1,835 matches
-
Unirea, Ștefan Voitec, Două comemorări: Regina Maria - Regele Ferdinand, Laurențiu Fulga, Sublocotenentul Teodorescu Victor, Sergentul Bălan Constantin, Calul bolșevic), pagina 7 găzduiește diverse: epigrame de Al. O. Teodoreanu, un serial de benzi desenate (Pățaniile soldatului Neață) și un foileton-ilustrat (Epistoliile fruntașului Neață) de Neagu Rădulescu etc.; ultima pagină conține informații de pe front sub titlul „Faptele săptămânii”. Sumarul a mai cuprins temporar „Poșta «Sentinelii»” și alte câteva rubrici. Se publică proză de Eugen Jebeleanu (Pilduitoarea viață a domnului Ștefan cel Mare și
SENTINELA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]
-
a chemat pe Dimitrie A. Sturdza și l-a Înștiințat că trebuie să fie gata pentru orice Împrejurare. Însă, spre a lua puterea este nevoie absolută ca partidul liberal să fie reîntregit. În scopul acesta se fac dese Întrevederi Între fruntașii sturdziști și cei drapeliști” . Pentru acest lucru Însă regele ar fi trebuit să Încalce principiul rotativei guvernamentale și să-i alunge pe conservatori de la putere după numai șapte luni de guvernare. Monarhul nu se poate hotărî În acest sens. Diplomatul
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
, Caton (14.V.1871, Craiova - 8.I.1939, București), dramaturg și prozator. Este fiul Emmei (n. Carada), soră a lui Eugeniu Carada, fruntaș liberal și ziarist, și al lui Ion Theodorian, membru în Comitetul Permanent al județului Dolj, director al câtorva periodice craiovene. Urmează cursul primar la Institutul „C. Dima Popovici” din Craiova, condus de mama sa, apoi, tot aici, Colegiul „Carol I
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
din mai 1904 ca editor și proprietar figurează George Nichin. Din 25 decembrie 1903 denumirea ziarului este „Tribuna”, în urma încetării apariției „Tribunei” de la Sibiu, și poate fi considerat organul politic al românilor din Transilvania. Înființată de vechi tribuniști și de fruntașii arădeni ai Partidului Național Român, amintind prin titlu de „Tribuna” și de „Foaia poporului” de la Sibiu, T.p. afirmă în Cuvântul redacțional din numărul de probă: „Intrăm în luptă cu un singur gând: să facem totul cât ne stă în putință
TRIBUNA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
versuri cu lozinci și salopete.” Temele sunt, conform normativelor ideologice, construirea socialismului, ura împotriva dușmanului de clasă, intern și extern, lupta pentru pace, înfierarea „ațâțătorilor la război”, înflorirea țării noi, glorificarea trecutului, apărarea independenței naționale, veștejirea defăimătorilor patriei socialiste. Alți „fruntași”, precum Dan Deșliu ori Eugen Frunză, vor inflama stilul agitatoric, dar T. îi anticipează, iar mai târziu nu revine la poezia confesivă nici când difuzarea acesteia e tolerată. Culegerile sale vor menține versuri ca acestea: „Oriunde-aș fi, te întâlnesc
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
unde s-au perindat cu amintiri Constantin Maximilian, Constantin Tănase, Dina Cocea, Maria Filotti, G. Storin. Cu satisfacție orgolioasă cititorii sunt anunțați în numărul 357/1945 că ziarul „și-a asigurat colaborarea marelui scriitor și vechiului democrat Gala Galaction, distinsul fruntaș al scrisului românesc și venerabilul slujitor al altarului”, care promite un ciclu de douăsprezece articole-amintiri literare, Povestea cărților mele (au apărut numai notații sumare despre Bisericuța din Răzoare și La Mangalia). Mai colaborează Mihai Tican-Rumano (O după-amiază la tropice, Nuevas
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
colaborează cu Heliade și susține materialicește inițiativa. În 1834 era numit președinte al Divanului Judecătoresc din București, funcție din care demisionează după doi ani. În 1840 era ales deputat, iar în 1842 candidează chiar la domnie. În 1845 este între fruntașii Asociației Literare a României. Ioan Voinescu II face să apară în 1848 o colecție din poeziile lui, omagiu al noilor generații pentru poetul înaintaș. În timpul revoluției V., membru al Înaltei Curți și rudă cu domnitorul Gheorghe Bibescu, se va păstra
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
contemporane, între care un nuanțat și extrem de expresiv omagiu adus lui Paul Verlaine. Întâlnirea cu N. D. Cocea îl determină pe V. să îmbrățișeze ideile socialiste, articolele sale de atitudine transformându-se, nu de puține ori, în virulente pamflete împotriva fruntașilor Partidului Național Liberal și îndeosebi împotriva membrilor familiei Brătianu. Apogeul publicisticii lui literare este atins la „Contimporanul”, când promovează, împotriva tendințelor îngust-naționaliste, ideile și mișcările europene de înnoire. Înfățișat de E. Lovinescu drept „principalul factor al extremismului [literar] român”, acuzat
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ref>. Aceste evenimente au inspirat Încredere nobilimii basarabene În reușita suprimării nelegiuirii ce fusese comisă În 1812. Înfrângerea Imperiului Rus În Războiul Crimeii și răscoala antițaristă din Polonia (1863), ce agravaseră situația externă și internă a Rusiei, erau considerate de fruntașii basarabeni un moment favorabil pentru realizarea idealului național. Partida națională din cadrul nobilimii basarabene de origine română, ce opta pentru o atare idee, a Încercat să impună punctul de vedere și celorlalți boieri din ținut. Actele oficiale ale administrației rusești locale
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
prosperă, nu este acceptat cu ușurință. Poate că și din cauza aceasta, pe lângă multe altele, au urmat necazurile, multe și grele, în special o dată cu venirea comuniștilor. și moartea tatălui meu în condiții suspecte, încă neelucidate, într-o perioadă când mai mulți fruntași ai satului au dispărut fără urmă. Eu am fost primul dintre cei patru copii. A.N.: Cum le-a venit în minte să vă dea la școală mai departe? Exista în comună o asemenea tendință, un model cultural? N.I.: Nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un copil sârguincios, dar stăpânit de o ambiție nemăsurată. În 1940 a făcut parte din Frățiile de Cruce, după care nu a mai avut nici o legătură cu activitatea legionară. În 1944 s-a înscris în UTC și a devenit repede fruntaș utecist. S-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, unde a întâlnit un vechi coleg de liceu care i-a propus să reia activitatea legionară. A refuzat, dar, pentru că nu a informat Siguranța, acest lucru i-a fost fatal
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cotidian independent de seară”. Pe frontispiciu apare mențiunea „Fondat în 1906”. Fondatori: George N. Caranfil, Ion Măgură; directori: Const. Mihăileanu, Vlad Dimitriu (din 1927), George C. Plesnilă, Alexandru Guțu (din 1930). Gazeta face politică național-țărănistă, ceea ce explică interesul declarat pentru fruntașii ardeleni ai partidului, ca și numărul mare de colaboratori din Transilvania: Ion Agârbiceanu, Ștefan Meteș, Emil Isac, Al. Vaida Voevod, George Sofronie, Teofil Bugnariu, N. Ghiulea, Sever Stoica, Ștefan Bezdechi, Victor Iancu, Aron Cotruș, Aurel Vlad, Iuliu Maniu, mai toți
VREMEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290653_a_291982]
-
Comitetul redacțional nu este menționat. Publicație cu program antisămănătorist, P.l. consideră că iese „din nevoia de un dezinfectant puternic care să purifice atmosfera vieții noastre literare”. Apropiată de Partidul Național Liberal, propune în fiecare număr un portret al câte unui fruntaș din partid. O rubrică permanentă, „Ecouri literare”, este un fel de revistă a presei, a cărei țintă preferată e N. Iorga, dar nici C. Dobrogeanu-Gherea nu e privit favorabil. Într-o recenzie despre ediția lui Ioan Scurtu la romanul Geniu
PROPAGANDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289039_a_290368]
-
o situație- limită, de natură a dezvălui întreaga mizerie morală ce li se atribuie. Un soldat neamț este găsit mort pe câmp și, dacă până a doua zi în zori nu s-ar fi stabilit cine l-a suprimat, toți fruntașii comunei aveau să fie executați. Reuniți seara în casa preotului, vinovații îl conving, cu viclenie, pe un țăran cam slab de minte, Todor Ciupe, zis Ipu, să ia fapta asupra lui. Motivația acceptării de către acesta de a se lăsa omorât
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Este, de asemenea, autor de versuri, găzduite de diferite reviste și iscălite cu pseudonimele Robert Hart și Walter Rahuz. Câteva articole privitoare la cultură i-au apărut în „Icoane maramureșene”, „Cugetul liber”, „Șantier”, „Gândul vremii” ș.a. A fost unul dintre fruntașii Partidului Socialist din România, militând pentru formarea și consolidarea Federației Partidelor Socialiste din România (1924-1927). Membru în Comitetul Executiv al Partidului Social Democrat din România (1926-1938), s-a aflat printre cei care au acceptat unificarea cu Partidul Comunist Român și
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
pe cât se pare, studiile de drept, poate la Universitatea din Cracovia. Intrat în magistratură, este în 1841 judecător și apoi președinte de tribunal în orașul copilăriei lui, Botoșani, îndeplinind această funcție și în 1842-1843, 1847-1848. Atașat „partidei naționale” din Moldova, fruntaș al mișcării liberale, ia parte la evenimentele ce au loc aici în 1848, către sfârșitul lui martie. Director în 1849 în Departamentul Dreptății, va fi numit în 1854 vornic al averilor mănăstirești. În 1855 a fost ales președinte al Societății
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
țării, în afara asasinilor au fost arestați patruzeci de membri și simpatizanți ai Gărzii de Fier, printre ei aflându-se și P., care va fi în cele din urmă achitat. După 1935 numele lui nu mai e menționat printre cele ale fruntașilor legionari, iar în timpul guvernării legionare din septembrie 1940 - ianuarie 1941 nu i se încredințează nici un fel de demnitate politică. Mai mult, are de întâmpinat dificultăți din partea ministrului legionar al Cultelor și Artelor din guvernul Gigurtu. De altfel, în cea de-
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Simion Bărnuțiu. Deși la Blaj urmase și Seminarul Teologic, renunță la cariera ecleziastică și devine profesor de limba latină la Gimnaziul Romano-Catolic din Brașov, unde predă din 1837 până în 1875, din 1857 fiind și director. Se află de la început printre fruntașii mișcării naționale, alături de alți tineri cărturari stabiliți la Brașov. La școala unde predă și al cărei istoric îl publică în 1859, introduce ore de predare în limba română. Contribuie la apariția „Gazetei de Transilvania”, scrie mult aici, ca și în
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
PETRA-PETRESCU, Nicolae (7.XI.1848, Ibănești, j. Mureș - 25.VI.1923, Sibiu), publicist și traducător. Are obârșie țărănească, tatăl său fiind printre fruntașii satului. Frecventează școala primară în satul natal, continuându-și învățătura la școlile din Reghin, Bistrița și, în cele din urmă, la Blaj, unde în 1869 își ia bacalaureatul. Se înscrie apoi la Seminarul Teologic din Sibiu. Între timp îl cunoaște
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
de peste munți. Colaborând strâns cu tipografiile din Sibiu, Cluj și în special cu cea din Buda, P.-M. a editat sau a facilitat apariția a numeroase cărți ortodoxe, răspândite apoi în toate provinciile românești. De altfel, a fost singurul dintre fruntașii români ai secolului al XVIII-lea care și-a păstrat credința ortodoxă, izbutind totuși să se impună la înalt nivel, obținând chiar un titlu de noblețe (von Müllerscheim). Prin diversitatea activităților și intensitatea angajamentului, prin realizări, prin influența avută în
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
nikel”, „Spada”). În 1948 termină liceul la Huși și se înscrie la Facultatea de Pedagogie-Psihologie a Universității din București, unde se apropie de Tudor Țopa, Petru Creția, Radu Căplescu, Paul Gherasim și Tudor George. În 1951, din cauza dosarului tatălui său (fruntaș țărănist, închis în 1947 la Pitești), se transferă, la intervenția lui Mihai Ralea, vechi prieten al familiei, la Cluj. Totuși, la terminarea anului al IV-lea, în 1952, este exmatriculat din toate universitățile din țară. De aci înainte va trece
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
au fost publicate între 1997 și 2002 de Lucia Cireș în „Literatură și artă” (Chișinău), „Revista română”, „Dacia literară” și „Timpul”. O seamă de aptitudini, setea de cultură și un dinamism rar au făcut ca N. să se găsească între fruntașii tinerei generații basarabene ivite către mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut. Această poziție este doar în mică măsură consolidată prin debutul editorial. Strânsă în plachetă, lirica sa își relevă mai pregnant stângăciile și reușitele parțiale în încercarea de a îmbina
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
PĂUNESCU, Constantin (20.VI.1925, Topoloveni - 6.II.1999, București), poet. Este fiul Teodorei (n. Radu) și al lui Ioan Păunescu, agricultor, fruntaș al mișcării cooperatiste întemeiate de consăteanul său Ion Mihalache. După instrucția primară la Topoloveni, urmează la București, ca bursier al statului, Liceul „Matei Basarab” (1937-1945), unde îl are profesor pe Perpessicius, de care se apropie ca de un părinte spiritual
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
cele de pe piața unică europeană) și B. funcționarea corectă și eficientă a instituțiilor românești după aderare. V. Medii de comunicare privilegiate După aminteam anterior, în mediul rural, liderii locali beneficiază de un grad de încredere neegalat în cel urban. Dacă „fruntașii satului” au o anumită părere cu privire la un subiect, ea este asumată aproape automat de către ceilalți locuitori. Dacă ei pun pe agenda publică a comunității o anumită temă, ea capătă importanță și în ochii celorlalți, care altfel n-ar fi luat
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
științei, literaturii și artei. Academicienii noștri, muncitori cu mintea În marele front al construcției socialiste, vor avea condițiile de existență și de activitate Îmbunătățite, familiile lor fiind și ele asigurate din punct de vedere material, pentru ca Întregul efort al acestor fruntași ai științei și culturii noastre să se poată dărui dezvoltării și ridicării Patriei. Se propune apoi Înființarea pe lîngă Societatea Scriitorilor din R.P.R. a unei instituții purtând numele „Fondul literar al scriitorilor din R.P.R.”, fond care se va alimenta din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]