909 matches
-
îl durea? Cum stătea răstignit pe bordura de cărămidă a digului, țâșni în picioare și le propuse: „Să ne mai jucăm doar o dată de-a prinselea, până vine căldura! Mă pun eu!“. Începu să alerge ca un zănatic, desfăcând în fuioare neclintirea uscată prin care trecea și torpoa rea de dinaintea orelor de siestă. Nu venea nimeni în urma lui. El știa că nu vine, dar alerga, fiindcă nu se putea întoarce și fiindcă știa că nu va mai fi la fel cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cum făcură o ulcică cu papară, Mi-au bătut căciula-n creștet și m-a dat pe uș - afară. Mă-nciudai urât. În grajduri pusei mâna pe-un cal graur, 720Cu picioarele de ceară și cu șeaua numai aur, De fuior îi era coada, capul lui era curechi, Avea ochii de neghină și gândaci avea-n urechi, Ș-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau, Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul lui pocneau. 725Cum văzui că nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are pe vino-ncoace; 94 {EminescuOpVI 95} Oacheșă și sprâncenată Și la îmblet alintată - Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior de o lână ca argintul torcea un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună, ce cutreera aerul, decât a fir de tort. La sgomotul ușor al pașilor lui Făt-Frumos, fata
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zise ea cu ochii limpezi și pe jumătate închiși - cât e de mult de când te-am visat. Pe când degetele mele torceau un fir, - gândurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu mă iubeam cu tine; Făt-Frumos, din fuior de argint torceam și eram să-ți țes o haină urzită în descântece, bătută-n fericire; s-o porți... să te iubești cu mine. Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele o viață plină de desmierdări
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și m-o dat pe uș - afară. Da mie mi-o fost ciudă, și m-am dus în grajd și mi-am ales un cal cu șeaua de aur, cu trupu de criță, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ș-am pornit p-un deal de cremene: picioarele se topiau, coada-i pârâia, ochii pocnia. Ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună, ș-am încălicat pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu era. Aceste superstiții le țineau deci concetățenilor noștri loc de religie și iată de ce predica lui Paneloux avuse loc într-o biserică plină numai pe trei sferturi. În seara predicii, când a sosit Rieux, vântul care se strecura în fuioare de aer prin ușile cu resort de la intrare, circula liber printre auditori. Și într-o biserică friguroasă și tăcută, în mijlocul unei asistențe compuse exclusiv din bărbați, el s-a așezat și l-a văzut pe preot urcând la amvon. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e marea potrivnică a vieții normale a oamenilor și cea mai cumplită secetă s-a lăsat asupra meleagurilor românești, oamenii hrănindu-se cu scoarță de copac măcinată și „Umblam buimaci prin grădini/ După ierburi și rădăcini/ Care treceau prin noi fuior/ Când verde, când roșu, multicolor”. Cât de crunt a fost lovită o mare parte a țării de această calamitate și mai ales Bucovina și Moldova - sporind numărul crucilor în cimitire, alături de cei ce muriseră în 4 ani de război, apărând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
erau bune de-o gustare. Pescuind niște anacard din bolul de pe masă, a râs cu poftă pe când Își cuprindea noua prietenă cu brațul: — Ei haide, spune-ne care e codul! — Plictiseala, a spus Caricaturistul Alcoolic dând fumul de țigară afară. Fuioare de fum se ridicau din toate părțile fiindcă toți cei din jur fumau ca niște locomotive, iar fuiorul său de fum s-a alăturat leneș norului gri ce plutea pe deasupra mesei. Singurul de la masă care nu fuma era Gazetarul Homosexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cuprindea noua prietenă cu brațul: — Ei haide, spune-ne care e codul! — Plictiseala, a spus Caricaturistul Alcoolic dând fumul de țigară afară. Fuioare de fum se ridicau din toate părțile fiindcă toți cei din jur fumau ca niște locomotive, iar fuiorul său de fum s-a alăturat leneș norului gri ce plutea pe deasupra mesei. Singurul de la masă care nu fuma era Gazetarul Homosexual Ascuns. Ura mirosul de fum de țigară. În fiecare zi când ajungea acasă, se dezbrăca imediat de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a spus Caricaturistul Alcoolic, luându-i țigara cu marijuana din mână. S-a aplecat spre ea, cu pieptul lui păros lipit de trupul ei; a deschis gura, asemeni unui pui de pasăre orb, gata să fie hrănit. I-a suflat fuiorul de fum direct În gură; ea l-a tras nerăbdătoare În piept de parcă ar fi băut Însetată apă. Articolul Nouă: Dacă prăpastia dinăuntru te fascinează mai mult decât lumea dinafară, poți foarte bine să te prăbușești În ea, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prăpastia dinăuntru te fascinează mai mult decât lumea dinafară, poți foarte bine să te prăbușești În ea, să te prăbușești Înlăuntrul tău. Au repetat scena, el trimițând fumul direct În gura ei, ea Înghițindu-l iarăși și iarăși, până când ultimul fuior de fum care a dispărul pe gâtul ei a fost eliberat. — Pariez că te simți mai bine acum, a gângurit Caricaturistul Alcoolic, pe al cărui chip se citea dorința de a face din nou sex. Nu există nici un leac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Gramsci, un pic din Žižek... În special Deleuze. Chestii de genul ăsta. Îmi plac. Îmi plac lucrurile abstracte, cred, iar filozofia - o iubesc pur și simplu. În special filozofia existențialistă. Asya și-a aprins altă țigară și a Întrebat printre fuioarele de fum: — Dar tu? Armanoush a recitat o listă nesfârșită de scriitori de ficțiune, În cea mai mare parte ruși și est-europeni. — Vezi? a spus Asya Întorcând ambele palme În sus ca pentru a indica situația amândurora. Când vine vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sugerează și numele, doamna Sweet era un djinn bun - unul dintre cei drepți. Avea un chip blând și luminos, o aură În nuațe de violet, roz și roșu În jurul capului, un gât subțire și grațios și nimic altceva În afară de un fuior de fum acolo unde se termina gâtul și, tehnic vorbind, trebuia să-nceapă torsul. Neavând trup, arăta ca un cap așezat pe un piedestal, ceea ce era perfect În regulă din punctul ei de vedere. Spre deosebire de femeile pământene, femeile djinn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu-se din trabucul lui. Nu mă lasă să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa Zeliha. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o ia printre instalații industriale de toate dimensiunile, activitățile și tipurile, cu depozite sferice și cilindrice de combustibil, stații electrice, rețele de canalizare, conducte de aer, punți suspendate, tuburi de toate grosimile, unele roșii, altele negre, coșuri scuipând în atmosferă fuioare de fum toxic, macarale cu brațe lungi, laboratoare chimice, rafinării de petrol, mirosuri fetide, amare sau dulcege, zgomote stridente de burghie, zumzăit de ferăstraie mecanice, lovituri brutale de ciocane pneumatice, din când în când câte o zonă de tăcere, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
O navă de pescuit japoneză plutește leneș pe Întinderea albastră; cer și mare sînt mîngîiate de soarele care răsare; un vîrf de munte acoperit de nea seamănă cu Muntele Fuji. Păduri dese urcă pe coaste pînă la linia zăpezilor. Ici-colo, fuioare de fum plutesc, ca niște semne de Întrebare, deasupra copacilor. La un alt balcon, un bărbat pîntecos cu un șort albastru cu ancore roșii se luptă cu o lansetă. Soția lui, la fel de rotundă, Îi sare În ajutor, Îmbrăcată În șort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
frîntură de conversație cu informații tulburătoare. În cîteva zile, primăria va efectua operația anuală de combatere a termitelor, o afacere Încețoșată și otrăvitoare. Termitele roiesc trei nopți În primăvara tropicală; hoarde de insecte se preling din clădiri și se Înfășoară, fuioare, În jurul felinarelor de pe stradă. Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și coadă n-are Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără gură, Dar bună la tăietură. Capra de tăiat lemne Cu fuiorul seamănă, Iar Grivei o scarmănă. Eu atâta vă arăt, Parcă n-aș avea cuvinte: Ca să meargă înainte, Merge numai îndărăt. Grațioasă ca o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește ca o barcă. După ce-
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
la stăpân. Era un băiat oacheș, cam în genul lui George Clooney, viu și deschis, respectuos și învățat cu de toate. Avea 25 de ani. Cum stătea cu spatele sprijinit de trunchiul copacului, văzuse țâșnind parcă din inima pământului un fuior subțirel de lumină verde, care stătea încă în fața lui, drept ca o lumânare. Era ca și cum ar fi căzut lumina soarelui pe iarba măruntă și s-ar fi reflectat culoarea de-a lungul unei raze. Se uitase un timp, apoi continuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care trebuia să-l ducă Iscru. Îi plăcea să vorbească, să-și audă vocea și mai ales să povestească. - Mi-am tras nițel sufletul sub dudul lui Călțun. Cum stăteam acolo, l-am văzut pe Zogru: era ca un fuior strălucitor de lumină verde. Povestind, încerca să se pună în locul lui Pampu și, pe măsură ce trecea la amănunte, la momentul în care intrase în sângele lui cald, de exemplu, se simțea parcă vinovat ori măcar responsabil pentru suferința lui Pampu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu cerdac brâncovenesc, una nu prea mare, care mai este și astăzi și care pe atunci avea porți mari de fier, înzorzonate cu flori și pantere. Nu se uita în direcția aceea, dar a simțit cum vine spre el un fuior de vânt ca o sabie, care l-a lovit drept în inimă. Și a și țâșnit imediat, împins de ceva ori de propria frică, pe trotuarul întins ca o dâră de zahăr ars. Stătea paralizat de groază, cu aripa răsfrântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a anului 2005. Și dintr-odată buzele lui Andrei Ionescu încep să se miște. Lent, ca și cum ar fi vrut să spună ceva, într-un moment de mare nehotărâre. Apoi oftează lung și din gura lui începe să se prelingă un fuior de abur violet, ca o ceață colorată și grăbită. Sunt valuri de aburi liliachii și fierbinți care se rostogolesc ca o invazie de petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ochi mari: „Alina, ce faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă! Am vești importante pentru tine!” Lățosul urmărea scena îndeaproape. Vântul și ploaia deveneau tot mai greu de suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a simțit când s-a apropiat de sat, iar tăcerea vecinei arunca peste sufletul ei o greutate neînțeleasă. Zeci de întrebări fără răspuns se perindau prin mintea ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Trish, după care mă scufund în apa parfumată și mă întind pe spate fericită. De vis. Am să stau aici până mă uită Dumnezeu. Închid ochii, lăsând apa să-mi scalde umerii și timpul să plutească pe lângă mine în fuioare lungi. Cred că am ațipit chiar, o vreme. În viața mea n-am petrecut atâta timp în baie. În cele din urmă deschid ochii, iau un prosop și ies din cadă. În momentul în care încep să mă șterg, iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]