1,286 matches
-
și răzbunare. Avem nevoie de sisteme de Înregistrare a electoratului și de taxe pentru canalizare, nu de Nobili Ucigași a mii de suflete.“ Editorialistul pare foarte familiarizat cu retorica naționalistă. Susan ajunge exact În momentul În care Wakefield Își Înfige furculița În ouăle Benedict. Și ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de fiecare dată cînd o prinde În magazinul lui, o supune unei degustări a ultimului fel de mîncare pe care l-a creat, apoi Îi așteaptă laudele. A fost, timp de ani buni deja, micul lor joc. Wakefield ia o furculiță de linte, dar mîncarea i se pare leșioasă, prea puțin condimentată pentru gustul său. Merge la tejghea și cere, cu deplină nevinovăție, niște sos picant. La Început, bucătarul pare a nu Înțelege limba engleză. Apoi se Întoarce brusc pe călcîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu cercelul ăla în nas. O să agațe plapuma. În sfârșit, erau toți așezați la masă, cu farfuriile dinainte. — Așadar, Laurence, îl invită cu vioiciune Henrietta, poate că ai vrea să ne spui câte ceva despre activitatea secției tale? Laurence lăsă jos furculița privind doar cu o umbră de regret spre apetisantele fructe de mare din farfurie. Era clar că era obișnuit să-și câștige pâinea făcând frumos. — Vindecăm toate formele de infertilitate la femei prin tratamente cu hormoni și operații la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă de tacâmuri. Și-așa mi-a dat drumul. Concubinul Mama a nimerit rău. Concubinul o bătea. Dar când vedeam asta îl băteam și eu. L-am bătut într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că nu știe nici măcar cât fac unu și cu unu. Au stat față-n față, tăcuți, la o masă dintr-un restaurant din Yotsuya. Tomoe era prea obosită și prost dispusă ca să îi mai ardă de conversație. Își mișca doar furculița, mecanic, în sus și-n jos. Gaston, lipsit de maniere ca de obicei, își îndesa mâncarea în gura lui de hipopotam. — Ascultă, Gaston... — Da. Gura îi era plină de macaroane, așa că da-ul lui răsună ca mugetul unei vaci. — Vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e tatăl lui, s-or fi pus de acord. Oprește-l, țipă Camilla, trăgând-o de braț. Nu vreau să-l ducă de-aici. Oprește-l, oprește-l, oprește-l! Nehotărâtă, Maja Își așeză pe măsuță farfurioara de tort, iar furculița de argint alunecă pe jos. Gheara aceea de metal Îi aminti de cercelul Înfipt În sprânceana lui Aris. Îi aminti de regulile ei. Nu am Îndrăznit niciodată să fac ceva care să-i surprindă pe ceilalți. N-am fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dumnezeu să-i dea un semn. Mai pe înserat se opri sub un copac umbros pentru a se odihni și zări lângă trunchiul arborelui o pasăre mică, neagră, cu o pată roșie pe burtică și cu o coadă ca o furculiță, care abia mai respira. O luă în palmă și îi dădu să bea ultimele picături de apă din proviziile sale. Pasăre deschise ochii și zise: Îți mulțumesc, voinicule! Numele meu este Niciodată ți vin de departe, de pe tărâmul Nicăieri. După cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și pe ea, dar dacă vrea să sune, să se plângă, n-are decât, și s-a dus la dulapul de bucătărie și a smuls atât de brutal sertarul cu tacâmuri încât a rămas cu el în mână, iar cuțitele, furculițele, lingurile și lingurițele s-au împrăștiat prin toată bucătăria, apoi l-a trântit atât de tare de masă, că s-a rupt, na, poftim, ca să aveți motiv de plângere, a mai spus, și ăsta-i numai începutul, da, da, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a soției sale și se Încruntă. - Ei, acum ce mai e? Ce-am mai spus iarăși? Armelle preferă să nu-i răspundă. - Foarte bine, am să tac, mormăi PM. În minutele următoare, nu se mai auzi decît clinchetul cuțitelor și furculițelor care se ciocneau Între ele pe farfurii. Și deodată un zgomot surd, ca o cădere. - Vine din camera tatei! exclamă Armelle. Se repeziră Într-acolo. Bătrînul simțise nevoia să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de mate-fizică? Terminându-și varza și pregătindu-se să treacă la brânză, se simțea destul de tentat să răspundă: Sunt un ins inutil, zise Bruno cu resemnare. Nu sunt În stare să cresc porci. Habar nu am cum se fac cârnații, furculițele sau telefoanele mobile. Toate obiectele astea din jurul meu, pe care le folosesc sau pe care le mănânc, sunt incapabil să le produc; nu sunt În stare nici măcar să Înțeleg procesul lor de fabricare. Dacă industria și-ar Înceta activitatea, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
masă din depărtare se află doi parteneri de la Linklaters, iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși avocați specializați în procese de calomnie din Londra. Fondul sonor alcătuit din conversații, dopuri scoase și din zgomotele făcute de furculițele ce se ating de farfuriile imense e ca mugetul uriaș al mării, întrerupt din când în când de valuri de râsete ce fac capetele să se întoarcă. În timp ce mă uit pe meniu, simt că mă ia cu leșin de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ușa de la bucătărie și strig: — Doamnă Geiger ? Domnule Geiger ? Mi-ar prinde bine un gong uriaș. — Doamnă Geiger ? Repet. Nu primesc nici un răspuns. Credeam că o să-i găsesc bântuind prin fața bucătăriei. Intru înapoi în bucătărie, iau un pahar și o furculiță și le lovesc una de alta. Nimic. Unde naiba or fi ? Iau la rând camerele de la parter, dar nu e nimeni. Pornesc cu grijă pe scări. Poate că sunt în plină Bucuria sexului. Poate că ar trebui să mă retrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte îndurerată de propria ei soartă, dar îmi pun un fileu pe o farfurie și îmi torn un pahar de vin. Mă așez la masă, îmi tai o bucată și o duc la gură. După care îmi las cuțitul și furculița jos, fără măcar să gust. Nu mi-e foame. O zi întreagă, complet irosită. Mâine va trebui să fac toate astea din nou. Simplul gând mă face să-mi las capul pe brațe și să nu mai ridic niciodată ochii. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ești de acord că m-aș fi descurcat foarte bine, zic detașată, dacă n-ai fi insistat tu atâta să mă ajuți. Aveam totul sub control până în clipa în care te-ai băgat tu în propoziție. Nathaniel își lasă jos furculița, încă mestecând. Mă privește câteva clipe, și în ochii lui albaștri licărește ceva - pare că se distrează. Simt cum culoarea care mi se ridică în obraji mă dă de gol și, când cobor privirea, remarc că stau cu palmele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în oraș cu tine. — Bine. Pare total netulburat. Ce zici de vineri seară ? — E perfect. În clipa în care îi surâd, am revelația bruscă a faptului că mi-e foame. Trag platoul cu plătică spre mine, îmi iau cuțitul și furculița și încep să mănânc. PAISPREZECE Până vineri dimineață, reușesc să nu provoc nici un dezastru major. Cel puțin, vreunul despre care să afle soții Geiger. Marți a fost eșecul numit risotto cu legume - dar slavă Cerului că am reușit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el a avut grijă să repună lucrurile pe linia de plutire. În memoria tatălui său. Ochii i se întunecă o clipă și o văd cum se luptă cu emoția, cu furculița în aer. Nu știi niciodată cum o să iasă lucrurile, indiferent cât de tare te chinui să-ți faci planuri. Dar știi deja asta. Întotdeauna am crezut că viața mea o să fie într-un anume fel, spun, cu ochii în farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în ziua asta de s-a născut Sfântul Cristos, ăl răstignit pă crucea durerilor și necazurilor noastre. Cu mâinile astea ți-l scot, nenorocito! Ca cu furculița ți-l scot! Și să i-l duci ăluia de-a intrat unde nici nu gândeam. La pachet ți-l dau să i-l duci, să vezi numa’! Fărmăcata își vârâse tot pumnul în deschizătura fetei. Mantinela nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
continuat drumul. În vreme ce aruncam la gunoi tava am avut certitudinea că moșneagul se uita la Magda, care lucra în bucătărie și era pe jumătate acunsă de un raft metalic. I se vedeau mâinile grăsuțe cum trebăluiesc deasupra plitei, cum apucă furculița și înțeapă carnea, depunând-o între feliile de pâine, îndesând-o puțin și făcând loc pentru celelalte ingrediente. I se vedea și profilul, bonețica rozalie de sub care nu ieșea nici un fir de păr, nasul coroiat și gura întredeschisă. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în farfurie o grămăjoară de piept de pui pe care o luase cu furculița. Philip n-ar fi făcut niciodată o asemenea greșeală. Niciodată. Indiferent de cât de mult a băut cu Ronnie. Nu l-aș fi aprovizionat dacă aș fi crezut că există pericolul acesta. Ne privi pe amândoi, cu fața picată. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
orice loc dorit”. Este prezent mitul faustian: Ruben este Satana, iar Dan face un pact cu acesta, semnificând sacrificiul omului superior în dorința de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
de vin, umplând iar paharele Înainte să se așeze. — Nu, nu cred că de asta, zise el și-și puse cu lingura ficat și ceapă În farfurie, apoi adăugă o bucată mare de polenta. Tăie o bucată de ficat cu furculița, Împinse ceapă peste el cu cuțitul și Începu să mănânce. Cum Îi era obiceiul, nu spuse nimic până ce-și goli farfuria. Când termină ficatul și strângea sosul cu ce-i mai rămăsese din a doua porție de polenta, spuse: Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
animalele capabile de rațiune și cele incapabile. În cele din urmă, nemaiavând răbdare să asiste la Încercarea Paolei de-a se opune rațional unui punct de vedere care lui i se părea idiot, se Întinsese peste masă și Înghiontise cu furculița oasele de pui care se aflau de-o parte a farfuriei fiicei sale. — Nu le putem purta, dar le putem mânca, nu? Întrebase, se ridicase În picioare și se dusese Înăuntru să citească ziarul și să bea o grappa. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care-l umplea pe Brunetti de bucurie de când Își putea el aminti. El Își umplu farfuria din abundență. Muncise din greu, Își petrecuse ziua Într-o țară străină, așa Încât cui Îi păsa cât risotto mânca. Începând din mijloc, Își plimbă furculița Într-un cert concentric ordonat și Împinse risotto spre marginea farfuriei ca să se răcească mai repede. Luă două furculițe pline, suspină În semn de apreciere și continuă să mănânce. Când văzu Paola că trecuse dincolo de punctul foamei și mânca doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din greu, Își petrecuse ziua Într-o țară străină, așa Încât cui Îi păsa cât risotto mânca. Începând din mijloc, Își plimbă furculița Într-un cert concentric ordonat și Împinse risotto spre marginea farfuriei ca să se răcească mai repede. Luă două furculițe pline, suspină În semn de apreciere și continuă să mănânce. Când văzu Paola că trecuse dincolo de punctul foamei și mânca doar de plăcerea mâncării, spuse: Nu mi-ai spus cum a fost excursia În America. El vorbi cu gura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o plantă foarte frumoasă. Mama lui Alice a schițat un zâmbet chinuit. — Ca să vezi! Și când te gândești că eu mi-am petrecut toată vara chinuindu-mă să scap de ea din grădină! Toată lumea a luat în mâini cuțitele și furculițele de plastic pe care Jake le colecta, în mod regulat, de la orice fast-food pe lângă care trecea. —Bere? i-a oferit Jake tatălui lui Alice. —Mulțumesc. Domnul Duffield a privit bănuitor la fosta canistră de motorină din care un firicel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]