657 matches
-
pentru om. Necesitate sacră. Reamintim cuvântul definitiv al lui Hölderlin "numai poetic merită omul să trăiască pe pământ". În rest nu trăiește, este viețuit de toate stihiile antispirituale, antiumane, antiviață ale infernului modern și postmodern care a proclamat bezmetic lupta furibundă împotriva tuturor valorilor, inclusiv împotriva noțiunii de om. Nu știm cât a fost poluat și spațiul cuantic de haosul malign, deși este posibil ca acest spațiu să dispună de un sistem de asepsie, de autoapărare spirituală. Dar ceea ce este sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor, mor și se nasc. Bocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
decis s-o ascund în comoda de lângă pat. Dar când am încercat să mă ridic, cuvertura roz s-a lipit de mine. Cum încercam s-o desprind, alt colț se lipea la loc. Eram frustrată, dezamăgită și de-a dreptul furibundă! 9tc "9" Haide, m-am îmbărbătat singură. Să luăm partea bună a lucrurilor! Gândește-te la jacuzzi, la masaje, la tratamentele cu ierburi de mare, la împachetările cu nămol, la toate chestiile haioase care se fac cu alge! OK, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
multe orgasme. Așa că am mai mimat vreo câteva ca să-l fac să termine. Dar el i-a dat înainte. Mult, mult mai târziu, Chris s-a oprit... Dar finalul n-a fost marcat de un răcnet profund, de câteva spasme furibunde și o expresie de parc-ar fi primit un pumn teribil în ouțe, ci de o scădere a ritmului și de un aspect fleșcăit al puțicii, dovada indubitabilă a neputinței. —Iartă-mă, Rachel, a bolborosit Chris fără să mă privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar el îl accepta. Și acum venise sorocul să încerce o verificare, căci era el însuși în joc. Trebuia, pentru liniștea lui sufletească, să se încredințeze dacă într-adevăr toate femeile sânt cârnățărese. Și tânărul frământat ide adevăr începe o furibundă luptă de cuceriri. Una după alta femeile îi cedează, învinse de puterea supranaturală a acestui deznădăjduit. Și tocmai când e pe cale să aibă confirmarea, intervine ceva neașteptat care-i răstoarnă, din temelie, credința. Soția unui proaspăt cunoscut îi rezistă cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit dintre toți - ce dintotdeauna nutrise pentru mine un prisos de ură înflăcărată, pe care acum se hotărâse să și-l exprime -, punându-și o mască furibundă pe chip, s-a ridicat de pe scaun și a început să urle la mine mai aprig decât niciodată. Felul jalnic, în care o făcea, vădea clar că dintotdeauna fusese castrat de simțul inteligenței. Cu alte cuvinte, îmi repeta continuu și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îți va da mâna miresei tale, a prințesei luo na. șase în al patrulea loc: pe mijlocul șoselei te întorci, doar cu o cămașă albă pe tine, ca aceea din spitalele de nebuni, pe mijlocul șoselei pe care trec mașini furibunde cu două sute de kilometri pe oră, bară la bară, motociclete care urlă spart a tablă încinsă, camioane din care cad saci și bucăți de beton și de uitare, pe mijlocul șoselei te întorci valsând. șase în al cincilea loc: te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru în timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră. Tenacitatea unității lui Saito era surprinzătoare. Tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a pune capăt conversației: — Trimisule, câți ani ai, la urma urmei? — Întocmai... da, într-adevăr. — Te întreb despre vârsta ta... Câți ani ai? — Da, întocmai precum spuneți. — Ce? Katsuie avea senzația că-și bătea joc de el. Repezindu-și chipul furibund spre urechea lui Kumohachi, răcni cu glas destul de puternic pentru a sparge o oglindă: — Câți ani ai împlinit anul ăsta? La care Kumohachi dădu viguros din cap și răspunse, peste măsură de calm: — A, da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i adevărul, cu noi n-o să-i meargă, cât e el de Senior Nobuo, se aprinse impulsivul Honda. — Mai întâi, ar trebui să-l scoatem pe Seniorul Nobuo din Nagashima și să ceercetăm crima asta, adăugă Ii, cu o privire furibundă. Pe urmă, trebuie să declanșăm o bătălie decisivă cu Hideyoshi. Sunt de acord! — Nu din cauza Seniorului Nuobo ne-am mobilizat, de la bun început? — Am susținut respectarea datoriei și am ieșit la luptă numai fiindcă Seniorul Nobuo a venit să cerșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ecran o armată întreagă de soldați lungiți pe burtă în poziție de tragere, împrăștiați pe o câmpie întinsă cât vedeai cu ochii, pudrată cu zăpadă, toți cu căști pe cap. Încă nu putea să-și dea seama de unde venea focul furibund al mitralierei. La un moment dat l-a văzut pe unul din soldați în prim-plan, de bună seamă eroul filmului, schimbând câteva cuvinte cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de animale furibunde ori păpuși dezmembrate, din pricina unui aflux prea mare de adrenalină. Soarele stinse brusc lumina, hotărând să le ofere Ioneștilor și mecanicilor lor șansa de a pune în valoare inegalabila instalație de lumini. Cei șase tresăriră o clipă, mirați, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene, Cilicia, Armenia, Pontus, Oshroene, Judaea, Parthia, Arabia Nabatea, Assyria. Acum, oameni veniți din acele lumi urcau încet, cu o încordare îngrijorată pe chipurile obosite de lungile călătorii, multele scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Morineau În sus, Morineau În jos... Ușa se deschisese din nou În fața lui Fersen, care nu pierduse nimic din cugetările lui Morineau. - Și dacă tot faci treabă, dragă Morineau, fă-mi o informare și despre familia Kersaint. Noapte bună! Stéphane, furibund, aruncă o privire ultraplictisită spre celula unde Pérec se lungise cu fața la perete, apoi se duse să se prăvălească moleșit Într-un fotoliu. * * * Armelle de Kersaint, extrem de bine dispusă la gîndul că primește vizita unui romancier, Își dăduse În mod excepțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că nu-l poftea pe fiul castelanului să intre. - Crezi că-ți poți permite să dai buzna la mine acasă fără să te anunți, sub pretext că ești fratele meu vitreg? se stropși ea cu ferocitate. Pierre-Marie holbă niște ochi furibunzi. Așadar știa! Desigur că știa, și-i trecu prin minte gîndul că ea fusese cea care trimisese scrisoarea anonimă la castel. - Dacă Îți Închipui că am să te las să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
câte una printre ferestrele rotunde și generoase de la etajele inferioare, din găurile mici de pe nivelurile superioare porneau furnicile lucrătoare, grăbite să ia drumul invers pentru următorul transport. Nu mai știu pentru câtă vreme am zăbovit cu privirea la acea agitație furibundă de intrări și ieșiri din vastele apartamente troglodite. Destul de mult, de vreme ce soarele cocheta deja cu linia orizontului. Apoi, dintr-o dată, mă aflu într-o sală uriașă, în fața unui tron de malahit, pe care stătea împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol F
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Firește, Îl știe toată lumea. Asasinat la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu siguranță, nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de mânie furibundă și că ar fi ocărât vreme de trei zile moartea care Îi smulgea prada. — Prada? exclamă Dante deconcertat. — O știința secretă pe care vechiul papă o Învățase și acum o ducea cu el În mormânt. Continua să nu fie convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
opt săptămâni și am văzut deja cinci asistenți venind și plecând. — Vorbești serios? l-am întrebat. David a clătinat din cap, întinzând mâna către telefonul care suna. Răspund eu, am spus ridicând receptorul. Claire Truman. — Sunt Vivian, a anunțat ea furibund. Notele pe care le făcusem pe proiectele pe care-mi ceruse să le documentez erau risipite pe birou, așa că am început să le strâng și să le așez în ordine, în vreme ce Vivian continua să vorbească. — Am câteva idei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Lejeune se așeză călare pe stîlpul care urma să susțină efigia teatrului, cu șapca de baseball trasă șmecherește pe cap, și cu unghiile Înfipte Între dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la mijlocul ierarhiilor conducătoare. Mai jos, astupîndu-și urechile de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Chiar în ultimul moment să vă renegați principiile? ARTUR: Ce-ți pasă de principiile mele? Am dreptul la preot sau nu? GARDIANUL: Da, numai că... ARTUR (Surescitat.): Da sau nu? GARDIANUL: Mă tem că... datorită unei încurcături... ARTUR: Știam eu! (Furibund.) Altă șmecherie! Precis că n-aveți preot! Știam eu că mi se refuză tot! Vreți să mor ca un câine. Știam eu că vreți să mor ca un câine. Pentru că sunt un câine! Un câine! GARDIANUL: Domnule, vă rog, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
l-am cunoscut pe Poplavski, care a murit tânăr, o vioară Îndepărtată printre balalaicele apropiate. Dormi În pace, O, Morella, cumplite sunt viețile acviline. Nu voi uita niciodată tonalitățile lui tânguitoare și nici nu mă voi ierta vreodată pentru cronica furibundă În care am atacat câteva greșeli minore din versurile lui de Începător. L-am cunoscut pe fermecătorul și afectatul Aldanov; pe decrepitul Kuprin, purtând cu multă grijă o sticlă de vin ordinaire pe străzile bătute de ploaie; pe Aihenvald - versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ajunse În refugiul sigur din La Tortuga, la nord de Haiti. Acolo ucise un negru și, cîteva luni după aceea, Începu să-i crească o barbă roșcovană, Încîlcită și rară, care scotea și mai mult În evidență sluțenia absolut respingătoare, furibundă și Înfricoșătoare a acelui chip care speria copiii, le făcea pe femei să Întoarcă numaidecît capul, scîrbite, și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i susțină fățiș privirea. - Parc-ai fi o iguană, se aventurase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
nimic mai mult... Acest tablou real, de afecțiune reciprocă a celor doi soți, l-a impresionat până la lacrimi și l-a determinat să treacă prin aceleași regrete cu ale unui bancher putred de bogat care, după un joc de pocher furibund și ambițios, se trezește sărac lipit pământului, fără o lețcaie în buzunar. Numai că, în timp ce el visa la fericire, cei din fața lui se bucurau de ea în realitate. Cam scunzi dar reali. Statura, care nu-i prea avantajau, simpatia, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]