1,185 matches
-
își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întîmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrînite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care-i atârna până la pământ, Anton stătea sobru, marțial, cum se cuvenea pentru un judecător, iar Siminel visa probabil la țările calde. Cum nu reușea să priceapă nimic, Dominic izbucni în râs. Nelson îl imită. "Nu râdeți. Vă rog", am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așezat la pândă în spatele sălciilor și mărăcinilor, dornic să-l văd la lucru pe Hingherul care-mi devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrînite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a rupt primul tăcerea. "Glumiți, domnule scluptor". "Ba nu glumesc deloc", i-am răspuns
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atinsese toate obiectivele. Într-un fel, rolul ei se sfârșise. Ai fi spus cu toate acestea că nimic nu era schimbat în oraș. Mereu tăcute în timpul zilei, străzile erau invadate seara de aceeași mulțime, doar că acum dominau paltoanele și fularele. Cinematografele și cafenelele făceau aceleași afaceri. Dar, privind mai de aproape, puteai să observi că figurile erau mai destinse și că uneori zâmbeau. Și aveai ocazia să constați că până atunci nimeni nu zâmbise pe străzi. În realitate, vălul opac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
La sosirea lui Ignatius, cu o oră mai târziu, domnișoara Trixie nu se întorsese încă. Domnul Gonzalez îl auzi pășind greoi și încet pe scări. Ușa fu larg deschisă și minunatul Ignatius J. Reilly apăru, legat în jurul gâtului cu un fular cadrilat mare cât o broboadă, care avea un capăt băgat sub pardesiu. — Bună dimineața, domnule, spuse el maiestuos. — Bună dimineața, răspunse încântat domnul Gonzalez. Te-a adus bine mașina până aici? — Potrivit. Am bănuiala că taximetristul avea veleități de pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar putea închide pentru mai multe săptămâni. — Atunci trebuie să mergi chiar astăzi în fabrică, admise cu entuziasm șeful de birou. Domnul Gonzalez își îndreptă privirea plină de speranță spre Ignatius, dar nu obținu nici un răspuns. Ignatius își puse pardesiul, fularul și șapca într-una dintre despărțiturile pentru registre și începu să lucreze la cruce. Pe la ora unsprezece o dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de registre să-și facă treaba fără să deranjeze tulpinele fragede. Pe când medita la această enigmă de conțopist, fu surprins să-l vadă pe însuși domnul Reilly năvălind ca o torpilă prin ușă. — Bună dimineața, domnule, spuse brusc Ignatius, cu fularul fluturând orizontal în urma lui, ca steagul unui clan scoțian pornit la luptă. De umăr îi atârna un aparat ieftin de filmat și sub braț avea o legătură care se dovedi a fi un cearșaf de pat făcut sul. — Astăzi ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cinema și azi nu mi-a mai dat decât bani pentru transport. — Chem poliția! — O, Doamne! — Plătește-mi! Plătește-mi sau mă adresez justiției! Bătrânul apucă furculița și puse iute cei doi dinți ruginiți în dreptul gâtului lui Ignatius. — Îmi găurești fularul! E de import! strigă Ignatius. — Dă încoa’ banii de transport! — Nu pot străbate pe jos tot drumul până pe Constantinopole Street! — Ia un taxi! Vreunul de-ai casei poate plăti șoferul când ajungi acolo. Chiar îți închipui că mama mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mi-e și teamă să te întreb cum procedezi la concedierea angajaților. — Să nu mai încerci în viața ta să jefuiești un negustor de crenvurști! — Ai pus punctul pe i. De fapt ai pus două puncte, pe gâtul și pe fularul meu. Sper că ești pregătit să-mi dai o compensație pentru fular. Nu se mai găsește unul de același fel. A fost țesut într-o mică fabrică din Anglia care a fost distrusă de Luftwaffe. Pe vremea aceea umbla zvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Să nu mai încerci în viața ta să jefuiești un negustor de crenvurști! — Ai pus punctul pe i. De fapt ai pus două puncte, pe gâtul și pe fularul meu. Sper că ești pregătit să-mi dai o compensație pentru fular. Nu se mai găsește unul de același fel. A fost țesut într-o mică fabrică din Anglia care a fost distrusă de Luftwaffe. Pe vremea aceea umbla zvonul că ținta avioanelor fusese tocmai fabrica aceea, pentru a distruge moralul britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din Anglia care a fost distrusă de Luftwaffe. Pe vremea aceea umbla zvonul că ținta avioanelor fusese tocmai fabrica aceea, pentru a distruge moralul britanic, deoarece germanii îl văzuseră pe Churchill, într-un jurnal de actualități confiscat, înfășurat într-un fular ca acesta. Nu se poate ști dacă al meu nu-i chiar cel pe care l-a purtat Churchill în filmul despre care este vorba. În ziua de azi, valoarea lui se ridică la câteva mii. Poate fi purtat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre care este vorba. În ziua de azi, valoarea lui se ridică la câteva mii. Poate fi purtat și ca șal. Privește! — Foarte bine, spuse în cele din urmă bătrânul, după ce îl urmărise pe Ignatius demonstrând cum poate fi folosit fularul ca cingătoare, eșarfă, pelerină, kilt, legătură pentru un braț rupt și batistă. Într-o oră nu poți aduce pagube prea mari Paradisului Vânzătorilor. — Dacă alternativa este închisoarea sau străpungerea mărului lui Adam, voi fi bucuros să împing unul dintre cărucioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceea, dacă scădea costul crevurștilor pe care îi mâncase, suma cu care urma să se întoarcă acasă era exact un dolar și douăzeci și cinci de cenți. — De fapt am devenit clientul tău cel mai bun. Domnul Clyde își înfipse furculița în fularul vânzătorului Reilly, poruncindu-i să iasă din garaj și îl amenință că îl va da afară dacă nu va veni devreme a doua zi dimineață ca să înceapă lucrul în Cartierul Francez. Ignatius, prost dispus, luă troleibuzul spre casă, râgâind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l. O femeie citi anunțul de pe coală și începu să țipe, îndemnându-și tovarășele să se dea la o parte din calea ciudatei apariții care se ivise la expoziție. — Doriți crenvurști, doamnelor? întrebă amabil Ignatius. Ochii doamnelor inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat. Delicatese din bucătăriile igienice ale Paradisului. Râgâi cu violență în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
găsească pe fostul său student, care oricum era genul de om ce se scutură de orice responsabilitate. Poate ar fi fost mai bine să-l descrie pur și simplu pe domnul Reilly. Doctorul Talc îl vedea parcă în fața ochilor, cu fularul lui mare și cu anarhista aceea îngrozitoare care, cu geanta ei, era mereu alături de el și împreună murdăreau campusul cu manifeste. Din fericire, ea nu rămăsese prea mult timp la colegiu, deși Reilly ăla părea că intenționează să prindă rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Privi în lungul străzii și văzu vecinii care se uitau la ei. Tot cartieru’ e acu’ la curent. Deschise totuși ușa din față și intrară toți trei în micul antreu. Doamna Reilly puse jos punga de hârtie în care adusese fularul și sabia de plastic a fiului ei și întrebă: Ce doriți, domnule Levy? Ignatius! Vino aici și vorbește cu omul ăsta. — Mamă, trebuie să-mi golesc intestinele. S-au revoltat împotriva traumei din ultimele douăzeci și patru de ore. — Ieși din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ocna aceasta, din gaura aceasta. — E de necrezut, nu-i așa? Și când mă gândesc că ani de zile m-am împotrivit sfatului tău înțelept. — Ne vom simți absolut fantastic la New York, crede-mă. Abia aștept, spuse Ignatius, împachetându-și fularul și sabia de abordaj. Statuia Libertății, Empire State Building, emoția premierelor pe Broadway, cu actrițele mele favorite în comedii muzicale. Conversațiile în Village, bând cafea cu persoane stimulante și contemporane. — În sfârșit, ai început să înțelegi de ce ai nevoie. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apărut o camionetă Coca-Cola de un roșu strălucitor. Când semaforul s-a făcut verde și au Început iarăși să Înainteze, pe banda din dreapta lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
soldați și militari de toate gradele, au găsit un scafandru și un patinator, au văzut niște santinele și un lemnar, au văzut un cizmar cu ochelari, au găsit un toboșar și un gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătându-se, plângea și bolborosea „Doamne, iartă-mă”, pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, „Cobaiul lui Dumnezeu”. Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a întors din bălării cu o noutate care ne-a pus pe gânduri. Hingherul se îndeletnicea acolo cu o treabă foarte ciudată. Făcuse, din paie întărite cu crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. „Ucide-l!”, icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atârnându-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit, bolborosind vorbe tandre, și o lua de la început. Refăcea cu răbdare manechinul, îi dădea câinelui să miroasă fularul și asmuțea fiara din nou. Nu intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-acolo. Nu era foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. — Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborându-l. Am închis ochii. Când i-am deschis, Hingherul ridica de jos manechinul hărtănit, îl așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întâmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrânite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care-i atârna până la pământ, Anton stătea sobru, marțial, cum se cuvenea pentru un judecător, iar Siminel visa probabil la țările calde. Cum nu reușea să priceapă nimic, Dominic izbucni în râs. Nelson îl imită. „Nu râdeți. Vă rog”, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]