1,444 matches
-
atestă că, în urmă cu trei secole, limba balenei normale era socotită ca o mare delicatesă în Franța, unde se plăteau bani grei pentru ea. Pe vremea lui Henric al VIII-lea, un bucătar al Curții a căpătat o recompensă frumușică pentru faptul că a inventat un sos strașnic, menit să asezoneze marsuinii fripți la grătar - marsuinii fiind, dacă vă amintiți, o specie de balene. Chiar și-n zilele noastre ei trec drept o mîncare foarte aleasă; carnea lor, tocată într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
, George (13.VII.1905, Frumușica, azi Axintele, j. Ialomița - 14.XII.1987, București), prozator. Fiu al Elenei și al lui Constantin Acsinteanu, dulgher, A. a urmat școala primară în satul natal, iar liceul la București, Călărași, Odorhei. O vreme învățător, își completează apoi studiile urmând
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
ușa în urma unor episoade coșmarești. Deși plini de bani, se întorc spăsiți la modestele birouri de scriitori ale căror cărți continuă să nu se vândă. „Gunoiul uman” (Meyers, 1994, p. 287) numit Hollywood le pătrunsese în conștiință, după ce le rotunjise frumușel conturile. În contrabalans, Chandler profită enorm de pe urma primirii triumfale a scenariilor la care lucrează. După succesul de proporții al filmului Murder, My Sweet, edițiile ieftine ale cărților sale ajung la tirajul incredibil de două milioane de exemplare. Își cumpără o casă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
eu, îl ajută anchetatorul și, pe luna plină ce-i ținea loc de față, explodă o veselie care-i dezvelea sănătos toată dantura. La ora zero te-ai sculat și-ai înhămat caii. - Păcatele mele ! - După asta ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dulci, să le tot mănânci! A început să culeagă zmeură într-o cană, cu gândul la fetele ei. Se distra între timp, având și muzică în apropiere. Două păsărele cleveteau aprins pe gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una la alta. Stând puțin aplecată asupra
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ceva ici și colo sau unor dureri vagi, și nu Începe să urci scările cu precauție. — De unde știi? — Dar tu de unde știi, cînd interoghezi un suspect? ZÎmbiră amîndoi. — SÎntem la sfîrșitul lui iunie. La Paris e caniculă. Așa că vei pleca frumușel În vacanță, fără să lași adresa dacă e posibil, În orice caz, fără să telefonezi zilnic la Poliția Judiciară. Se poate, mormăi el. Căsuța noastră de la Meung-sur-Loire... Vei avea destul timp să te bucuri de ea la pensie. Anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia pe ceilalți drept martori: — Voi n-aveți impresia că a moștenit trăsăturile fine ale ma mei lui, Scribonia? — Chiar p... pr... prea mult, hârâie Claudius. — Ce vrei să spui? e presat din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe vas... Îi acordă câteva secunde de gândire înainte de a conchide: — Asta înseamnă că o încărcătură purtată de cinci corăbii reprezintă 30 de milioane de sesterți. Asinius Gallus lasă să-i scape un fluierat apreciativ. — 30 de milioane! O sumă frumușică, n-am ce spune! Adaugă cu voce încordată: — Uite cât bănet se ascunde în pivnițele cu vin! — Și vinul este o afacere neimportantă, face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deși, din exterior, se dovedește mai echilibrat decât Drusus, blând cu prietenii și măsurat în plăceri. Rareori își dă masca jos și lasă să se întrevadă ura care mocnește în el. Să nu-i fi trecut pasiunea pentru ovreicuța aia frumușică? Își înăbușă un alt oftat. În mod clar, nici Germanicus nu e fericit. Se uită din nou la cupele de vin răsturnate de a valma pe jos. Cu cine a benchetuit? Încetul cu încetul, din străfunduri, se ivește un nume
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de la Să-l-cați, megieș cu Căutați și de urmă nu-i mai dați. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pământului, care vede toate și pe toți altfel de cum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu se vede cât e de frumușel. Parcă-i un boț, chilimboț boțit, în frunte cu un ochi, numai să nu fie de deochi!”. Naratorul sugerează cititorului, într-o manieră ocultată, semnificația tehnicilor folosite, explicând procesul de convertire a grotescului în comic, prin introducerea în text a
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
voi, Geraldine este făcută pentru lucruri superioare. Geraldine e singura mea prietenă de la ziar, deși ea s-ar putea să nu fie de aceeași părere, pentru că, până la urmă, nu socializăm împreună după muncă. Dar avem scurte conversații, când Geraldine stă frumușel cocoțată pe colțul biroului meu, iar eu îmi doresc în sinea mea să arăt ca ea. Și de multe ori chiar luăm prânzul împreună, adesea cu Ben Williams, lucru care îmi provoacă durere și încântare în același timp și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Din spate se auziră clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei, care urmăriseră spectacolul burlesc de pe coridorul dintre barrera și primele locuri se-ntorseseră și acum stăteau de vorbă, adunați În grup, sub bec. Un puști frumușel, Într-un costum argintiu cu portocaliu veni spre Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse mâna. — Ăștia ne-au adus niște elefanți În seara asta, spuse băiatul cu veselie. — Da, sunt din ăia mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
e totul În regulă? Că poate să se oprească din rugăciuni. După câteva minute, sora Cecilia intră În cameră. Era foarte neliniștită. — Ce-nseamnă 14 la 0? Habar n-am cum e sportul ăsta. La baseball ar fi un avans frumușel. Dar despre fotbal nu știu nimic. S-ar putea să nu Însemne nimic. Mă-ntorc la capelă să mă rog până se termină meciul. — Sunt deja bătuți. Crede-mă. Stai aici cu mine să ascultăm restul. Nu. Nu. Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rețeta și a mai stat puțin de vorbă cu părinții, nenea doctorul a plecat. La despărțire, Sorina a vrut să-l conducă până la ușă, dar nici mama, nici tata și, mai cu seamă, nenea doctorul n-au lăsat-o. Stai frumușel în pat, că ești bolnăvioară. Când o să te faci bine, ai să vii odată în cabinetul meu la spital. Acolo mai am o mulțime de lucruri pe care vreau să ți le arăt! i-a spus, la despărțire, nenea doctorul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
linia Hibiya ne așezăm la o coadă pe trei rânduri. Mereu stau jos în al treilea vagon din față, dar pentru că fusesem absorbit de carte, m-am trezit mult mai în spate, în al șaselea vagon. În al treilea stai frumușel jos. Cum s-au deschis ușile, am luat-o la dreapta și m-am așezat pe al treilea loc. O doamnă a venit și s-a băgat între noi. Eram patru pe trei locuri. Cam înghesuială, dar, mă rog, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe baza căruia nea Vasile, paznicul, ne deschidea ușa indiferent la ce oră ne întorceam. Am muncit așa, din greu, vreo lună și jumătate, până la încheierea sezonului, când, ajungând să semnăm statul de plată pe care era trecută o sumă frumușică, având în vedere că primeam vreo șaizeci de lei pe zi, domnul inginer,ne-a întins banii și a ținut să ne mulțumească personal pentru contribuția noastră remarcabilă la definitivarea construcției socialismului în patria noastră: - Anu’ ăsta a fost cum
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
una cu alta? - le răspund eu. - Are, bă, are! Ce-ți spuneam eu, Costică? Hă? Ai văzut? Nu e membru de partid! E puturos din ăia care trăiește pe spinarea poporului! Ia strânge-ți catrafusele și hai cu noi! Mergem frumușel la miliție să vedem noi cine ești tu! Și de unde ai tu bani să stai aici să pictezi, în timp ce noi nu ne vedem capul de muncă! Avea dreptate omul! Membru de partid nu, muncit nu, băut nu ... eram suspect! Așa-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
reușeau să învingă plictiseala ce mă cam învăluia. După vreun sfert de oră, am găsit un localnic mai bine informat care m-a îndrumat să merg la sediu, unde urma să fiu întâmpinat de directorul școlii. în fața ușii, o fătucă frumușică mă aștepta zâmbitoare: - Bună ziua! Dumneavoastră sunteți tovarășul de la partid, de la Iași? Nu prea eram eu de la partid, că nici membru nu eram, dar bănuind că așa trebuia să fiu, am confirmat. - Dacă doriți, haideți să intrăm că am eu cheia
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
E așa de greu de priceput ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunoaște pe oameni și nesiguranța pe care ne-o inspiră iubitele noastre, deoarece orice gest de-al lor poate avea dublu înțeles. El spuse: - Ai dreptate, și am și eu un exemplu. Când eram student damlecții de engleză unei domnișoare frumușele, une véritable jeune fille. După obiceiul meu, profitam de ocazie pour lui faire la cour. În mijlocul lecției venea o sluguliță cu apă și dulceață pentru mine și o lăsa în fața mea. Trebuia să găsesc eu, mai apoi, între două vorbe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acolo din jenă de a trimite o scrisoare prea rece. Una câte una le-am aruncat în foc. Aruncam în foc întreg trecutul meu de îndrăgostită. La urmă, ca o încheiere, ți-am distrus fotografia. Fotografia mea, care mă reprezenta "frumușel, elegant, făcut să epatez pe domnișoare" (tot vorbele Ioanei) și acum arzând până la scrum! - A doua zi m-am dus cu el! - Ai fost în stare să te duci cu el, special pentru act? Și în momentele mele de speranță
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
venind să-i ceară mîna). Moarta va fi așezată în antreul din mijlocul casei. E loc mai mare acolo, și poate încăpea cât mai mult public. Viky va fi gătită cu rochiile cele mai elegante și la față va apărea frumușică, roză, așa cum o cunoscuse toată lumea. Căci a îngrijit doamna Axente de toate și e încîntată de surpriza pe care a putut-o face tuturor, tăcând numai pentru ea mândria ei mare: tot ce-a lucrat ca să refacă pe Viky. Va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
odată cu aburii de alcool ce Încă-i mai stăruiau În minte. Nu, fișicul de bancnote era la locul lui. Ippolit scoase grivele pe masă și le desfășură În fața sa. Erau fix douăzeci de bancnote de câte o sută. O sumă frumușică, pe care Subotin se gândea să i-o dea consoartei, spunând că a câștigat-o trăgând aiurea un loz-În-plic. Nevasta Însă l-ar fi mirosit de la o poștă că povestea cu lozu-i o minciună, astfel că scandalul, În loc să se atenueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
eu personal dacă voi reuși În final să colectez câțiva bănuți...!” Timpul Îl presa. Totuși, În afara acoperișului propiu zis, urma să repare și să zugrăvească cele căteva hale industrile ce fusese afectate de scurgerea apei de ploaie, rezultând o sumă frumușică, sperând să contra balanseze investiția și să păstreze lucrătorii În timpul iernii. „Bine, se hotărî repede Tony Pavone. Nici un ban Înainte...!!” „Aveți Încredere domnule, mâine dimineață aduceți Întreaga sumă...!” Oarecum pesimist de seriozitatea afacerii Încheiate, În dimineața următoare Tony Pavone sosi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lupta capitalisto-familisto-psihologică. Ai perfectă dreptate - de ce să te consumi de febră nevrotică? În viață există scopuri mai Înalte. Nu cred că astea sunt un rahat. Departe de mine. Dar vezi dumneata, Unchiule, dacă am avionul acela, pot face un venit frumușel din câteva ore de zbor. Pot să-mi petrec restul timpului citind filosofie. Pot să-mi termin doctoratul În matematici. Acum fii atent la asta. Oamenii sunt ca numerele Întregi simple. Înțelegi? — Nu, normal că nu, Wallace. — Numerele și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]