Pătrunse în sufragerie și observă imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai apărut și ăsta, cu prostiile lui și cu insistența aceea agasantă? -, care dorea să-i transmită ceva important, mesaje disparate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bat tot timpul la cap cu nevoia de mișcare, jos cu sedentarismul care aduce enervantele kilograme suplimentare, la dracu`, chiar am nevoie de o alergare strașnică, mulți kilometri, cât mai mulți, eu și gândurile mele... Iepure. Asta ești, un iepure fricos. Știuse de la bun început că monologul infiltrat în mintea sa avea să se încheie astfel. Nu avea cum să-l oprească. Numai uneori (arareori) se făcea liniște - atunci i se părea că plutește și se ruga la Dumnezeu ca starea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
soluție în acele momente, putea aduce dezmeticirea necesară de care avea atâta nevoie. Sau, cel puțin, așa spera... Puse mâna pe clanță, deschise poarta și chiar atunci îi bubui din nou în creier vocea insinuantă a Magicianului: Mda, un iepure fricos. Bine, bine, s-ar putea spune că iepurii sunt, în general, fricoși, n-am auzit - în pofida vastei mele experiențe de viață pe care nu ai cum să o pui sub semnul întrebării - de un iepure erou. Există un iepure cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nevoie. Sau, cel puțin, așa spera... Puse mâna pe clanță, deschise poarta și chiar atunci îi bubui din nou în creier vocea insinuantă a Magicianului: Mda, un iepure fricos. Bine, bine, s-ar putea spune că iepurii sunt, în general, fricoși, n-am auzit - în pofida vastei mele experiențe de viață pe care nu ai cum să o pui sub semnul întrebării - de un iepure erou. Există un iepure cu tupeu, e adevărat, dar îl poți găsi numai prin desenele animate, Bugs
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bomboane care afectează dantura, copiii stau prea mult prin povești, aș putea să zic, iar părinții lor sunt direct responsabili fiindcă nu îi pregătesc mai repede pentru viața infectă și dezordonată pe care o vor duce. Pe când tu... Un iepure fricos, asta este concluzia. Începu să alerge pe partea dreaptă a drumului, controlându-și respirația, îndreptându-se către ieșirea din orășel, aflată la vreo trei kilometri distanță, imediat după ce treceai de benzinărie. Regretă că nu luase căștile cu el și telefonul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nicăieri. Chiar se poate spune asta, știi foarte bine. Un iepure care a dorit ca un stâlp de telegraf să se prăbușească exact atunci când era nevoie, totul pentru ca banii din geamantan (nici n-ai avut curaj să intri în debara, fricosule!) să nu poată fi recuperați de proprietarul lor. Un iepure care face jogging prin ploaia torențială pentru că nu mai are - recunoaște! - puterea de a deschide laptopul-minune. Un iepure care simte cum se încolăcește în jurul propriului gât cobra cu coif á
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit de viu, pe un eșafod ridicat în mijlocul intersecției. Da, aceasta ar fi o soluție de urgență, iar oamenii ar putea să aplaude spectacolul fără să fie nevoiți să mai plătească
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este vinovatul. Țipă din nou: - Magicianule, cât va mai ține ploaia asta? Ai grijă, nu cumva să inunzi apartamentele celeste, sunt sigur că în fața lui Dumnezeu nu poți să faci față cu bagheta aia de trei parale! Uite că iepurele fricos îți dă cu tifla. Și voi merge către Lucia, farsele acestea de prost gust pe care le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poezii naționalist-creștine (În cursul serii). La asemenea activități, pe care le consideram inofensive și pacifiste, spiritual-creștine, i-am invitat să participe și pe căcăcioșii Alexandru Ivasiuc și Paul Goma (care erau prieteni foarte buni). Amândoi, mi-au dat același răspuns fricos, dar nu În același timp: „Dacă tu, Derdena, macedonean curajos, nu te temi de repercusiuni, În schimb, eu am frică de izolare și nu vreau nici să ajung la Domocoș (locțiitorul politic al Închisorii)”. Despre Ivasiuc am scris destul În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Domocoș (locțiitorul politic al Închisorii)”. Despre Ivasiuc am scris destul În cartea memorialistică „Mărturisirea unui neînvins”, prezentând probe irefutabile că era informator renumit și autor moral al câtorva crime securiste. Acum, vreau să arăt că, despre Paul Goma, inegalabil de fricos și de orgolios, știam Încă din toamna anului 1962 de la Ivasiuc, că este, de asemenea, informator (vânzător de oameni la Securitate). Primii această extrem de importantă dezvăluire ca pe o informație sub beneficiu de inventar, ținând cont că eram Încă În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Securitatea din București, iar la Paris avea să fie ținta unei nereușite tentative de ucidere, pusă la cale de Securitate. Luând cuvântul, am arătat că-l cunosc bine pe Goma, din Închisoarea Gherla, unde se manifesta ca un ins extrem de fricos. Faptul că n-a fost condamnat, nici măcar judecat ( În același timp Grigore Caraza și Gheorghe CalciuDumitreasa executau ani mulți și grei de Închisoare pentru fapte politice minore), că a fost primit de Cornel Burtică (secretar al C.C. al P.C.R.) și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acestea sugerează ideea că așa-zisa disidență a comunistului Paul Goma a fost temeinic regizată de Securitate, cum avea să declare, după aproape 30 de ani, generalul securist Pleșiță. Așadar, nu există niciun dubiu că Paul Goma, un tip prea fricos, Înfumurat și mincinos, a fost instruit și dirijat de Securitate (al cărei agent informator era Încă din anii ’60 ai veacului trecut) ca să-i facă servicii și În străinătate. Și este atât de fricos Paul Goma că se teme Îngrozitor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]