1,190 matches
-
dar castelul rămase tăcut. Katsuie nu apăru, poate gândindu-se că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta în a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
purtătoare, soldații priviră cum șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o ținea de mână pe cea mijlocie, care, la rândul ei, avea grijă de mezină. Mergeau tiptil pe drumul pietruit. Eticheta cuvenită pentru fugari cerea să umble încălțați foarte sumar pentru a-și proteja picioarele, iar micile prințese nu făceau excepție, păind pe pământ doar cu niște șosete de mătase grea. Cea mai mică se opri din mers și spuse că voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în mîinile mele. Pentru ce vă suiți dar azi împotriva mea ca să-mi faceți război?" 4. Iefta a strîns pe toți bărbații Galaadului, și a început lupta cu Efraim. Bărbații Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că Efraimiții ziceau: Sunteți niște fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!" 5. Galaadiții au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Și cînd unul din fugarii lui Efraim zicea: "Lasă-mă să trec!" bărbații Galaadului întrebau: "Ești Efraimit?" Dacă răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lupta cu Efraim. Bărbații Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că Efraimiții ziceau: Sunteți niște fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!" 5. Galaadiții au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Și cînd unul din fugarii lui Efraim zicea: "Lasă-mă să trec!" bărbații Galaadului întrebau: "Ești Efraimit?" Dacă răspundea: "Nu", 6. atunci îi ziceau: "Ei bine, zi Șibolet." Și el zicea: "Sibolet", căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbații Galaadului îl apucau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
vreme” - m-a liniștit gândul de veghe. “Nimeni nu spune lucrurilor pe nume, ci doar îți mai aruncă o săgeată în inimă” - gândeam eu, îndepărtându-mă de izvor. M-am dus în chilioara mea și înainte de a intra am privit fugar spre chilia bătrânului, cu speranța că voi descoperi vreun lucru nou. Nimic însă. După ce m-am îmbrăcat, am pornit spre chilia călugărului, care, spre deosebire de alte dăți, avea ușa închisă... Inima nu-și mai găsea locul în piept. Respirația era ca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fugă dacă era dator lui Aristarh Hrisoscoleu mare spătar cu 538 de lei? Și atunci vodă i-a „luat toate moșiile și bucatile ca unui pribagu”. Hrisoscoleu însă se jăluiește lui vodă și acesta îl despăgubește cu averile luate de la fugar. Între acestea se găseau „Și casăle ce ave dumnealui în Iași, cu loc cu tot, care casă sîntu pe Ulița Strîmbă, alăture cu mănăstire Dancul”. Și Aristarh Hrisoscoleu mare spătar neavând ce face cu ele le vinde lui Toader Cantacuzino
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
imediată și urmată de un sărut scurt, dar dulce. Cred că am intrat În șoc pe moment, dar mi am revenit Îndeajuns de repede cât să-l aud spunând că ne vedem În pauză și să-l simt apucându-mă fugar de talie. Acum că Îmi aminteam, fusese drăguț. Dar nici pe departe la fel de drăguț ca băiatul cu ochi verzi, spuse o voce firavă, nechemată, din mintea mea. Termină, mi-am impus, dar vocea debita În continuare, obligându-mă să rememorez
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca și vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a izgonit? 14. Trebuie negreșit să murim, și vom fi ca niște ape vărsate pe pămînt, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui. 15. Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimîntat. Și roaba ta a zis: "Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă a ficțiunii, ca în ghiocul invizibil ascuns între sânii colegei de la postul de observație TRANZIT. Să nu se mai știe ce e adevăr inventat și ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi-o face încă o dată familiară, sugerându-mi că nici ea n-a dormit totuși cum trebuie. Mie mi-e mult mai ușor să cobor în Constanța, cu geanta ușoară de voiaj în care abia am strecurat cu repezeală de fugar ustensilele de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți și urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Manu. 12. Antonio, soțul Giuliei, asistentul lui Traian Manu. 13. Niculaie Ispas, colonel SIE. 14. Vasile Gherghina, căpitan Direcția l, mutat la SIE. 15. Matei Silviu, locotenent SIE. Partea Întâi Ithaca se apropie Capitolul 1 tc "Capitolul 1" Transfugul TC "FUGARUL" N-auzi că s-a deschis ușa compartimentului alăturat? Un controlor, cine altcineva poate să articuleze cuvintele atât de clar, răspicat: — Gutten Tag, geben Sie mir bitte! Ești Încordat, ești febril, te silești să-ți liniștești respirația precipitată, Îți ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ce vede? * 4 martie 1986 Notă informativă Cu ocazia vizitei pe care am făcut-o În Italia Între 19 ianuarie și 21 februarie 1986, ca invitat al universităților din Roma și Milano, am avut prilejul să Întîlnesc și pe unii fugari români din acea țară. Întors la Roma din Milano În ziua de 9 februarie 1986, mi s-a propus de către tov. ministru Const. Pleja să fac o vizită la Institutul European de Cercetare a Mediului Mediteranean din Neapole, condus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe trotuar, vântul a dispus praful subțire În figuri ciudate, ca apa mării, după ce se retrage de pe nisip. Are Încă În memorie, proaspăt, albastrul intens al Mediteranei... — ...Spui că ai Întâlnit ceva fugari români care ne denigrează țara și l-ai luat În studiu pe acest... Manu Traian. Chiar ai avut impresia că e chiar o mare sculă de basculă la ei, acolo, să merite să ne ocupăm de el? L-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pus În lucru Ce informații se cer Cum este cunoscut Se aprobă Col. Ispas Niculaie 10 aprilie 1986 TC "DOSAR SAVANTUL" Fila nr. 13 7 mai 1986 Notă Din verificările efectuate la cartoteca Direcției a lII-a numitul MANU TRAIAN, fugar În Italia, apare cunoscut la Serv. 13 - Italia - București poziția 27. Verificînd la Serv. 13, rezultă că nu au nici un fel de material privitor la susnumitul. Lt. Major Ion Rotăruș Capitolul 8 Callypso oropsită de zei — În ciuda aparenței tale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stătută amestecat cu chewing-gum sau loțiune Tarr de bărbierit? Duhoarea de bețiv a nenorocitului ăstuia de Gherghinacare altceva decât să stea drepți n-a deprins din toată milităria... — Da, să trăiți, tovarășul colonel! Planul de măsuri pentru urmărirea informativă a fugarului Manu, da, se lucrează la el! Am adus și dosarul, da... (Citește de pe o hârtie, se Împiedică la anumite cuvinte...) Manu Traian, născut la 3 aprilie 1922, În comuna Cărbunești - Dolj, director la Institutul European de Cercetare a Mediului... — Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Otopeni, În ziua de 12august. — Adică azi! Adică acum e pe aeroport, tolomacule! Citește mai bine, planul de măsuri, locotenente, că suntem În găleată și sper că te descurci mai bine ca căpitanul Gherghina! * — Având În vedere că anul acesta fugarul MANU TRAIAN va veni pentru prima oară În țară Între 12-25 august a.c. pentru o conferință la Centrul Cultural Italian și intenționează să stea zece zile, ne propunem să deschidem un dosar de acțiune individuală, cu următoarele sarcini: 1. stabilirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca să înghită. — Aici nu se întâmplă niciodată nimic. Locotenentul medita, în timp ce Souad servea ceaiul clocotit și dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca să-l țină deoparte, pentru că în adâncul sufletului său continua să fie de partea targuí-ului. Se priviră pe deasupra paharelor de ceai, s-ar fi zis că fiecare ghicea ce gândea celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică a lacului și l-am localizat pe fugar. Vine spre noi, deși, din nenorocire, cred că ne-a văzut. Aproape că auzi înjurătura surdă a sergentului care, după o pauză, spuse: — Eu nu pot continua. Am găsit o cărare ca să coborâm, dar crusta nu suportă greutatea jeepului. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mlăștinoasă. Apoi se despărțiră, luând-o fiecare în altă direcție. Locotenentul Razman le ordonă oamenilor ce rămăseseră cu el să instaleze corturile și să pregătească cina și luă legătura cu sergentul Malik-el-Haideri, comunicându-i mișcările sale și pe cele ale fugarului. — Nici eu nu știu ce intenții are, domnule locotenent, recunoscu Malik. Dar am impresia că e un tip foarte deștept - făcu o pauză. Poate că cel mai bine ar fi să intrăm să-l căutam... — Probabil că asta vrea, răspunse. Dar amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să moară. Sinuciderea nu exista în mintea tuaregilor, așa cum, în general, nu exista în mintea majorității mahomedanilor, care știau că cel ce atentează contra propriei sale vieți nu va putea năzui niciodată să ajungă în rai. Poate că, în realitate, fugarul nu era un credincios cucernic, ca mulți alții din poporul său, și respecta doar în parte vechile tradiții, dar chiar și așa, nu și-l închipuia trăgându-și un glonț, tăindu-și venele de la mâini sau lăsându-se mistuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câtă apă trebuie să consume o ființă umană, oricât de targuí ar fi fost, ca să rămână în viață într-un asemenea loc și înțelegea că toate supozițiile lui se prăbușeau și că nu exista nici cea mai mică speranță ca fugarul să mai fie în viață. — A murit, își repetă încă o dată, furios pe el însuși și pe neputința lui. Nemernicul ăsta ticălos trebuie să fi murit! Dar Gacel Sayah nu murise. Nemișcat, la fel de nemișcat cum stătuse timp de patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu exista altă soluție și de a face cale întoarsă pentru a fi înapoi în zori. Sergentul major Malik-el-Haideri nu îngădui nimănui să-i ia locul și, înainte ca țânțarii să înceapă să se trezească, porni pe urmele lăsate de fugar pe malul salinei și coborî în ea, cu pușca în bandulieră, convins că împuțitul de „Fiu al Vântului“ o ștersese. Când o făcuse sau unde se găsea în acel moment nu putea ști, și se întreba cum s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la bază? — Azi-noapte a fătat... O fetiță. — Bine. Pe mâine! închise și rămase câteva clipe cu receptorul în mână, privind gânditor pustiul ce începea să se acopere cu o pâclă cenușie. Se născuse o cămilă, iar el urmărea un targuí fugar. Era, fără nici o îndoială, o săptămână cu o activitate excepțională la Postul Militar din Tidiken, unde treceau luni de zile fără să se întâmple absolut nimic. Se întrebă, încă o dată, dacă asta își imaginase când intrase la Academia Militară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
erg, fiindcă, fără cămilă, se putea îngropa în nisip de cum ar fi zărit un vehicul în depărtare, dar apa aproape digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu gesturi cumpătate și vorbă tăioasă. — Sunteți un inept, domnule locotenent, spuse și se întoarse spre el cu un zâmbet mai potrivit pentru niște felicitări decât pentru o jignire. Dacă nu vă ajunge o duzină de oameni ca să capturați un fugar înarmat cu o pușcă veche, de ce aveți nevoie? De o divizie? — N-am vrut să risc viața oamenilor, Excelență. V-am mai spus. Cu pușca lui cea veche ne-ar fi omorât unul câte unul, fără să ne permită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]