8,881 matches
-
cu spatele nu se gândește la el. Sau se gândește ce făcea, noaptea, cu el, la mare, ce mi-a spus la-ntoarcere, că încă pe-atunci mai avea gura dezlegată și mai puteai scoate ceva de la ea. O apucau furiile când o vedea dormind cu-atâta nepăsare, dezvelită și-mprăștiată, fără să țină seamă c-o poate zări ea și-o putea simți, ceea ce era și mai rău, băiatul, gândi, lunecând cu privirile spre Miluță, dar neîndrăznind să se miște, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zărea clar, îi vedea, îi auzea și-i simțea în ea dureros de vii pe toți trei și pe bărbată-su, pe fiecare în parte, ca o întregire a lumii, ca și cum lumea, sălbăticită și-nnebunită de propria sa neputință și furie, coborâse în matca ei liniștită de pace și ordine, și ea, mama întregii lumi, putea surâde împăcată cu ea însăși și cu viitorul care o aștepta. Mâinile ei lucrau, și genunchii se târau pe podele, și fața aspră, slăbită, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-mpungă! Prinde-o, mă! I se păru că întreaga încăpere zvâcnește o dată cu palma trăsnită pe obrazul acela fierbinte, întunecat și aspru ca o perie. Se uită la toți fără să-i vadă, cu chipul neclintit, cu ochii limpezi, albă de furie și indignare. Brusc, parcă s-ar fi dezlănțuit în ea un vârtej care-o luă pe sus, începu să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ce putea pierde. Fața îi era arsă mistuită, fruntea rece și ochii înroșiți încercând să ascundă în adâncul lor adevărul acelei nopți și neputând, convinsă că procedase cum trebuie și poate înfrunta liniștită, chiar c-un fel de demnitate, indignarea, furia și oprobriul bătrânei cu care nu mai avea nimic, pe care o înțelegea, era dispusă chiar s-o asculte și să-i dea o explicație, dar nu era obligată să-și strice sentimentul de stabilitate, de siguranță, în sfârșit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răvășea sângele, nu se mai putea măsura cu bătrâna. Știa de asemenea la fel de bine că dacă în loc să fie bătăioasă și neîndurătoare, nu i-ar păsa, ar câștiga, dar nu mai putea. Nu mă întrebi nimic? o provocă viclean, cu o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și Suceava. Și tot de-o viață întreagă sa preocupat și a căutatîn biblioteci, în zeci de arhive, în tot ce s-a păstrat pe plan local și central, în toate ascunzișurile ce-au scăpat de focul războaielor și de furia puhoaielor vremii- informații, date, mărturii, documente etc din care a închegat o istorie cât mai completă și complexă, însoțită de izvoare, bibliografie, imagini, anexe, glosar de cuvinte- o istorie a acestei instituții din zona natală. Acum, la cei 82 de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
pentru a putea fi inclus în volumul citat. Iată cum explică el geneza conflictului: „Grigore a considerat asta [articolul contra existențialismului - n.n.], poate nu fără temei, ca pe o lovitură sub centură, răzvrătindu-se peste noapte împotriva lui Blaga, cu furia renegatului. Probabil, fire impulsivă, Grigore se va fi exprimat față de amicul său Zevedei Barbu, anume ca să-i parvină lui Blaga spusele lui. Așa a rezultat o dușmănie mutuală, deschisă.“ /footnote> Blaga însuși recunoaște față de Noica, semnatar și el în primele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nu conștientizăm sau nu-i chemăm, cu atât mai mult atunci când putem să intrăm în legătură directă cu ei și cu energia lor benefică. Trebuie doar să spunem CRED ca să putem intra în legătură cu ei și să ne apărăm de toată furia cu care își declanșează în ultimul timp atacurile cei întunecați și inferiori (mă refer la spirite și la puteri malefice). și trebuie să știți că aceștia, cei răi, sunt mulți și puternici, iar cei care se folosesc de ei știu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pâinea bună: Pâine mare și gustoasă Cu bucatele pe masă. Să avem de tot și toate și pentru cei de departe, Ce veniră-n ospeție Osteniți de drumeție. Domnul ne dădu de toate: Minte, pace, sănătate. Dar veniră la noi furii Nu doar pentru de-ale gurii. Au venit și vin puhoi Să ne fure ce-avem noi Au venit din toată zarea În puhoi mare ca marea. Ce vor oare-n țara asta? Că ne-aduseră năpasta, Foamea, lacrima și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cu necaz pe cei ce mă stăpâneau atunci, și n-au înțeles atâta lucru, că eram făcută să învăț mult, sunt timpuri când dorința de a ști, de a cerceta , de a mă afunda în labirintul cunoașterii, mă cuprinde cu furie”. Aceeași idée este regăsită într-o confesiune din “Jurnalul de la sfârșitul vieții”: “Părinții mei scumpi și luminați refuzaseră cu hotărâre să mă lase să urmez studii mai departe, la universități, în țară sau Ăcum aveam ocazia) în străinătate. Eram unicul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
constă fericirea mea? Ea este alcătuită din multe sentimente, atât plăcute, cât și mai puțin plăcute. Și toate aceste sentimente mă fac, ca la sfârșitul zilei, să pot zice “ Am avut o zi reușită.” Și, asta, indiferent de sentimentul de furie, pe care l-am avut de dimineață, din cauza că nu am dormit suficient ca să zic “M-am săturat de somn”, cum zic, de obicei, când îmi împlinesc somnul. La școală, sunt pasivă la lecții, din cauza că îmi este lene să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
timpul importanța cuvenită, dacă nu și-ar fi făcut apariția în preajma lor Napoleon. Sosise pe nesimțite și se așezase, cu botul pe labe, nu departe de săpători, privindu-i cu teamă și neîncredere. Biata javră! După ce fusese alungată cu atîta furie, îndată după prinderea iedului, rătăcise, nimeni nu putea ști pe unde, trist și cu capul în pămînt, ca un mare nedreptățit. Și, la urma urmei, ce vină avea oare Napoleon? Dar, de, judecătorii l-au găsit, după cum ați văzut, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost un făcut: Bărzăunul cu insulta adresată Ilincăi, el cu speriatul iedului și căprioarei și tot el cu luatul tăbliței! Păi să nu-ți vină să urli? Mă, tu trebuia să te naști oaie, îi spuse, în concluzie, cu o furie blîndă Vlad. Aveai toate calitățile! S-au despărțit, plecînd fiecare spre casa lui. Numai Virgil n-a uitat că trebuie s-o ajute pe Ilinca să aducă legătura cu lînă de la mătușă-sa Lisaveta. Nu vă mai spun ce explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe lumea asta! Dar dacă l-ar fi luat atunci cineva la bani mărunți să spună din ce motive a tras el o asemenea concluzie, zău că n-ar fi știut ce să răspundă. Îl apucase așa, un fel de furie imposibilă, amestecată cu multă tristețe și trebuia să găsească un vinovat. Eh, făcu el cu o mare doză de descurajare, apoi scuipă într-o parte, mai spuse cîteva cuvinte fără prea mare importanță în ceea ce ne privește și porni glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să pronunțe măcar o vorbă. Bărzăunul nu mai spuse nimic, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l trăsnească pe Bărzăun de să-i meargă fulgii. Insulta era prea directă și avu un efect paralizant asupra fiecăruia. Auzi tu, să-l insulți pe Vlad în fața Ilincăi! Dar Vlad nu s-a lăsat împins de primul acces de furie, ci a procedat cu mult calm. El și-a dat perfect seama că, dacă l-ar pocni pe Bărzăun, ca răspuns la insultă, gestul său l-ar mătura poate definitiv din atenția Ilincăi și, bineînțeles, acest fapt l-ar scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tratat insulta lui Matei cu înțelepciune de om matur. S-a ridicat de lîngă masa unde citea și a răspuns doar atît: Mulțumesc! Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce l-a făcut "parșiv" și "măscărici", porni după el strigînd: Nu spui nimic, colțosule? Bărzăunul închise sertarul tacticos, puse cheia în buzunar și se întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni, în afara Bărzăunului, nu mai reuși să prindă măcar un păstrăv. Lui Vlad îi venea să tune și să fulgere de furie. Auzi tu, să ajungă să-l întreacă pe el Bărzăunul! Degeaba, însă. Oricît se străduia, sub orice stîncă ar fi căutat, păstrăvii nu voiau să se lase prinși, iar Ilinca arunca în el cu pietricele, ironizîndu-l. În scurtă vreme Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură de condei C umplită lovitură a mai fost pentru Bărzăun povestea cu poezia publicată în revistă. Ori de cîte ori își aduce aminte de momentele acelea, mai ales de furia cu care Ilinca i-a aruncat revista în față strigîndu-i că-i cel mai mare mincinos din lume, îi vine să înghită pămîntul cu tot cu lume. Dar, la drept vorbind, ce vină avea el? Doar el a scris poezia cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a fost. Că imediat ce Tomiță a citit rîndurile lui Nuțu (lucru pe care alții ca el nu l-ar face nici în ruptul capului), s-a făcut la față la început verde, apoi roșu și, în ultimă instanță, negru. De furie. Auzi tu pretenție absurdă la Nuțu!... Auzi tu atitudine total necorespunzătoare!... Să scrii astfel de cuvinte unei fete, care nici măcar nu ți-i colegă și nici din oraș de la tine! Ce, el nu-și poate găsi o prietenă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi pusă în practică nici cu ajutorul lui Vlad, nici cu al lui Virgil. Amîndoi s-au arătat așa de indiferenți și față de ilustrata trimisă Ilincăi și față de pumnul încasat de Tomiță, încît acesta din urmă începu aproape să plîngă de furie. Vlad i-a spus clar că pe el nu-l interesează nici șapte sute de mii de ilustrate, ori de unde și ori de cine ar fi primite, că el n-are nimic cu Nuțu și că oricine are voie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pot avea loc la suprafața Pământului. Dar, ca orice planetă, are și un miez fierbinte care respiră la suprafață prin vulcani, însă pe cei tereștri, dar mai ales pe cei submarini, cu foraje speciale îi dezamorsăm periodic luându-le astfel furia energiei distrugătoare și tsunamurile care au loc tot mai frecvent pe Tera datorită erupțiilor vulcanilor submarini. Aurora: Fascinant! Dar o întrebare de un milion de ani: este ultima ta vizită pe Pământ? Evelin: S-ar putea să fie ultima sau
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
date de către datul biologic, ca zestre de la părinți, primite de milioane de ani de evoluție la care s-a adăugat datul social: școala, experiența profesională și de viață colectivă. Dar datul social, repet, este tot mai mult alcool, droguri, internet, furie religioasă. Oare copilului care se naște în eprubetă i se poate transmite tot datul biologic genetic căștigat de ereditate și evoluția în milioane de ani? Domnule profesor, am obosit, vă rog continuați dumneavoastră. Profesorul: Stimată asistență, natura l-a creat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]