4,454 matches
-
învoise să aducă florile. În spatele ei, instalat pe bancheta roșie, un domn cu o servietă imensă o critica din priviri. Delia simți în ceafă o senzație neplăcută ca de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala ei avea linii albastre ce se prelungeau pe ciorapi până în pantofi. Acolo îi gâdilau tălpile ca niște ecuații de matematică. Trenul coti brusc la dreapta și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
prelungeau pe ciorapi până în pantofi. Acolo îi gâdilau tălpile ca niște ecuații de matematică. Trenul coti brusc la dreapta și toți se înclinară peste umeri, atingându-și involuntar brațele și coapsele, apoi reveniră în poziția inițială puțin rușinați. Fata cu fusta foarte scurtă își ridică ochii spre garoafele Deliei, iar când ajunse cu privirea spre chipul ei văzu că i se zâmbește. Îngheță. Închise repede ochii, ca nu cumva garoafele din buchet să îi zâmbească ca și Delia. — Bă, m-ai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bătrână și hidoasă. Grăbită, coborî cu plasele ei, uitând de rujul de pe podea. În spatele ei, cei doi puști salivau ostentativ, numai unul călcă batonul roșu și se duse apoi să coloreze albul din jurul surorii sale. Pe măsură ce stațiile treceau, tânăra cu fusta foarte scurtă devenea și mai palidă, iar domnul cu servieta imensă, și mai nerăbdător. Deliei îi venea greu să-și ia privirea de la trandafirii ce atârnau peste garoafele ei și abia dacă îndrăznea la răstimpuri să arunce un ochi spre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se gândi că nu e îmbrăcată adecvat, că hainele ei sunt prea negre, dar și el e îmbrăcat în negru, ce frumos, ne place aceeași culoare și nici nu m-am fardat, cred că sunt la fel de palidă ca fata cu fustă scurtă, am uitat să-mi prind și părul, oare o să mă placă și la lumina zilei? Probabil că o să mergem o bucată de drum împreună, după care o să ne despărțim fără numere de telefon, trandafirii lui nu pot să fie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
decât pentru altcineva. Delia apucă să facă un pas în stație - și trandafirii după ea, atingându-i ușor coapsele. Mângâierea îi înfioră pielea și simți o căldură în obraji. Prin geam mai văzu cum tânăra palidă se ridică, își trase fusta și se oglindi în ușa de sticlă. Numai cel care dormea se întinse acum pe trei scaune, scoțându-și picioarele de sub el, ca un stăpân al trenului. Înapoi în stația goală brațul lui acoperit de cămașa neagră îi cuprinse brațul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ani, de când locuia în acest apartament. Vrând să fie cât mai util, portarul începu să dea tot felul de amănunte despre viața monotonă a chiriașului. Fusese căsătorit timp de șapte ani cu o doamnă brunetă, micuță de statură, care purta fuste foarte scurte și se farda strident, o casieră la supermarketul de peste drum. Doamna avusese un amant mult mai tânăr, cu care de altfel a și plecat mai întâi în vacanță la munte, apoi în Mexic. Spre deosebire de soția lui, Vladimir ducea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în ultimul timp nici o aluzie, fie ea cât de palidă, la ceea ce era lesne de înțeles că o rănise. Hotărî că ceea ce este imperios necesar, era să regăsească drumul spre casă. Ce vină avea Ina că el înnebunise după o fustă scurtă și un păr în flăcări!? În momentele următoare, puse caietul la locul unde îl găsise, întinse bine pledul, cu grija cu care văzuse că o făcea Ina, și mai privi o dată spre locul acela unde se afla înscrisă culpabilizarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vajnic, de data asta de după coapse, țocăind-o sacadat. Ea râde galeș: "Bă, ești ca un motan în călduri, să dea dreacu'!" În momentul ăla se aude ușa de la intrare deschizându-se. Sar amândoi de pe pat. Ea își netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fie cel care ar trebui să răspundă de teatru, din partea Comitetului de Cultură. Există metodist, nu? Ai auzit, domnule, de tovarășul Laba? Da, un ungur extrem de priceput. El, tovarășul contabil, să-și vadă de cratițele lui, de finanțe și de fuste și să-l lase pe tovarășul Laba, omul potrivit la locul potrivit, să-și facă treaba. Apoi brusc pe alt ton același Sima, cu un singur ochi, ca un ciclop, zâmbind: Dumneata nu ești de vină, tovarășe. Fii liniștit. M-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
personajului Mihai de Giulești, o descoperise și pe Iozefina. Nu mai suporta adresarea ironică, mai ales în aceste condiții când, găsită cu Valy, Iozefina își adună ostentativ desuurile, fără să le ascundă definitiv, dând în același timp, senzația că pe sub fusta destul de lărguță, de mohair, ar fi goală pușcă și când fețele amândurora ascundeau ceva, și în același timp voiau să afișeze că nu ascundeau nimica. Oare căzuse într-o cursă? Voi să răspundă la salutul lui Valy și să plece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cei mov de pe dormeză, și cu sutienul cel negru, cumpărate amândouă azi... Acuma de ce minți, Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat jos de pe tine când ai auzit că-ți vine iubitul și ai rămas goală pe sub fusta aceea la modă. Nu fi o scroafă ordinară! Chiar așa am ajuns? Să mă dezbrac în mizeria asta? În porcăria asta? Măi Valy, până la urmă tot mă confunzi tu cu femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jucă Valy din nou, gratuit cu cuvintele. Ea se repezi să-i dea în joacă, o palmă, gest exagerat de artificial, care trăda totuși, o anumită intimitate a lor, iar el o prinse cu amândouă mâinile de fund ridicându-i fusta sus de tot, în timp ce ea îi dădea haotic cu pumnii în cap: Lasă-mă! Lasă-mă! Acuma să te las? Acuma când sunt gata să te curtez? Pardon, să te curteze dumnealui, nu eu. Scuze, dle Gerard - și Valy arătă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina ? Cum e asta? - întrebă Valy. Și eu plec - răspunse Iozefina. Cum așa? Inviți omul aici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în sus și-mi ziceam ce mult mi-ar curge ochii după ea și ce aș mai aborda-o într-o noapte în fosă, dacă n-ai fi dumneata. Știi ce mi-a zis? Pe mine nu va mai pune
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din camere, înțelegeau ce scoteam eu din claviatura pianului? Ei bine, nimeni. Epa. Atât. Îi ghiceam din priviri fericirea. Totuși nu era de-ajuns. Trebuia să fiu și cu ochii în patru, ca să nu i se lipească ochii de vreo fustă, atât la fabrică cât și acasă unde veneau și invitate, nu? Așa-i plăceau femeile, de era în stare să le mănânce pe pâine. N-am știut c-a fost afemeiat - se miră Gerard puțin reținut. E un adevăr. Părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
psihic și modificarea acestuia. Dar este posibil și oricine este dornic poate să-l facă, în definitiv noi am învățat să mergem echilibrat, dar am uitat teama primilor pași, când dezechilibrul dintre doi pași ne făcea să ne ținem de fusta mamei sau de obiectele din jur. La un nivel mai elaborat, schimbarea mediului și a vieții face necesară reinventarea mersului nostru prin noua viață și reexperimentarea temerilor primilor pași. Toți oamenii care știu să citească și să scrie au puterea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Pâcule, tu o făceai pe grozavul de pe când îți ștergeai nasul cu mâneca. Ce să mai spun acum? - l-a tachinat moș Dumitru. Cine n-o face pe zmeul la vârsta ceea, Dumitre? Poate tu te-i fi ținut de fusta mamei până ce te-o luat în cătănie... Mai știi?... De era așa, nu mă luau la cavalerie! - s-a îmbățoșat moș Dumitru. Pâcu s-a prefăcut că nu aude răspunsul prietenului său și s-a apucat să cotrobăiască prin chimir
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și contrapunctul gurilor de foc. Războiul nu mi-a plăcut totuși niciodată: prea multă lume Înghesuită pe spații mici, prea multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise aproape o constantă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cuza Vodă de a-l săruta în văzul lumii. A fost pentru mine mai mult decât emoționant să-i aud vorbind (frumos) despre mine, în fața publicului, pe Dan C. Mihăilescu (singura vedetă TV care nu e blondă și nu poartă fustă scurtă) și pe Daniel-Cristea Enache (la al cărui răsărit falnic se închină al meu apus). M-a mișcat până la lacrimi faptul că premiul (am primit și un premiu!) mi-a fost înmânat de Gabriel Dimisianu, de a cărui prietenie luminoasă
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
femeie Încă tînără, cu o privire precaută, căutînd nesigură ceva, ochii albaștri, tenul palid, pomeții un pic proeminenți, obrajii un pic supți și un gît lung și subțire, puțin aplecat Înainte, care accentua impresia de vulnerabilitate. Costumul din taior și fustă de o culoare Între verde și negru Îi vine corect, dar nu se potrivește tocmai bine coafurii de păpușă Barbie, iar pantofii cu tocuri potrivit de Înalte sunt de fapt cam incomozi. Și un surîs ușor crispat pe chipul nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și se văzu nevoită să recunoască din prima clipă că avea leit nasul lui Marlon Brando. Doar că era cu mult mai tînăr. Ca să-l poată studia mai pe Îndelete, Naggie se prefăcu interesată de cîteva costume cu taior și fustă. Nu avea destui bani la ea, pentru a-și permite să cumpere ceva, dar În definitiv, nu oricine intră Într un magazin e obligat să cumpere. TÎnărul se apropie Într-un tîrziu; avea mîinile cam groase. — Doriți să probați? Întrebă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a se hotărî asupra cadoului, intrară ca din Întîmplare la raionul de confecții. Khosmyn era la post, urmărind vigilent cele cîteva cliente care se tot fîțÎiau printre rîndurile de haine. Naggie se opri să cerceteze un costum cu taior și fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat. Vorbi cu voce joasă, conspirativă. — Tipul de acolo... Nu te Întoarce! E În colț, la capătul rîndului de pardesie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu venituri mici, ba chiar colosală pentru locuitorii micii insule Roland, unde salariul mediu era de cincizeci de dolari pe lună, Naggie o găsi, la drept vorbind, meschină. Totuși, suficientă pentru a și cumpăra un nou costum cu taior și fustă, de culoare crem. Sau poate o rochie, nu prea decoltată, cu fermoar la spate. În acest din urmă caz, i-ar mai fi rămas ceva și pentru a contribui la cheta organizată de Christina, cu ocazia Marii Spirale. Îi părea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din fete, probabil o colegă. Naggie se tulbură imaginîndu-și că aceea era chiar prietena lui. Apoi, căpătînd curaj, Începu să probeze la Întîmplare tot felul de haine, aproape fără să le privească. În cele din urmă găsi ce căuta, o fustă scurtă și strîmtă. — Băiete, vreau să probez fusta asta, poți să mă ajuți un pic? Întrebarea era precisă, eficientă, părea spontană și excludea inițiativa vînzătoarei cu care el stătea de vorbă, sau a oricărei alte vînzătoare. De prisos să mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
imaginîndu-și că aceea era chiar prietena lui. Apoi, căpătînd curaj, Începu să probeze la Întîmplare tot felul de haine, aproape fără să le privească. În cele din urmă găsi ce căuta, o fustă scurtă și strîmtă. — Băiete, vreau să probez fusta asta, poți să mă ajuți un pic? Întrebarea era precisă, eficientă, părea spontană și excludea inițiativa vînzătoarei cu care el stătea de vorbă, sau a oricărei alte vînzătoare. De prisos să mai adăugăm că Naggie o pregătise de acasă. Marlon
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]