672 matches
-
am rezolvat problema. Cine știe, poate asta-i ocazia mea de a pleca din cloaca asta, își spunea adeseori în nopțile albe. De cele mai multe ori, de aici, viitorul lui devenea fantasmagoria unei vieți opulente în care se împleteau ascensiunea lui fulgerătoare, femei cu picioarele până la gât, multă mâncare și mai ales viciul lui creator, cum îi plăcea să numească fumatul unui făuritor de vise. Îi făcea plăcere încă de pe acum jocul de-a șoarecele și pisica la care avea să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
îl îndemnau ofițerii, cărora le plăcea să privească, o să-ți vină mai ușor. Executau atacuri, eschive și parade cu mișcări lente, elegante, și ochii copilului înregistrau mișcările brațului și ale umărului, întinderea încheieturii, jocul genunchiului și al piciorului, ciocnirile, desprinderile, fulgerătoarea lovitură finală. Toți tinerii aristocrați romani trebuiau să efectueze o perioadă de antrenament în cadrul legiunilor, un serviciu militar dur; după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era un om complet diferit de ceea ce se povestise până în urmă cu o zi. Băiatul absorbit de lectură, care urca nesigur pe scara Villei Jovis, era închis în sine, avea o mare putere de disimulare și multe secrete, lua decizii fulgerătoare. Și pe când el era încă tulburat de gândul la cei morți - „s-a întâmplat un lucru pe care nimic nu-l va putea repara vreodată“ -, într-un alt palat de la Roma, Valerius Asiaticus murmura pentru sine: „Credeam că am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușă. Își aminti chipurile și povestea vieții tribunilor care comandau cele opt legiuni de pe Rhenus. Dintr-odată revăzu, de parcă ar fi intrat în cameră, chipul lui Servius Galba; fu întâia clipă de ușurare în orele acelea spasmodice. Luă o hotărâre fulgerătoare. Să pună mâna pe trădători, să-i zdrobească înainte ca aceștia să facă vreo mișcare, să pună legiunile sub comanda lui Galba. Între timp, Callistus, neliniștit, cerea să fie primit. Instinctul îi spunea să-l refuze. Se gândi însă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi acuzat pe sine de neglijență: — Trebuia să-l destituim de mult. Trebuie să trimitem pe cineva după el, să-l aducă în lanțuri la Roma. Ordinul de arestare a nevinovatului legatus porni imediat în noaptea înghețată, cu viteza fulgerătoare a mesajelor imperiale. Annius Vinicianus șopti cu o ironie plină de cruzime: — Caii pot să alerge, corăbiile pot să aibă parte de vânt bun, însă distanța e mare; zeii ne-au dat destul timp pentru a ne duce la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
privi o clipă ca o fiară gata să sară, apoi făcu o strîmbătură decepționată și se Întoarse Încet. Coborîră interminabila scară fără ca Ryan să Încerce vreun gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc, se răsuci, mătură arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cîteva ore. Văzu după expresia de pe chipul ei că era cu mintea În altă parte, preocupată. - Ce nu e În ordine? - Am promis că mă duc să vorbesc cu Christian, cred că mă așteaptă cam de mult... Lucas simți o fulgerătoare poftă să-l facă tocătură pe skipper, dar se mulțumi să distrugă stiloul pe care tocmai voia să-l pună la loc, stăpînindu-se să dea glas grozăviilor care-i treceau prin minte. Se felicită pentru extraordinara stăpînire de sine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
facilă", ci nulă, această nulitate găsindu-și expresia în auto-dispariția acestei imagini în fiecare clipă. Imaginea mediatică atestă contactul său ultim cu viața prin faptul că ea este întotdeauna o reprezentare a acestei vieți: cineva pe cale să vorbească, sau lovitura fulgerătoare a jucătorului de pe extrema stângă care propulsează mingea în plasa porții. Faptul că în acest contact ultim cu viața proiectul acesteia din urmă este de a se revoca pe sine, adică de a nu face nimic în cel mai bun
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
spune, fără a greși prea mult, că trupul îi colcăia de senzații și, în consecință, i se făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a înțărcat dracul copiii, perceperea aproape materială a ciudățeniei după care E = mc2 dau, toate acestea, sentimentul că nu mai este nimic de făcut, că toate sunt inutile, că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Mă mulțumesc să spun că mi s-ar fi părut mai normal să mă scol dimineața și să nu mai găsesc marea, să descopăr în locul ei un deșert de nisip, decât să nu mă mai duc în sala cu oglinzi. Fulgerătoarea mea ascensiune în ochii celorlalți, autoritatea de care mă bucuram acum în azil fără să dețin totuși nici o funcție administrativă, le datoram, știam, lucrurilor pe care le povesteam despre Bătrânul și despre întâlnirile mele cu el și n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crescând nestăvilită În mine și inima rupândumi se de milă). Am Întrebat cu un calm aparent, din colțul În care mă aflam, ce se Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre mine și m-a pocnit În frunte fulgerător, cu toată forța, Înjurând printre dinți. În timp ce mă prăbușeam, am auzit-o pe Melanie țipând și i-am mai văzut ochii frumoși, minunați, invadați de o mare de lacrimi albastre. Întâlniri cu Lola Jo Ce e dragostea? Nevoia de a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mari albaștri peste nori aruncă blând, Cari se-ntind albi ca zăpada și ca straturi argintoase, Oferindu-i flori de aur și viole-ntunecoase; Ea din când în când privește câte una, aruncând Flori de neauă peste ape ce alerg fulgerătoare, Raze albe peste lumea văilor celor în floare, Dungi de-argint în verzii codri, duioșie pe pământ. Dar un nor pe ceruri negru se înnalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine o domă-ntreagă, Plin de umbra de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor ramuri în bolți mândre se încurcă, Pîn-acopăr cu-aste arcuri fluviul lat și profund. {EminescuOpIV 128} Ca prin bolțile crăpate unei gotice ruine, Mai străbat prin bolți de frunze razele lunei senine, Împlând p-ici pe colo râul cu fulgerătoare dungi; Pe-umărul Dochiei mândre cântă pasărea măiastră, Valuri râd și-ntunecoasă mână lumea lor albastră. Repezind luntrea bogată pe șiroiurile lungi. Prin pădurile de basme trece fluviul cântării. Cîte-odată între codri el s-dună, ca a mărei Mare-oglindă, de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zidește vise-n aer, din nisip. Ele trec pustiul mândru ș-apoi se coboară-n mare, Unde mitele cu-albastre valuri lungi, strălucitoare, Înnecînd a mele gânduri de lungi maluri le risip. {EminescuOpIV 148} Prefăcute-n vulturi ageri cu aripi fulgerătoare, C-ochi adânci și plini de mite, i-au trimis în cer să sboare, Dar orbite, cu-aripi arse pe pământ cad îndărăt; Prefăcute-n stele de-aur merg pân-la veciei ușă, Dară arse cad din ceriuri și-mi ning
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gândirilor regii! Vorba-i va să fie o rază-n lume; Orele lui sunt isvoare la anii istoriei, Salve-Imperator! {EminescuOpIV 197} MITOLOGICALE Da! din porțile mândre de munte, din stânci arcuite, Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri, Caii fulgerători și carul ce-n fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul îmflat e de vânt și prin el colțuroasa coroană, Împletită din fulgerul roș și din vinete stele. Hohot-adînc bătrânul când vede că munții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
beția lui oarbă, El mîn-oștiri de nori contra mării... ș-armia-i neagră, Ruptă pe-ici pe colea de-a soarelui roșă lumină, Șiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde. Și netezindu-și barba trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind de-ai crede, că lumea Sta să-și iasă din vechile-i vecinice încheeture. - Groaznic s-a îmbătat bătrânul, soarele zice; Nu-i minune - a băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
byronian, incapabil de iubire sau capabil doar de o iubire imposibilă, suferă de spleen. El este singur, apatic, propria lui stare Îl epuizează. Dacă vrea să simtă că trăiește, aceasta se va realiza doar În teribila beatitudine a unei acțiuni fulgerătoare și devorante. A iubi ceva ce nu vei vedea niciodată a doua oară Înseamnă a iubi cu flacără și geamăt, pentru a dispărea apoi În neant. Nu mai trăiești decât În și pentru clipa prezentă, pentru această contopire fulgerătoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acțiuni fulgerătoare și devorante. A iubi ceva ce nu vei vedea niciodată a doua oară Înseamnă a iubi cu flacără și geamăt, pentru a dispărea apoi În neant. Nu mai trăiești decât În și pentru clipa prezentă, pentru această contopire fulgerătoare, dar vie a unei inimi zbuciumate care nu mai e decât zbucium (Lermontov). Amenințarea morții care planează asupra condiției umane face ca totul să fie sterp. Doar strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a doua jumătate a lunii mai revoluția e pregătită până în cele mai mici amănunte. Lipsea numai șeful, numele prestigios care trebuia să însuflețească de la un capăt la altul al țării mișcarea de reânnoire morală, eroul care trebuia să asigure reușita fulgerătoare a insurecției armate. La Lisabona, complotul era organizat de comandantul de marină Cabeçadas - unul din republicanii entuziaști care se bătuse la 5 octombrie - cu colaborarea sporadică și nesigură a lui Sinel de Cordes și a altor șefi implicați în insurecțiile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apoi cade pe gânduri În timp ce amestecă alene cărțile. Ușa compartimentului era deschisă și prin ea vedeam geamul de pe culoar, prin care sârmele - șase sârme subțiri, negre - se străduiau s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii de telegraf ce se Înșiruia unul după altul; dar exact În momentul când toate șase, Într-un elan victorios de patetică Înălțare, erau pe punctul de a atinge partea de sus a geamului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
învăluindu-l... Unul se năpusti și-l mursecă... al doilea atac fu parat de Suru cu pieptul, care-l făcu să cada la pământ... Asta așteptau cei doi și se năpustiră, asupra lui, rânjindu-și colții și mârâind. Un salt fulgerător al Surului, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul unuia din lupi fu sfașiat de la ochi până la falca de jos. Totul s-a petrecut atât de repede, atât de neașteptat... Fiara din el se simți răscolită. Se năpusti
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și vioiciune. Fiecare părticică a minții și trupului său, fiecare celulă nervoasă și fiecare fibră musculară reprezenta o culme a perfecțiunii. Și între toate acestea exista un echilibru, o coordonare desăvârșită. Când vedea, ori auzea ceva... reacționa cu o iuțeală fulgerătoare. Se transformase pe loc, într-o sălbăticiune perfectă... înainta tiptil, ca o pisică, ca o umbră trecătoare, care apărea și dispărea printre alte umbre. După o vreme, din nou îl prinse dorul de casă... de Anuca... Porni cu pasul lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
năpustiră asupra lui rânjindu-și colții mârâind, și Pârvu fu îngropat sub greutatea celor doi lupi. Totul s-a petrecut atât de repede, sub ochii Anucăi, și de neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]