898 matches
-
pereți - amprentele degetelor ștergătoare. Nu-i deloc grețoasă abordarea. E tristă și, într-un plan mai complex, generatoare de amare reflecții. E imaginea cea mai elocventă a unei animalități neînfrânte de miile și miile de ani de istorie. O animalitate frustă, țâșnind peste toată poleiala de cultură, civilizație, moravuri șlefuite etc. Nu-i numai problema noastră, desigur. Am văzut la fel de mizere closete și în China, și în Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
culturii, așa cum pășuniștii au străbătut cu tălpile lor goale pășunile și plaiurile descrise de ei. Tipul acesta e foarte rar și reprezintă pentru făcătorul de cuvinte de pe plaiuri fascinația "inteligenței", după cum pentru făcătorul de cuvinte livresc fascinația o reprezintă "glasul frust", "seva" celui de pe pășuni. Este lesne de înțeles că, prin urmare, făcătorii de cuvinte nu au nici cea mai vagă idee că ei n-ar fi scriitori veritabili, și avem astfel și explicația forței de atracție care îi ține uniți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
discutau. Dar, tocmai atunci, se întâmplă minunea. Pictorul își lăsă interlocutorul cu fraza neterminată, veni drept spre ea și, hodoronc-tronc, o apucă de bărbie. ― A! țipă scurt Toinette. Era surprinsă și ușor dezamăgită. Lucrurile se derulau mult prea repede, prea frust, după gustul ei. ― Nu vă speriați, contesă! Vreau doar să stabilesc unghiul facial. Și Dante Negro îi suci capul întâi la dreapta, apoi la stânga, ca pe un simplu pepene. Mda! Trăsături oarecum neregulate... Nas, gură proporțional mai mici decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor din cuiburi, se materializase proteguitoare, pe circumferința grupului lor împresurat! Aromele fruste, ca de dafin, de aloe și de smirnă, laolaltă cu bătaia metronomică toropitoare a lanurilor de trestii, în deltă, bătaia zecilor de perechi de aripi de zăpadă, îi induc Poetului un șoc ușor, ca un leșin plăcut. Trece o clipă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
după primirea unui toc țeapăn de bătaie, de la prietenoșii grănicerii sârbi, cândva, odată cu confiscarea mai multor baxuri de țigări Kent, din Dacia rablagită, cu care încercase să le treacă pe fâșie...), Mariusache se îmboldea să-și întâmpine oaspeții, cu veselia frustă și gregară a orășeanului modest, versatil și trotilat, utilizând și o formulă tandră de curtoazie, cu deosebire dragă Poetului, care o și pusese mai de demult, în circulație: Hai noroc și sănătate și cu iedul pe la spate! Servus, băi, nedomoliților
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acest gen de invective - cum o fac și majoritatea forumiștilor -, nu poți să nu recunoști măcar greutatea de „realitate socială” a acestor dialoguri, densitatea de obsesii, aspirații și frustrări, spaime și vise, sincere și profunde, chiar dacă - prin chiar regula jocului - fruste și adesea stîngace. Printre rînduri poți întrevedea, cu puțină răbdare, neliniștea unei Românii tinere cu care generația mea nu prea mai știe să comunice. Dar nu aș vrea - și nici n-aș putea - să mă refer aici la toate acestea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
construiește PLĂCEREA. Activitatea de joc este separată în spațiu și timp, este o activitate nesigură, este una neproductivă, este o activitate supusă unor convenții și este fictivă, căci este de ordin secund față de viață. Progresul civilizației trece de la un univers frust la unul administrat, și presupune jocuri de competiție, ce duc la sporturi, jocuri de imitație și iluzionism ce prefigurează spectacolul, jocuri de noroc care duc la calculul probabilităților, jocuri de forță și dexteritate, care fac trupul mai suplu, mai rezistent
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aceste realități, vom aminti că un procent semnificativ din populația hiperurbanizată trăiește nostalgia trecutului, nevoia de trecut, chiar o rezistență la înnoire, nevoi situate între estetic și magic, nevoia de pitoresc, insolit, ca parcurgere a unui timp reversibil, nevoi ascunse, frust, neprelucrat, naiv, primitiv, ajungînd pînă la nevoia spectacolului în sine, sau forme de refuz în fața civilizației contemporane. Muzeul în aer liber ca agent al socializării: asigură un dialog permanent cu toate segmentele de vîrstă ale populației; intervine permanent în cadrul comunităților
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
timp, rătăcitul revenind acum la dumnezeire: dorul meu cel mai fierbinte a fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează deseori dorința de întoarcere la o existență curată, frustă, chiar arhaică: Vreau taine, vreau pace, vreau behăit de oi ori / nechezat de cai, orice, numai să fie ceva care nu minte!!! Și aceasta, fiindcă e Impas general, criză, criză de ideal, de lume, de viață, / blestem social, criză de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mare responsabilitate de a fi, cu atât mai mult cu cât se apropie ceasul al doisprezecelea, care-l face să se simtă stup prădat nainte să fi fost miere, vegheat de soarele orb în rolul lui Oedip, cu nostalgia originilor fruste, curate, de unde i-au pornit, atâtea câte sunt, norocul, tăria, pentru ca într-un Catren să sintetizeze drama omului de a fi om: Între definiția plăcerii de-a te împlini și a rodi / Stă neputința de a vrea când vrei a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e însă strigată, ci doar sugerată. O rețea lexicală, bine reprezentată în poemele de început - cantonul, cantonierul, șinele, terasamentul, liniile de cale ferată etc. -, punctează un areal cu o simbolistică densă, cuprinzând între semnificații și pe cea a libertății genuine, fruste, pe care o reliefează, prin contiguitate spațială, în primul rând, semantica rusticului, a campestrului, liantul fiind copilul / copilăria. Pe de altă parte, în atare contexte, linia de demarcație dintre mit și realitatea banală este îngustă, încât trecerea dintr-o parte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
epuizați de un sistem politic terorizant și umilitor, și, în ciuda realităților dezolante, visează la veșnicia satului cu tradiționalele lui elemente din secolul trecut: câini vrednici, oi, casă din chirpici, din bârne sau cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste, un suflet elegiac bântuit de dorul de țară, de casa părintească, de copilăria dusă, de revolte antiguvernamentale postdecembriste. Cartea sa este un cânt al durerii și revoltei, cu vizibile transparențe biografice. Măcinat de dorul țării, ca orice emigrant, Gh.T. devine
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
confort. Simt nevoia unui duș, fie și cu apă rece, și simpla idee de a mă duce la closet în curte mă face să nu mă atragă o vacanță la Vama veche, loc de refugiu pentru amatorii (sinceri) de natură frustă, dar, poate, și pentru snobi. Ca să nu mai spun că nu m-am visat, niciodată, trăind printre hippies, plin de jeg și de flori. La urma urmei, gestul lui Orfeu de a întoarce capul, la ieșirea din Infern, în speranța
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din "americanofobie" un soi de panaș. Mai ales că această "americanofobie" ia forma unui ridicol complex de superioritate. America, zice europeanul cârcotaș, a ajuns o supraputere care domină, militar și financiar, mapamondul, dar n-are distincție și rafinament. E prea frustă, prea grosolană în expansiunea ei. E viguroasă, tânără, dar n-are oboseala noastră subtilă. Nu se pricepe să se îmbrace cu gust, de aceea nu îndrăznește să judece critic moda franceză. Nu are destulă încredere în simțul ei estetic, de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
așteptăm pe d-l Branco, în timp ce, la bar, unde ard două lumini roșii, sună mereu telefonul. Branco e un bărbat tânăr, n-are nici patruzeci de ani, cred, cu aspect de băiețandru. Amestecă vorbele românești cu cele americane, e necizelat, frust, dar vioi, volubil și simpatic. Foarte întreprinzător, se pare, și fără fasoane. Recunoaște că suferă de un complex. Ar vrea să joace un rol important în comunitatea românească din Chicago, de aceea a cumpărat o jumătate de oră la un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
socoteli și că pe ea o lăsa moșului. Mâhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărâma în blocul acela. Ura acum deopotrivă și pe Lică și pe Rim. ITra pe toată lumea. Drept exprimare acelor simțiri fruste, la discursul călduros al lui Rim, îi răspunsese numai: - Marș! Rim se retrăsese cu demnitate și cu speranță. Avea un surâs enigmatic de maliție și indulgență. Sia, cam îngrijată că a ocărit Pe cel de care avea nevoie, nu avusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu ies din tiparele epico-stilistice consacrate anterior, oferind cititorului răbdător ‚’’felii de viață’’,’’flash-uri’’ caleidoscopice,întâmplări vesele, triste, grotești, tragice, absurde, stupide, terifiante, toate cam în aceeași manieră narativă ce implică aluvionarul lexico morfologicosintactico semantic,într-o pastă groasă, frustă, directă. Personajele lui Constantin Slavic sunt cel mai adesea oameni simpli, din straturile de jos ale societății, oameni din mulțime, rareori evidențiați prin ceva remarcabil, aflați cel mai adesea sub forța discreționară a destinului. Ei poartă nume ciudate, contorsionate, comice
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ani, care mi-au creat multe complexe, m-au făcut mai stângaci, mai interiorizat, șubrezindu-mi șansele de comunicare la o vârstă când nu eram în stare să prevăd că așezam temeliile unei singurătăți de perspectivă. Prin forța împrejurărilor, păream frust într-un liceu cu atâția elevi de condiție bună, dintre care unii erau aduși, dimineața, cu mașina. Asta genera în mine inhibiții care, la rândul lor, fără să-mi dau seama, mă împingeau spre un ghetou sufletesc. Nu mă pot
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aș putea vedea și atinge vreodată. Intimitatea noastră, în casa noastră, în patul nos tru, nu ne atenuează, ci ne protejează bucuria erotică. Prin ea, totul devine erotic, și totul, oricât de frust și de îndrăzneț, e ferit de vulga ritate. Numai într-un astfel de spațiu protejat corpul tău, ca și mintea ta, se poate deschide cu totul explorării celuilalt. Prin aceasta, sexul nu seamănă cu nimic mai mult decât cu visul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ta. Laurence rezistă ispitei de a-i spune că n-o privea câtuși de puțin. Adevărul era că îi simțise enorm lipsa Francescăi. Era atât de plină de viață, avea atâtea idei. Era ca și cum toată viața văzuse lumea în tonuri fruste de alb și negru, iar Fran intrase, sărind într-un picior, apăsase pe un întrerupător și îi schimbase persepectiva într-una plină de culoare. Când era sincer cu el însuși, Laurence recunoștea că sufletul lui era ca un puț secat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
munci. Era aproape cinci și americanii Încă nu sunaseră. Preț de-o clipă, fu tentat să-i sune el, dar rezistă impulsului. Dacă dispăruse unul dintre soldații lor, ar fi trebuit să-l sune ei. În definitiv, ca să se exprime frust, cadavrul era la el. Căută printre rapoartele de personal ce Încă mai zăceau În fața sa până când le găsi pe ale lui Luciani și Rossi. În amândouă, adăugă o mențiune despre faptul că se comportaseră mult dincolo de așteptările normale când intraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Tom Collins și Twin Martini 1. Poate că și mai groaznice erau cocteilurile care nu suferiseră modificări la nivelul denumirii, dar cărora contextul clinicii le oferea un nou și hidos înțeles. De exemplu, momentan, dacă lua în considerare descrierile ginecologice fruste cu privire la naștere, pe care i le furnizase Amanda, Slow Comfortable Screw 2 și Screaming Orgasm 3 nu-l tentau deloc pe Hugo. Ce să mai zică de Bloody Mary4... cu fața schimonosită, Hugo a lăsat jos meniul și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dărîmată, fragmentată, fără a răni mulțimile însele 212. Sper însă că voi aduce puțină lumină în aceste probleme complexe în capitolele următoare. Aș conchide acum citînd un gînd care, de un secol încoace, își păstrează validitatea. Poate că e cam frust, dar e cu atît mai dificil de contestat. "Astăzi, majoritatea marilor cuceritori de suflete nu mai au altare, dar au statui sau tablouri iar cultul care le este dedicat nu diferă fundamental de cel de odinioară. Nu vom reuși să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
muzică, colecționîndu-i discurile. Pe salopeta lui și-a înscris numele lui Lennon în locul numelui său. Se căsătorește cu o japoneză ca și Lennon. Dar într-o seară, îl pîndește și-l ucide 406. O expresie mai puțin directă, mai puțin frustă ar consta în posedarea obiectelor altuia: femeia, casa, mașina etc. În voința de a pune stăpînire pe dorința sa, dorim ceea ce el dorește. Devenind asemenea lui, posedînd ceea ce el posedă, sîntem identici cu el. Sau ne închipuim că sîntem. La
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vital. Materia fenomenalității are o natură sangvină și o circulație arterială într-un „trup” a cărui consistență e dată numai de actul fenomenalizării înseși. După întâlnirea cu Evanghelia lui Ioan, aceste formulări au încetat doar să sugereze, indicând un adevăr frust și bine păstrat. „Aceasta e prima trăsătură decisivă a Adevărului creștinismului: faptul că nu diferă cu nimic de ceea ce el face adevărat.” 3 În perspectivă creștină, Dumnezeu e definit drept o coincidență totală între actul revelării (revelația) și conținutul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]