749 matches
-
suntem mândri. Noi avem datoria de a persevera pentru a o înfrumuseța și îmbunătăți. Agricultura noastră ridică probleme mai grele decât industria. Tema noastră este menținerea unei populații rurale viabile și prospere. Fuga de la țară e ușoară, dar are consecințe funeste. De aceea trebuie să asigurăm înainte de orice siguranța proprietății rurale și rentabilitatea ei. Fermierii noștri sunt capabili de mari eforturi, își însușesc repede tehnica, dar pentru asta e nevoie de eficacitate economică. Dar vreau să vă dau un mic exemplu
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
am pierdut tot, afară de onoare. Am avut curajul să o iau din nou de la capăt. Legiunea străină. Câmp de antrenament. În ’46 sergent, În ’58, colonel, cu Massu. Evident, aleg tot partea celui care pierde. Prin venirea la putere a funestului de Gaulle, m-am retras și m-am dus să locuiesc În Franța. Îmi făcusem cunoștințe bune la Alger și am pus pe roate o firmă de import-export la Marsilia. De data aceea am ales lozul câștigător, cred eu, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
timp, văzu în el un bărbat și nu doar un ajutor de băgător de seamă de la Companie. Poate că asta însemna că devenise normală. Părerea ei despre el era totuși nuanțată de faptul că în momentul plecării lui Nostromo în funesta călătorie, Burke încă nu se născuse și că urma să vadă lumina după douăzeci de ani. Nu ar fi trebuit să aibă vreo importanță. Pe plan fizic aveau aproximativ aceeași vârstă. ― Îmi pare rău, spuse el cu același zâmbet vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că sunt simple iluzii neroade și, deprimată, și-a golit plămânul de aer. În drum către casă a presărat pe cărăruie unul câte unul macii roșii. Atunci a avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților fusese ca un val repezit de mare, parcă spălase tot și-ți era greu să te dezmeticești, să-ți regăsești firul gândurilor. Plecând, Carmina își aminti că nu întrebase nimic de Elena, măcar formal să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms. Dând din cap, Cancelarul Sănătății păru mai degrabă trist, decât supărat. Poate Îmi puteți spune dacă prietenul dumneavoastră tăcut umblă cu un cuțit În buzunar. O privi din nou cu răbdare. Importanța tăcerii În ceea ce privește chestiunea sexuală n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Karp se Întoarse spre mine. — Aceste trăsături regresive explică de ce anumiți copii preferă doica În defavoarea mamei sau alții Își iubesc fratele mai mult decât tatăl. Cel puțin, trebuie să acceptăm posibilitatea că tandrețea exagerată se poate transforma Într-o obsesie funestă. Mi se părea că pledoaria lui Karp pentru toleranță era un preambul la ideile pe care urma să le Împărtășim. Nesigur de reacția așteptată de la mine, m-am retras Într-o stare care putea trece drept contemplativă. În timp ce soarele mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de vară, de toropeală, de caniculă, de mole șeală, chiar de paralizie... Sunt orașe care se golesc în luna august iar în foarte multe dintre ele viața continuă cu încetinitorul. în această subtilă primă frază evocarea lunii august, plină de funeste imagini, devine aproape mai neliniștitoare decît anunțul că un om a dispărut „fără să lase urme”. Nu departe de acest tip de deschidere minată se situează și fraza cu care și-a început Hemingway romanul Bătrînul și marea. V-o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru prima oară în acea toamnă? "Sunt elev", îmi spusesem. "Ei și ce dacă ești elev? Câți bacaloriați n-am văzut eu cu târnul în mînă?" El scăpase de acest târn, era mândru și acum îi intrase în cap ideea funestă, care avea să-i scurteze viața la cincizeci de ani, să-și facă o casă în București "să le arate el lor"... Cine erau acei Jormx înțelegeam. Un singur lucru mă împiedica să-l urăsc și eu: fata cu care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se părea că eretic este cineva care nu vrea să stea în cușca unei credințe sau a unor păreri prea comune. Cu anii, această idee simplă și funestă mi s-a înrădăcinat bine în minte încît am ajuns să mă port ca atare. Meșterul de cruci m-ar fi dat afară mai din vreme dacă ar fi auzit ce le spuneam eu clienților despre viața de apoi când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răzbune pedepsindu-i pe fiii lui Atreu? Iar după sinucidere, trupul lui rămâne pe scenă, prezent și totodată ascuns privirilor, căci corul nu-l zărește, în vreme ce Teucros, fratele lui, se poate apropia de el și-l poate vedea; este o „funestă viziune”. Ca și o fantomă, el nu li se arată tuturor. Dar aidoma unei umbre omniprezente, se află în centrul dialogului celor vii pe tot cuprinsul celei de-a doua părți a tragediei. Înainte de a-și fi luat viața, eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
amintește fără îndoială de figura lui Oedip din Oedip la Colonos a lui Sofocle, un Oedip care nu este, desigur, o fantomă ce se întoarce, dar care are, în pragul morții, toate atributele unui eidolon ambivalent: erinie, dar și daimon, funest și protector totodată. Oedip, orbul cel veșnic pe drumuri, figură rătăcitoare cu ochii stinși, cu orbitele goale, căutându-și mereu un loc unde să se statornicească, se oprește la marginea unei păduri, se așază pe o piatră necioplită, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de temut cu cât aceste spuse încep să fie adevărate. Îl derutează confuzia dintre fast și nefast, dintre bine și rău, căci, pe firul timpului pe care îl deapănă obscurele oracole, adevărul prezentului deschide perspectiva unui viitor întunecat de viziuni funeste, înfricoșătoare (horrible imaginings, horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti odioasele crime pe care le va făptui. Ca și pentru vrăjitoare, omorul e pentru el mai întâi un gând, o plăsmuire a minții: „is but fantastical” (termen folosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu câteva amintiri și cred că, dacă nu scrii birjărește, te-ai putea folosi de funestul meu bilanț. Căci o carte despre carne înseamnă, firește, o eroică și aproape imposibilă realizare de artă. Încearcă totuși. Să vezi, - reîncepu Ferdinand Sinidis, luând cuvântul în chestie personală: duhul n-are nici un preț. Nu poți cere negustorului să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chestiuni nu apare precis. Avantajele ca și dezavantajele acestui sistem au fost discutate de noi prin diferite rapoarte și publicații, asupra căror vom reveni În prezent. Aboliționismul nu-1 discutăm. Adoptarea lui ar constitui cea mai mare greșală și cu urmări funeste, atât din punctul de vedere moral cât și acel al răspândirei boalelor venerice. Datele culese În epoca de Înainte de 1930, deci În timpul reglementarismului, deși insuficiente, ne dau oarecare indicii asupra răspândirei boalelor venerice În raport cu acest regim. Socotim Însă, că putem
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
piatră. Kosovo, dacă vreți, e o enclavă a Lumii a Treia aflată la poarta Marii Europe, în care rasismul cultural și religios se amestecă în mod exploziv. Tribalismul, o specialitate etnică a genocidului pusă în cârca africanilor, are o istorie funestă tocmai pe continentul european. Fragmentarea geopolitică, instigarea reciprocă a grupurilor etnice unele împotriva celorlalte, destabilizarea panslavismului sunt toate tehnici ale rasismului instituțional. Determinau încă din epoca wilhelminiană politica în Balcani a Germaniei și a Monarhiei AustroȚUngare. Statele industriale dominante șițau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
care un bețiv nocturn și-a atârnat ironic cascheta și care, ]a lumina caldă a zilei, semăna sinistru cu un om. în traiul totdeauna sobru al prințului Maxențiu, căsătoria cu bruna Ada Razu adusese o scurtă criză de senzualitate. Criză funestă pentru organismul lui până acum econom din prudență și din sărăcie. Sănătatea lui Maxențiu fusese totdeauna delicată, dar precauțiunile pe care le lua îi îngăduise să se creadă numai debil, fără să-și ducă gândul mai departe. După șase luni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
repetițiile, mereu mai active, ocupau și preocupau pe toți. Se apropia acum data definitivă a concertului. Mijea a primăvară. Maxențiu trimitea mereu cuvinte tainice și înflorite, și doctorii buletine pesimiste. Vindecarea era exclusă, firește, și prelungirea chiar devenea problematică. Accidentele funeste erau destul de previzibile. Cașexia generalizată precipita deznodământul. Deși starea fizică a bolnavului era aparent blajină și cea morală excelentă, familia trebuia să se aștepte la orice. Printre unduierile muzicei de Bach tristețea se strecura Elena era în timpul din urmă cam
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să se folosească. Sia suferea dureri cumplite fără să se îmblînzeaseă, cu dinții strânși și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de dureri și de spaimă. " Vreau sau nu vreau să vie Lică?" căci asta era ideea ei fixă. Moșica
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a-și întări tachinerea, adaogă că cei blegi, cei de noapte, au plecat cu Mika-Le - care ar fi vroit să dea bună seara, dar n-a mai turburat pe mamă-sa bolnavă. Diplomația fusese împinsă prea departe. La pomenirea numelui funest, Lenora își rupse dantelele hainei de casă. Acum tăcerea iar spărgea alune. Era o imagină a lui Mini, când gânduri anevoie de spus ciocăneau timpul și spațiul, fără de vorbe. Noroc că intră Lina cu canotierul în mână și cu geanta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tot timpul din urmă, luase lucrul ușor si căutase să se sfătuiască cu Lenora dacă trebuie să-i trimeată bani, supărat de aluziile la datorii și la numele lui, dar fără să se gândească la tot ce conținea primejdios epistola funestă. Mini admiră, pentru a doua oară, stilul perfect al lui Mika-Le. Lingușirea ei îndrăzneață, lipsa oricărei rușini și intriga fățișă, care toate exprimate direct își pierdeau aproape nemernicia, deveneau accesibile și sugestive. Remarcă încă și tonul popular la acea artistă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Punct. — Adică? — Adică faci parte din rasa aceea ingrată de oameni care-și sunt mereu insuficienți. Și nu suntem toți așa? — Nu... nu cred. O Ada cu buze parcă mai subțiri mă dăscălește doct în tr-una dintre mașinațiunile ingrate și funeste ale imaginației mele anchilozate, care suprimă etape, care lipește rochia Leei pe umerii mici ai fetei ăsteia îndrăgostite, poate, de fratele meu amputat din mine, din eul meu, care-i face ei, ciudatei ăsteia care se dă deșteaptă, cadou vocea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în plâns când a citit ce-a scris Fanny Tarrant despre el, spuse Eleanor, întorcând paginile suplimentului. — De unde știi? o întreba Adrian. — A scris într-un alt ziar. Ah, uite-l! Doamne, ce fotografie caraghioasa! Am presimțiri dintre cele mai funeste. Uită-te și tu! îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea duce funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face-o numai din conștiinciozitate. Conștiinciozitate?! îl îngână Carol sincer mirat și indignat. Ce-i aia? O mâncare exotică? O boală de piele? Sau o caricatură
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
morții. O stare necunoscută de abandonare și libertate totală îl cuprinse pe Carol, care se scufundă, fără să mai poată opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]