1,494 matches
-
determinându-le să se reunifice în Dumnezeu: ( Planul Său) să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Și uni iarăși într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ( Efeseni 1:10). Spiritul se furișează căutând să prindă subtilitatea Sensului, a Semnificației, care au existat dintotdeauna întipărite în firea ascunsă a lucrurilor, în esența lor, în care se reflectă Esența Însăși. Omul va trebui să șteargă, mai întâi, de praful indiferenței sau al ignoranței, imaginea
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
nicăieri vreo ușă *** NEPUTINȚE MISTICE bat clopotele neputința lumii de-a-și duce-n liniști trai cuviincios bat clopotele neștiința lumii de-a găsi-n ceasuri miezul cel gustos degeaba plâng în bătătură pomii degeaba-și risipesc apele-arginții: de peste tot se furișează domnii vampirii-și tot ascut la lună dinții ce nobilă-i Grădina cu-a ei îngeri... - de peste tot vin incendiatorii de ești Hristos ori numai om - tot sângeri culegi din praf preaînjosite glorii... ...drept în orbite îți înfig făclia n-
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
se aprindeau obrajii tot amintind, Cum ei ‘pajii câmpurilor’ hoinărind, Zburdau și se jucau prin tot fânul, Adunat în căpițe cum e la românul. Alin și el se aprinse-n astă horă, Recunoscu că nu-i treaba minoră, Să se furișeze în orice zi la gară, Ziua când nu-i acolo îi e o povară. I se înroșiau obrajii când povestea, Ce mult a adorat acea micuță stea, De când auzi întâmplarea ei ciudată, Că-i plăcu mult credința ei adorată. Povesti
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
scară întunecată. Pentru o clipă o lumină orbitoare spintecă noaptea și aproape instantaneu, undeva în apropiere, se produce un trăsnet iar animalul dispare în pădurea întunecată. Îngroziți, câțiva oșteni închid uriașa poartă de stejar. Prin zid trece o umbră, se furișează în curte, apoi se zărește la lumina fulgerelor cățărându-se pe ziduri până în turnul unde principele își așteaptă musafira. Trei zile și trei nopți nimeni nu află ce se petrece acolo sus. Doar un străjer ducea o singură dată pe
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
e gata să bufnească! Mutu pasează, intră în combinație, un-doi, preluare scurtă, ridică privirea o secundă, pune gheata sub balon și...gol! Suntem calificați. Paradoxal nu strigă nimeni. Sonorul este coborât la minim. Violent, o masă se răstoarnă, cioburi se furișează sub pantofi, iarpraful ascunde rapid orice picătură de vodcă. Gâjâitul nostru urlă enorm: - Bravo, Mutuleee!... Cine și-ar fi închipuit c-o să se termine așa?! - Bravo, Mutu! Tu-ți nația mă-tii! Asta ne-a blocat pe toți. Adică cum
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
Aveți pe masă cartea. --Lasă!.. Ceva frugal, ca pentru niște oameni grăbiți. Băieți, spuneți voi, că sunteți de-ai casei! Dar, vă rog, fără reținere. Am spus că eu suport protocolul. Vreau să vă cinstesc, având în vedere că... --Te-ai furișat de noi atâția ani, bâigui Scârțoi, cu o voce dogită. --Taci, mă, îl întrerupse Firfirică. Eu am gâtul uscat și tu spui prostii? Vrea omu’ să repare imaginea și tu, dai cu bâta-n baltă. Domnișoară, ce fel de țuiculiță
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
focul plăsmuiește vechile lui șoapte. Visatele zăpezi suspină neuitatele solfegii Din harpe se topesc leșinuri moi și dulci În vaze izbucnesc crizantematice cortegii Oglinzile-mi încărunțesc în păr miros de fulgi Visatele zăpezi avide stau să ne-mpresoare Pantere albe furișându-se-n troiene Se-avântă-n salturi netede ușoare Tăind cu lama gerului noiene. Visatele zăpezi se mai aștern pe chipurile reci Din candelabre albe picură penumbre stinse Aceleași amintiri ne încălzesc pe vechile poteci O clipă doar și-apoi dispar pe
VISATELE ZĂPEZI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344454_a_345783]
-
legătură cu Dumnezeu (deși înțeleg că și Dumnezeu a fost trădat) stropii mi se lipesc de piele ca o durere de parcă toată rostogolirea asta ar începe din mine din toate slăbiciunile îmi fac ziduri printre care mă plimb apoi mă furișez înspre singurul loc neatins... din singurătăți îmi construiesc biserici la altarul cărora o să vină toate femeile pe care le-am iubit nici nu știu cum să-mi definesc întâmplarea mai las un pic să-mi ard neliniștea și clipa în care-am
PENTRU O ORĂ DE LINIŞTE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342843_a_344172]
-
acolo unde puritatea trăirilor sale lirice se simte acasă. Ea privește răsăritul, apusul, soarele, marea și munții descoperindu-le, descoperindu-se și descompunându-se în elementele primordiale. În „Proces de vindecare” „soarele, fruct dat în pârg”, „face snorkeling,” ori „se furișează într-un hamac,” pentru siestă căutând frumusețea și bunătatea, pentru a se încărca de puterea vindecătoare a iubirii, dându-ne în cele din urmă lecția de viață a iertării, cheie a vindecării și a armoniei cosmice: Spre seară, tolănit pe
MIHAELA OANCEA (“SOLZII NEGRI AI TIMPULUI ALB” – EDITURA “DESTINE” – BUCUREȘTI, 2015) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342866_a_344195]
-
IV. RĂTĂCIT PE CALEA VIEȚII, de Alina Avram , publicat în Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015. M-am furișat în zori Pe ușa vieții mele, Și am fugit desculță Unde-am văzut cu ochii, Nu mi-a lipsit nici casa Nici aerul, nici viața, Nu mi-a lipsit nimic Din tot ce e lumesc, Am hoinărit desculță În lanuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343323_a_344652]
-
S-apuc să bat în lemnul tare Ținut în balama de vis, Să îmi răspundă orișicare Să mă trezesc acum din vis. Am tot sperat că poate viața Va fi mai blândă făr' de tot, ... Citește mai mult M-am furișat în zoriPe ușa vieții mele,Și am fugit desculțăUnde-am văzut cu ochii,Nu mi-a lipsit nici casaNici aerul, nici viața,Nu mi-a lipsit nimicDin tot ce e lumesc,Am hoinărit desculțăîn lanuri de uitare,Cu flori de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343323_a_344652]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RĂTĂCIT PE CALEA VIEȚII Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului M-am furișat în zori Pe ușa vieții mele, Și am fugit desculță Unde-am văzut cu ochii, Nu mi-a lipsit nici casa Nici aerul, nici viața, Nu mi-a lipsit nimic Din tot ce e lumesc, Am hoinărit desculță În lanuri
RĂTĂCIT PE CALEA VIEŢII de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343320_a_344649]
-
avea o barbă cenușie și mi-a făcut semn să dispar. Probabil la fel procedase și cu timonierii și ofițerii de cart”. (p. 42) În povestirea „Don’t kill me, my friend”, este schițată figura unui mic african, care se furișase în corabie, sperând să ajungă în America. Naratorul înlănțuiește întâmplări menite să evidențieze că, din cauza celor care se ascundeau pe vapoare, neavând acte de identitate, controalele din porturi făceau viața grea întregului echipaj. „Un bănuț cafeniu” creionează portretul moral al
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344075_a_345404]
-
tău cu clinchet de post. * Inima ierbii murise pe buzele ciutei. Pădurea sta ascunsă după draperia lunii. * Dimineața părea o femeie cu trupul umezit de roua culcată-n poala cerului. * Oasele fluturilor lovesc florile cu perciunii străzii, când dimineața se furișează în patul tău lipsit de maniere. * Eu am venit să mă rog. Diavolul trage cu urechea, certând lacrima apusă pe trupul icoanei. * Un ciob al ecoului tău, în mine spart, alerga proaspăt, fără glas, în snobismul propriei iluzii. * Aveai carnea
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
al frunzei sinucise pe cuvântul coapsei. * Pământ ești chiar dacă sentimentele au inima spânzurată-n biserici. Până să te iubesc manechinul din vitrină îmbătrânise sub jaluzelele primului sărut. * Tata, ostenit de muzica plesnită a ninsorii, pâlpâia în ograda gândului. * Mama se furișase pe cruce. Venise vremea să mă nasc. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: CONFESIUNI / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 138, Anul I, 18 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
Culoarea lor albă Era precum spuma La marginea mării. PERLA PLĂCERII Parcă ești un desert De șoapte-nsetate! Tu aprinzi focul sacru În clipele Rugăciunilor reci. Vii și-mi arăți Perla plăcerii Strălucindu-ți la sân. Din bătrânele nopți Se furișează Din nou tinerețea. La marginea mării. POEM PUFOS Revoluția se face În numele unui ideal pufos Într-o legalitate pufoasă. Lupta miroase a moarte pufoasă Și iubitei mele i-se înmoaie picioarele După o bătălie pufoasă. Fericirea devine o realitate pufoasă
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
urechi. Din crânguri se aude zvon de jale și-un gust dulceah-amar de taine vechi. În ochi ți se citește toată zarea; la orizont se bulucesc cocori. Uitate stepe-mbracă depărtarea sirepe intră-ntr-un covor de nori. Tiptil se furișează sora moarte, dar unde este-acel numit departe? Nimic nu mai era la fel în noi Nimic nu mai era la fel în noi ne împărțeam cărările-n răscruci ne risipeam mereu din doi în doi ducând pe umeri câte două
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
goale pe strada principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întuneric și mănâncă popcorn din pungile jumbo size în orașul de provincie o pisică tărcată se furișează pe lângă zidul crăpat al unei alimentare - e atât de slăbită încât i se văd coastele și burta îi e lipită de șira spinării - doar foamea i se mai vede în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele de gunoi
ÎN ORAŞUL DE PROVINCIE COPLEŞIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340163_a_341492]
-
atât de intempestivă, drapa temerea să nu erupă lava care clocotea în inima lui, a Sufleurului?! Și-i fusese acceptată tacit fuga de însuși Seniorul. Dar în seara aceea? Cine era fugar? Seniorul! Împovărat de glorie, dar și temător... plecase furișându-se... Se strecurase din teatru drapat în mantia personajului întruchipat. Păstrase cu diabolică lașitate și masca de carnaval a acestuia din ultima scenă ce urma a fi jucată... Cabina-l așteapta pe Senior văduvită de energia lui atât de debordantă
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
care ea îl aștepta, acel misterios ce-i pusese petalele de trandafir, își va face prezența? Verifică, dezamăgită și oftând închise laptopul. Nimic! Aceleași persoane cu care comunica de multă vreme, nimic nou. Dimineață, un soare cald de toamnă se furișă în cameră dezmierdând obrajii ce încă păstrau ceva din oboseala zilei de ieri. — Sus Dana! Când ai fost ultima dată la munte? — Păi e ceva timp! — Atunci, urgent, să luăm o gură serioasă de oxigen. Dana se sculă fericită. De
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377497_a_378826]
-
scăpărat neuronii: telefon, dobitocule! Și lacrimi de crocodil, cu cenușă-n cap. Chiar dacă te face albie de porci, rabdă, că meriți! Dar nu-i stă ei în caracter. Ea te iubește, nu te jignește. Cum veselia era în toi, se furișă în sală, după un stâlp și scoase telefonul: alo, Mery? --În sfârșit, a oftat Marioara. De când aștept telefonul tău. --Dacă ai ști, Mery!..și începu să plângă cu hohote. --Nu mai plânge, știu! --Sunt distrus, Mery, sunt disperat, ruinat! Sunt
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
vânător și eu. Se învoi imediat să o ajute, chiar dacă era vorba despre vrăji și vrăjitori la mijloc. Urmați de câini, Trandafira și Stejărel așteptară la bucătărie până se lăsă noaptea și, odată cu ea, liniștea în palat se adânci. Se furișară pe coridoarele întunecate până la odaia în care locuia Rodomela și o înșfăcară din patul ei înainte ca aceasta să poată să dea de veste că este scoasă din palat. Vrăjitoarea se dezmetici abia când era legată fedeleș de trunchiul sălciei
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
De ce ai disparut lăsând falsu-ți cuvânt? De ce, necunoscutule, la mine-ai revenit Cerând cu împrumut sărutul meu fierbinte? De ce-ai plecat și mi-ai lăsat glasu-ți șoptit Ce m-a mințit amar, scoțându-mă din minte? De ce te-ai furișat din nou la mine-n suflet, Când eu credeam c-ai să-mi rămâi plecat? De ce fără de lacrimi m-ai lăsat și fără umblet? De ce nimic nu mi-ai adus din ce mi-ai luat? Necunoscutule, oare din care zare
NECUNOSCUTULE, DE CE? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378953_a_380282]
-
vreau să fug, să dau ocol uimirilor piramidale, să prind ecoul ezitării să-l expediez nehotărârii în retragerea sa spre teritoriul înfrigurat al nedefinirilor. Culeg claritățile cu pasiunea însetatului de lumină, mușc dintr-o rază a amiezii ce s-a furișat printre frunzele magnoliei înflorită a doua oară, respir adânc și-mi eliberez inima din cinga inhibițiilor. Aștept seara cu nerăbdarea înfometatului și fac o baie în lumina lunii în numele acelor seri când ar fi trebuit să mă topesc în zăpezile
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
o adiere, Să cânt cu păsările-n ram, De vreau în suflet mângâiere... Eu am ieșit și l-am urmat, Și-am început să caut pașii Copilăriei, ce-a plecat Spre un tărâm urmând strămoșii... Ca un ștrengar s-a furișat Pe dealul plin de amintiri, Cu glas de prunc eu l-am strigat Cercând să-l caut din priviri. Când l-am găsit stătea ascuns În margaretele din vale, Privind, aminte mi-am adus Cum îi ieșeam bunicii-n cale
AMINTIRI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380041_a_381370]