2,159 matches
-
patimă de iubire cu foc. Și tot la același talcioc, vin lotri-mbrăcați în caftane domnești la furat de sirepe, crescute prin pustele stepe, sau chiar vreo domniță cu râs copiliță. La talciocul din inima lumii urc eu, nebunul, pe funia lumii... Leonid IACOB Referință Bibliografică: talcioc / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1164, Anul IV, 09 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
este cunoscut de la prima apariție pe scenă. Asta înseamnă mai ales că, în viața solistului de muzică ușoară, verva vieții fără să respingă echilibrul, nu duce la exces, după cum nu duce nici la irosire. Adrian Enache își arde în foc funia anilor, dar nu consumă viața din ei. Înapoi e urma, înainte e calea. Nici un milimetru de drum nu e schiță, e spirit și ființă, e frenezie și luciditate, e viață și dinamul vieții, e reputata autoritate a timpului și temerara
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
despre asirieni că erau foarte cruzi. Iar despre modul cum erau legați captivi în lanțuri ni se relatează: „În lanțuri pe care unii îi interpretează ca fiind spini trecuți prin nasul sau obrajii captivilor pentru a-i duce cu o funie. Basoreliefuri asiriene cuprind imagini cu captivi duși de cârlige trecute prin buzele sau nările lor. ( Cel mai probabil că în acest mod a fost dus și Manase la Babilon.) Babilonia făcea parte pe atunci din imperiul asirian, și câțiva dintre
NEÎNȚELEASA PARABOLĂ (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354222_a_355551]
-
Ciocoiu însă nu prea era dus la Biserică. Familia lui avea multe guri de hrănit și nu era de șuguit cu asta. Făcu ce făcu și, păcălind soldatul de pază, intră în pădure încins de mai multe ori cu o funie ce avea să-i folosească drept legătură pentru snopul de crengi uscate. Gârbovit de greutatea-i din spinare, la-ntoarcere, pe drumul cel scobit adânc de carele satului vechi, de la Siliște, Dumitru se trezi față-n față cu sergentul. Rivalul
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
caută-n zadar orizontul dincolo de hotar; sărut cerul, pădurile verzi, pământului îi cer iertare, pentru neputință și pentru multele semne de întrebare. Căci ne-iubirea este în a se lua! Mă apropii de lespedea mormântului lui Ștefan, privesc vrejurile meandrice - funii ale cerului... Mă-nchin măreției lui, spun o rugăciune și-ntreb cerul: Unde ești Ștefane Mare? Unde e Moldova ta? Referință Bibliografică: La Putna / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de
LA PUTNA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358428_a_359757]
-
călăreau căruța din fînar, speriau găinile ce își căutau un loc pentru cuibar, necăjeau cîinele, se luptau cu curcanii și țipau înfricoșați cînd îi atacau gîscanii, ea spăla rufele, Cezar le storcea cu brațele lui puternice și le întindea pe funie, în curte, la soare, sau scoteau amîndoi așternuturile pe prispă, să se aerisească, îl hrăneau pe cel mic care, culmea, semăna cu Imperatorul Caezar, avea ochii lui, nasul lui, fruntea lui de bărbat deștept, dacă nu cumva putem lua în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
și falșificatorilor credinței. Sfanțul Grigorie Teologul moare la vârsta de 60 de ani, incheindu-si viața în plină activitate poetica. Lasă, prin testament, toată averea să spre folosul credincioșilor. Așa a plecat din această lume profundul gânditor al teologiei răsăritene. Funia de aur a teologiei Școlii Capadociene se împletește trainic cu Sfanțul Ioan Gură de Aur, cel mai strălucit vorbitor al Bisericii, dar și cel mai sever biciuitor al falsului credincios. Sfanțul Ioan Gură de Aur se naște la 13 noiembrie
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
pentru măreția gesturilor sale! Deșteaptă și biata Marilyn, că s-a lăsat ucisă la vreme, ca să trăiască și peste vreme, înviată atât de deștept de Milan Richter! Spirit al meu, abia aștepți, să te deștepți printre deștepți!” *** LEONARD IONUȚ VOICU - FUNIA ROȘIE Leonard Ionuț Voicu Funia roșie Editura Antim Ivireanul Rm. Vâlcea, 2016, 231 pp. Abia cu prilejul publicării acestui volum de proză scurtă am reușit să cunosc textele acestui autor care, până nu demult, a preferat (din motive necunoscute nouă
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
și biata Marilyn, că s-a lăsat ucisă la vreme, ca să trăiască și peste vreme, înviată atât de deștept de Milan Richter! Spirit al meu, abia aștepți, să te deștepți printre deștepți!” *** LEONARD IONUȚ VOICU - FUNIA ROȘIE Leonard Ionuț Voicu Funia roșie Editura Antim Ivireanul Rm. Vâlcea, 2016, 231 pp. Abia cu prilejul publicării acestui volum de proză scurtă am reușit să cunosc textele acestui autor care, până nu demult, a preferat (din motive necunoscute nouă) să nu se afirme cu
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
timpurii, toate iremediabil pierdute, trăiri descrise cu acuratețe maximă. Impresiile, care abundă la tot pasul duc, în ciuda unei atmosfere stătute, apăsătoare și fără nicio perspectivă către orizont o „senzație că întotdeauna mai este de mers, destinația atinsă nefiind niciodată ultima” (Funia roșie), sau către sărutul perfect: „mi-am amintit de primul nostru sărut. Îl așteptam de mult, te-ai apropiat nefiind sigură dacă era bine ce făceam, am închis ochii și gurile noastre s-au atins, precum se ating între ele
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
nu-mi mai păsa de nimic altceva, gustam pe îndelete, mă delectam cu frăgezimea și nectarul pe care mi le ofereai printr-un sărut desăvârșit” (Trenul). Mai trebuie să remarcăm și ușurința cu care atorul trece de la o atmosferă apăsătoare (Funia roșie) la una aparent relaxată (Trenul). Frazele lui Leonard Ionuț Voicu sunt ample, dar echilibrate, părând că antrenează lectura în pași de dans, alteori abundă în aluzii umoristice regionale, cum ar fi prezența cățelei la olteni, fără ca autorul să facă
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
dor și duioșie. Eroii lui nu sunt bântuiți de angoase existențiale. Deși trăiesc oarecum sub un fel de clopot de sticlă, universul lor nu cunoaște decât apăsarea sufocantă și fără de perspectivă a unei vieți limitate. Din acest punct de vedere Funia roșie este un flashback de scene care intersectează întâmplări experimentate în trecut, aduse acum în prezent. Prozele sunt un moment necunoscut, din câte alte miliarde similare și nedescoperite încă pe pământ. Autorul are curajul de a ieși în fața tuturor și
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
și vizibilă în actul lecturii, dar și invizibilă în același timp pentru că, asemenea prozatorului, el nu intervine cu nimic în derularea acțiunii și evoluția personajelor, dar nici nu se simte exclus. Paradoxal, proverbiala mândrie de a fi oltean, capătă în Funia roșie un gust amar de „tinerețe fără bătrânețe (în sensul perpetuării vieții) și de viață urmată, sigur la propriu și la figuat, de moarte. În aerul primelor două proze (Funia roșie și Voiaj de neuitat) plutește un soi de energie
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
exclus. Paradoxal, proverbiala mândrie de a fi oltean, capătă în Funia roșie un gust amar de „tinerețe fără bătrânețe (în sensul perpetuării vieții) și de viață urmată, sigur la propriu și la figuat, de moarte. În aerul primelor două proze (Funia roșie și Voiaj de neuitat) plutește un soi de energie negativă, de neînvins. Aparent, ea nu ar face niciun rău, dar nici nu-și lasă lumea să treacă dincolo de ea. Acesta ar fi aspectul pe care îl simte, îl bănuiește
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
sau elemente cu valoare de simbol ascuns, aparent fără importanță. Uneori, chiar și unul sau două cuvinte simple, dar extrem de bine plasate, pot sugera atmosfera, sau ce va urma: „La prima vedere, tot locul părea să fie trist și părăsit” (Funia roșie). În jurul lor gravitează acțiunea, dozată până la atigerea punctului culminant. Prezența lor (o funie roșie care mai păstrează încă după mulți ani vagi urme de sânge, o călătorie acasă la părinți, o boală incurabilă sau un banal tren de persoane
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
sau două cuvinte simple, dar extrem de bine plasate, pot sugera atmosfera, sau ce va urma: „La prima vedere, tot locul părea să fie trist și părăsit” (Funia roșie). În jurul lor gravitează acțiunea, dozată până la atigerea punctului culminant. Prezența lor (o funie roșie care mai păstrează încă după mulți ani vagi urme de sânge, o călătorie acasă la părinți, o boală incurabilă sau un banal tren de persoane) chiar dacă se face simțită doar din când în când, devine neîndoios obsesivă. Aceste elemente
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
în interiorul unei etuve în funcțiune.” (Trenul). Sau, în alt fel: „Profesorul rămase cu gura căscată și scăpă dintre degete stiloul cu care se pregătea, satisfăcut în sinea lui, să înscrie o mare notă de patru, în catalog, pentru Dan Vardan.” (Funia roșie). Quod erat demonstrandum. Există aici o precizie deosebită și o acuratețe în exprimare. Un alt aspect caracteristic tehnicii scrisului este acela că Leonard Ionuț Voicu ne pregătește în permanență pentru un final care cade cu repeziciunea unei ghilotine inexorabile
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
întâmplat la noi, poate chiar puțin și în viața lui, dar cu siguranță în lumea lui, care a fost și încă mai este și lumea noastră. Din acest punct de vedere putem afirma, fără să greșim sau să exagerăm, că Funia roșie este un ciné-vérité, un fel de film documentar romanțat, unde realitatea depășește de departe ficțiunea, care rămâne doar în plan secund, sau îi folosește autorului în susținerea scenariului său. Nu există artificial între cele trei proze scurte, efectul lor
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
care nu au nimic plictisitor, analize politice, filosofice, informații turistice și istorice prețioase etc. Așa după cum mărturisește în mod tangențial, cartea este povestea disparată, expusă în trei nuvele diferite, gen mini-romane, a unui șir „lung de amintiri” (Voiaj de neuitat). Funia roșie este o pledoarie epică între o amintire nostalgică, simbolismul unor istorii dramatice și o realitate crudă, redată aproape de perfecțiune, cu mijloacele epicului cinematografic. Leonard Ionuț Voicu nu este doar un temerar, ci și un scriitor de mare talent, ale
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
fiecare deșert câte-o treaptă, De axa lumii se scarpină câinii, Stă între urlete o vorbă-nțeleaptă, Cântă-n altare litanii nebunii ... ÎN NUMELE CRUCII Răstignit în tăcere la capătul lumii Sângele curge sleit în nisip; Ape duc spumele albe în funii, Cuiele-n oase scrâșnesc ruginit ... Trec pescăruși cu țipăt lugubru, Clipa cu viața odată s-a scurs, Chinul mărește retina și urlu Mirarea în mine că eu nu-s Isus ... Fanatică-i lumea ce crede-n religii Și arde firescul
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
Și privind... ca un vițel, Când la bar, când la Ilie Și-a turnat în pălărie Vreo trei stropi, ca pe mormânt Pentru guvernul defunct: - Ia nu-mai căinați, vă zic Sunt pe creacă doar un pic... Să le dăm repede-acum Funie, ardei și fum, Și-o bucată de săpun, Că vor ajutor, săracii... Nu i-ar mai răbda toți dracii! Iar ne-ndeamnă și ne mint C-au găsit unul cinstit Turma să o păstorească Și din nou să ne prostească
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE POLITICIENII ŢĂRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360281_a_361610]
-
am spus acele lucruri ca să stai departe de mine și de fratele meu.Nu înțelegi,lângă mine ești în pericol.A fost o gresala că ai venit.Nickolas s-ar putea întoarce în orice clipă. -O să iți desfac și funia de la mâini și picioare și vom fugi de aici.Aongus l-a anunțat deja pe inspector.O să îl prindă el,vei vedea. -Asta dacă nu va prind eu pe voi mai întâi,spuse bajocoritor Nickolas cu o strălucire demonica în
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup zdrențele ultimei nopți în care au îndrăznit să viseze. pe suflete arse trec funii flămânde.. așteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor, lângă porțile de lemn! e timpul să se afle întregi dincolo de umbre, dincolo de Noi! iubite, crezi că ei ne aud? Referință Bibliografică: Iubite, auzi cum se tânguie pământenii? / Clarissa Emanuela : Confluențe Literare, ISSN
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
la crâșmă, altfel l-ar fi văzut alături de ceilalți bărbați când ieșise să invite gospodinele. Nu era nici în gredină!. Se îndreptă cu pași hotărâți spre grajd, în pragul căruia se opri ca trăznită. Dragul ei ventilator era legat cu funii de balamalele ușii, iar paletele, suportul și butoanele erau mânjite de stropii de balegă împroșcați în mișcarea rotativă. Înainte de a-și pierde cunoștința în arșița cumplită, privirea Silviei întâlni ochii vacii, imenși, blajini și recunoscători. Referință Bibliografică: VENTILATORUL / Mihaela Alexandra
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]