590 matches
-
numea Scâncea-Voievod. A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului. Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind. Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în zilele noastre. Cortegiul de suferință nu s-a încheiat. Țara e tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul creator s-a stins. Aceasta este adevărata situație, oricât am vrea noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care pentru legionari nu-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ofer un pahar cu apă, dacă vrei. Patrick părea și mai deprimat decât mi-l aminteam de la ultima noastră întâlnire, iar noul sediu era în același ton. Biroul era minuscul, în nuanțe impersonale de bej, cu o fereastră cu geam fumuriu cu vedere parțială spre o parcare și un zid de cărămidă. Mă așteptasem să găsesc acolo afișe cu cele mai recente cărți publicate, dar pereții erau aproape goi, exceptând un calendar mare pe hârtie lucioasă oferit de o firmă concurentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi fost un film mut din spatele sticlei protectoare a diverselor ecrane: fereastra unui vagon de clasa întâi, de exemplu, sau elicopterul lui Bob Maxwell (pe care i se permitea să-l împrumute din când în când), sau prin geamurile fumurii ale limuzinei personale. Computerizarea burselor străine, care-i speria pe unii dintre bancherii mai bătrâni, i se părea o evoluție cu totul logică. La fel i s-a părut și etajul rezervat bursei în 1986. În sfârșit, spre încântarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că Lung simți că i se clatină podeaua primăriei sub picioare „Acu’ patru ani mi l-au dat, cică e-al meu și acu’ mi-l iau Îndărăt” Își spuse. Nu Înțelegea, Întrebă pe cel din dreapta, unul mustăcios, cu căciulă fumurie În mîini, care Îi spuse că „așa e dispoziție de la centru” - „Care centru?” ceru precizări, dar cel Întrebat nu știu să spună. „Centru, se cheamă că de sus” - „Aha!” făcu Lung, tot nedumerit, cînd ieși, rămase cîteva clipe cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
timp să răspundă. - Ah! dacă aș ști să răspund la întrebarea aceasta, câte alte răspunsuri nu ne-ar cere să le mai întrebăm o dată, și apoi încă o dată, încă o dată... De câteva zile, ploua mărunt, mohorât, ca printr-o ceață fumurie. Ieronim se opri pe trotuarul din fața casei și-și scoase absent bascul din buzunarul macferlanului. Rămase câteva clipe cu bascul în mână, privind cum cei trei lucrători de pe acoperiș se pregăteau să zvârle în curte fâșiile mari, aproape pătrate, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai obosit ca de obicei, porni hotărât, aproape nerăbdător. La un pas înaintea lui, Zamfira îi înlesnea trecerea printre porumbi. Pentru întîia oară cerul nu mai era acoperit de stele, și totuși nu se ghiceau norii, ci numai o boare fumurie plutind foarte sus. Și pentru întîia oară nu se mai auzeau greierii. La răstimpuri, foile de porumb tresăreau cu un sunet surd, metalic, ca atinse de o adiere pe care ei n-o simțeau. - Nu pe-acolo, domnule elev, făcu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o sticlă de apă minerală și o cafea. Curând cei trei se ridicară cu zgomot de pe scaune, pregătindu-se de plecare. - Nici de data aceasta n-am ajuns la nici o concluzie, exclamă unul din ei, înfășurîndu-și un șal de lână fumurie în jurul gâtului. - Nu e nimic! spuse al doilea. - Nu e nimic! repetă ultimul, râzând și privindu-i pe amândoi cu înțeles. Știi la ce fac aluzie, adăugă. Rămas singur, se întrebă dacă mai merită să aștepte chelnerul, când i se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după cum urmează: Se pune o porțiune alicotă de extract, ce conține conținând 10 până la 20 mg de mangan într-un pahar de laborator înalt, de 400 ml. Se adaugă 5 ml de acid sulfuric 9M (4.2.). Sub un clopot fumuriu, se aduce la fierbere pe o plită și se lasă să fiarbă până la apariția unui fum puternic, alb. Se continuă fierberea până când volumul se reduce la aproximativ 2 ml (o peliculă subțire de lichid siropos pe fundul vasului). Se lasă
jrc2726as1995 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87880_a_88667]
-
sub regimul Vichy, balurile sunt acum înjghebate la fiecare colț de stradă, în toate piețele. Ele vor repune curând în drepturi cârciumile, localurile subterane, cazinourile. Pentru soldații americani, care disprețuiesc atmosfera de bistrou, acestea sunt transformate în baruri: geamurile devin fumurii, luminile difuze, iar scaunele de fier sunt înlocuite cu fotolii adânci; acum aici se cântă In the Mood de Glenn Miller, melodia verii 1944. Civilii și soldații în permisie dansează deopotrivă swing, slow și dansuri câmpenești. Refrenele balurilor se împletesc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu tonul cu care ar fi comandat o porție de paste. Încă nu-mi permiteam să mă supăr pe el, dar am punctat clar că nu sunt genul, că trăiesc „pentru“ și nu „din“ dragoste. Avea el mașină cu geamuri fumurii, dar la mine argumentul ăsta nu mai prindea de mult. Nici el nu era omul care să merite așa ceva, nici eu nu mai eram o biată studentă, care încearcă să reușească în viață... Dacă dăm deoparte fricțiunile apărute la început
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Neculuță, Artur Stavri, Hogaș, Vlahuță, Agîrbiceanu, Goga, Ion Minulescu, G. Orleanu, Ion Grămadă, Mihail Săulescu 4). „Ceruri de plumb”, vinete, mohorîte, închise, apar, nu o dată, în tablourile lui Grigorescu, pictorul cel mai important al epocii. în sfîrșit, griul (cenușiu, sur, fumuriu) e abundent la Sadoveanu, în povestirile și nuvelele din prima etapă a creației sale, și la Galaction 5). Pentru toți aceștia și pentru cititorii lor (ceea ce nu mai e cazul cu noi), „plumb”, venea încărcat cu reprezentarea folosirilor sale tradiționale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
femeie,/ sau chiar de animal sau de plantă". Efortul pare, până la urmă, inutil, peste toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre neant, spre Mulțimea vidă. Spectaculos este însă modul în care (și prin poezie) se poate încerca, până la final, separarea identității de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale (printre Imaginile de pe strada Kanta întâlnim, bunăoară, un căutător de gunoaie "îmbrăcat la costum și cravată/ (toate luate de la Second Hand)/ cu ochelari fumurii". Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem din carte, Nunta câinilor, amestec bine dozat de himeric și cotidian tratat verist, de alegorie și confesiune denudată de artificii. În celelalte texte cu miză identitară, se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a se atribui personajului camera ce i se potrivește. Textul 1: O candelă lumina acum camera pătrată, cu două ferestre și trei paturi. Mai erau acolo un dulap, o masă, două scaune de lemn de nuc bătrîn, a căror culoare fumurie contrasta puternic cu pereții văruiți în galben deschis. Și nimic altceva, cîteva boarfe agățate în cui, un urcior pus jos, pe podea, lîngă un castron întins, din lut, ce servea drept chiuvetă. Textul 2: Era o cămăruță strîmtă, la mansardă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
decadente (Caesar's Palace) și de cel al piramidei egiptene (cazinoul Luxor). Cazinourile nu numai că au apropriat caracteristicile respectivelor civilizații, dar exprimă și interpretarea americană a acestor motive. Cazinoul Luxor este o torță în formă de piramidă din sticlă fumurie, cu o rază laser în vârf și un Sfinx uriaș colorat la intrare, în vreme ce Palatul lui Cezar expune pe Via Appia, alături de cόpii după celebre statui antice, firme de renume precum Dior și Versace. În al doilea rând, există tema
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra” și din interiorul „lucrurilor”. Poemele sunt populate de manechine moarte, arlechini „cu fața ridată de somn”, îngeri înveliți în ziare sau cu ochelari fumurii, lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă”. Este o lume apocaliptică, dar pusă sub semnul dublului, o apocalipsă a iluziei, a farsei și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
de la răsărit la apus, apoi i s-au închinat lui Apollon. La scandinavi, zeul Baldr nu era o personificare a soarelui, ci divinitatea luminii solare și a luminii în general. La popoarele precolumbiene, forța solară, reprezentată de zeul Tezcatlipoca (Oglinda Fumurie), era distrugătoare, fiecare epocă fiind dominată de un alt soare. La slavi au existat mai mulți zei solari: Hors, Dajbog, Triglav, Svarog. În mitologia românească, Soarele și Luna erau considerați "ochii lui Dumnezeu" (accepție prezentă în Egiptul antic, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ori altul o fi motivul, atâta vreme cât, vreun secol, fântâna a fost simbol pentru municipalitatea coruptă. Via Maqueda și Corso Vittorio Emanuele se întretaie într-o piață octogonală, de fapt o intersecție din care se ridică în patru colțuri clădiri baroc fumurii, pe fațadele cărora, sculpturi și fântâni adună simboluri de peste tot, ca întregul Palermo. Și unde altundeva ar putea sta mai bine îngrămădite trăsurile cu cai decât în Quattro Canti? De aici poți să alegi dacă te îndrepți către Vucciria și
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
familiar încât mai că îți vine să te întrebi dacă nu cumva unul dintre ei nu-ți este vreo rudă mai îndepărtată. Din pragul basilicii Santa Maria mi se părea că cerul e din ce în ce mai albastru, fie din pricina contrastului cu zidurile fumurii, fie pentru că îmi aminteam de o altă poveste. Se spune că dacă unești cu o linie imaginară bisericile din Randazzo dedicate Fecioarei Maria, desenul astfel obținut este similar constelației Fecioarei. Pentru cine vrea să încerce să vadă dacă așa stau
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
jurnaliștii, întreaga coloană oficială mergea pe jos, prin frig, pe bulevard, în scandările laudative sau contondente ale poporului aflat pe trotuar. Cu o singură excepție. Un ciocoi de Ferentari, tolănit în Mercedesul lui de ministru, putea fi zărit prin geamurile fumurii citind sictirit ziarul, scârbit de gloata zgomotoasă a moldovenilor. Cu doar câteva săptămâni înainte, într-o vizită la Parlamentul de la Copenhaga, ne fusese arătat pe geam omologul danez al personajului nostru, venind la serviciu pe bicicletă. Acela era însă un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și roade coarnele de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe el. Dar prin iatac adesea te-apucă și te fură Miresmele cosite a florilor de fân, Păstrate sub răcoarea pânzetului de in. Înlocuindu-se havuzurile cu balta și pășunile franceze cu Bărăganul, căpătăm o pictură superioară de-un impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Seara la Miorcani aduce aminte, prin vastitatea orizontului, de Zburătorul: Ritmic lanuri nesfârșite mișcând valul lor de spice, Îl pornesc din capul zării ca să-l frîngă-n cap de sat; Îl izbesc de-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de la această primă vârstă sunt simptomatic intitulate În marginea vieții, Marea înfrângere, Rânduri de tristețe, Pe strada solitară, Melopee. Un motiv de acum, al marginalității ( „Stă la marginea vieții ca la țărmuri de ape/ Și privește cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
de-atunci cu spor Să-și prășească viitorul. Azi e nuntă. Zori de zi Au venit să-i Împreune Flutură basmale și cântă viorile În strune. (Ă). Chiotul s-a stins târziu, noaptea a venit cu pace. și prin satul fumuriu neguri prind a se desface. Dar prin somnul liniștit râd Andrei și cu Măria, Căci În vis le-a Înflorit ca un mac, Gospodăria”. - Ioan Horea. - Călătorie În zi de iarnă (52 strofe - n.n.). Ibidem, nr. 173, 28 ian.: „Țara
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]