3,237 matches
-
un rol însemnat în definitivarea principiilor care au inspirat reforma învățământului românesc din 1898. În 1887 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1872, împreună cu Șt. C. Michăilescu, a întemeiat și condus revista „Tranzacțiuni literare și științifice”, care va fuziona peste un an cu „Revista contimporană”, iar în 1877 scoate ziarul „România liberă”, unul dintre cele mai bune periodice ale timpului. Din 1889 „România liberă” (care din 1884 devenise oficios al grupării politice junimiste) se va numi, unindu-se cu
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
1886 conducerea este trecută unui comitet de redacție din care fac parte D. Stăncescu, N.D. Georgian, Emil I. Critzman, Dem. Gh. Lupașcu, I. Ștefănescu, C. Crișan, D. Teleor ș.a. În februarie 1888 o revistă a lui Dem. Demetrescu, „Recreațiuni literare”, fuzionează cu R.l. În același an, pentru câteva luni, Al. Macedonski și Bonifaciu Florescu devin directori ai publicației. Cu numărul 9 din 1888, se revine la formula comitetului de redacție. Președintele de onoare al comitetului este V. Alecsandri, alături de profesorul universitar
ROMANIA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289319_a_290648]
-
Ulterior redactori responsabili au fost Atanasie Hălmăgean, Constantin Savu, Sever C. Dan, Sever Miclea, Traian P. Nicola, Emil Velciu, Pompiliu Puticiu, I. Ardelean, iar editori responsabili Atanasie Hălmăgean, Laurențiu Luca, Vasile Stoica, Aurel Rusu, Constantin Savu ș.a. Din 1912, R. fuzionează cu „Tribuna poporului” din Arad. După cum precizează Vasile Goldiș, un rol important în această fuziune l-a avut C. Stere. Scopul publicației, anunțat în Programul nostru din numărul inaugural, constă în lupta pentru drepturile sociale, politice, culturale, economice, naționale ale
ROMANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289358_a_290687]
-
cinci de state-națiune guvernau majoritatea Europei 32. Nici unul dintre liderii politici ai vremii nu și-ar fi putut imagina posibilitatea ca numai peste o jumătate de secol statele-națiune ale Europei, forțate de noi realități spațio-temporale, să Înceapă o nouă călătorie, fuzionând interesele lor comerciale și politice Într-o uniune care eventual va subsuma o bună parte a suveranității statelor-națiune. Ultimii ortodcși Un lucru devine clar dacă examinăm chiar sumar evoluția piețelor capitaliste și a statelor-națiune În Europa și anume că dezvoltarea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
intervenția cenzurii (3 martie 1856-22 mai 1856, 11 septembrie 1856-1 noiembrie 1858). Între 1856 și 1858 a apărut și o ediție franceză a ziarului, „L’ Étoile du Danube”, mai întâi la Iași, apoi la Bruxelles. De la 2 ianuarie 1859 S.D. fuzionează cu „Zimbrul și vulturul”, apărând un timp sub titlul „Steaua Dunărei. Zimbrul și vulturul”. Redactori, alături de Mihail Kogălniceanu (care rămâne la conducere până la 3 mai 1860), au fost V. Mălinescu, V. Alexandrescu- Urechia, I. M. Codrescu și N. Ionescu. Gazeta
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
propriei nebunii, Ion Lupu este - ca și romanul în ansamblu - o compoziție hibridă, un fel de poligon de încercare pentru autorul care vrea să spună cât mai mult(e). În schimb, în Adio, Europa! râsul și plânsul, comicul și tragicul fuzionează, într-o proză voit (și mărturisit) sintetică. Visul scriitorului era acela de a realiza o operă „caragialesco-matein-Swift-Hasek-Ilf și Petrov-Zoșcenko-Candide-voltaireiană”. Cert este că îi reușește, în cazul de față, asamblarea unor componente, chiar dacă nu și sutura lor perfectă. Pot fi identificate
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
personalizând intens versurile, colorându-le cu toată biografia lor. Diferența specifică Ș. o marchează printr-o cerebralitate ce strânge, la propriu și la figurat, poemul, împiedicându-l să devină un „sandwich de realitate”. Marea și mica istorie sunt făcute să fuzioneze în însăși percepția poetei, într-o experiență mereu nouă, unică în felul ei. Mai mult decât senzația, gândul o strecoară în interstițiile existenței, lăsând-o să trăiască la o temperatură scăzută, intelectuală, secundele albe ale timpului: „forme de cătușă sunt
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată - sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Charles Baudelaire, considerat de S. „răscruce a veacului modern” - pe o schemă
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
sau în cavitatea deschisă, în geometria rigidă ori în conturul abia sugerat, ea stochează și promite o infinitate de semnale și de informații. Natura frustă, cu întreaga sa energie formativă, dar și creațiile deliberate ale practicii umane, se întîlnesc și fuzionează în profunzimea insațiabilă a cutiei. În fața unei asemenea provocări, artistul plastic nu avea cum să rămînă indiferent. El a descoperit cutia ca principiu și ca obiect, i-a evaluat expresia și i-a presimțit misterul, după care a consacra- t-
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
un curent rabinic influențat de teoriile magilor elenizați. Cele două motive de care tocmai am vorbit - cel al „mileniului pământesc”, împrumutat din literatura apocaliptică iudaică (fără legătură cu Apocalipsa lui Ioan) și cel al „săptămânii milenare”, propriu mediilor iudeo‑siriace - fuzionează pentru prima dată în fragmentul din Aduersus haereses având drept element catalizator teoria irineică a recapitulării: totul se va relua în Cristosul slavei; cei o mie de ani de fericire petrecuți de Adam în rai vor fi retrăiți - de această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca președinte a lui Al. Kirițescu, în iunie 1945, nu aduce revirimentul așteptat. De altfel, asociația dramaturgilor este dublată de Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, înființată în august același an. În cele din urmă, S.A.D.R. va fuziona în martie 1949 cu Societatea Scriitorilor din România, formând Uniunea Scriitorilor din RPR. Repere bibliografice: „Buletinul Societății Autorilor Dramatici Români”, 1923-1938; Ion Munteanu, Istoricul societăților scriitorilor români (1899-1949), București, 1998, 84-87. V. D.
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMÂN, asociație constituită la Deva la 4-5 octombrie 1870, care a ființat până la 14 aprilie 1934, când fuzionează cu Astra. Gândită inițial ca o structură destinată strângerii de fonduri în vederea ridicării unui edificiu pentru spectacole teatrale în limba română în Transilvania, societatea acționează perseverent pentru promovarea mișcării teatrale românești în această zonă. Pregătită de publicațiile vremii, stimulată de
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
EXISTENȚEI Cadrul problemei Orice existență este o istorie psihobiografică a individului. Psihobiografia persoanei umane, fiind interioară acesteia, reprezintă o istorie a Eului personal. Eul este cel care percepe și gândește propria sa istorie, Întrucât la nivelul său se Întâlnesc și fuzionează obiectul cu subiectul. El este „subiectul care face din el Însuși un obiect”, afirmă K. Jaspers. Eul nu se surprinde pe sine decât prin actul Întoarcerii către sine prin gândire, prin autoreflectare. Totul rămâne În planul propriei mele conștiințe. Gândindu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
București, unde își va încheia cariera didactică. În perioada de la Iași Ș. are o activitate prodigioasă în domeniul relațiilor franco-române. Inițiază în 1921 Cercul de studii Lutetia - care va publica din 1922 o revistă lunară cu același nume - și va fuziona în 1939 cu Centrul universitar franco-român al Institutului Francez din București. Din 1929 înființează Cercul franco-român „Jules Michelet” și revista de studii franceze „Gallia” (printre colaboratori: Al. Dimitriu-Păușești, Octav Botez, Dan Bădărău, I. M. Rașcu ș.a.), care, în scurta sa
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
ce această diviziune?, și-au zis cei din dreapta și din centru. Ambele aceste partide au mai aceleași principii, mai aceleași procedări. Desbinarea Între dânsele servea numai a le slăbi reciproc. Ei bine, ce au făcut atunci aceste partide? S-au fuzionat; și-au dat mâna Împreună; așa Încât, de mai mulți ani, ele fac un singur partid conservator; și În țară sunt numai două partide adevărate: stânga și partidul conservator și liberal În acelaș timp” . Caracterul polemic al afirmațiilor lui Boerescu ține
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
TRANZACȚIUNI LITERARE ȘI ȘTIINȚIFICE, revistă apărută la București, bilunar, de la 15 februarie 1872 până la 28 februarie 1873, sub conducerea lui D. Aug. Laurian și Șt. C. Michăilescu; va fuziona cu „Revista contimporană”. Datorită lui D. Aug. Laurian, publicația adoptă o ortografie latinizată, ceea ce îi atrage criticile „Convorbirilor literare”. Prospectul, după ce face o apreciere critică a stării sociale și a politicianismului care împiedică libera dezvoltare a culturii, vede remediul „ignoranței
TRANZACŢIUNI LITERARE SI STIINŢIFICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290243_a_291572]
-
prim număr, de probă, la 25 decembrie 1896 (6 ianuarie 1897), apoi la 1/13 ianuarie 1897, având primele patru numere editate săptămânal; în continuare devine cotidian, iar numărul de duminică are și o numerotația proprie; la 10 martie 1912 fuzionează cu „Românul”. Proprietar și editor: Aurel Popovici-Barcianu, redactor-responsabil: Ioan Russu-Șirianu până în 1903, când redactor responsabil va fi Sever Bocu; din mai 1904 ca editor și proprietar figurează George Nichin. Din 25 decembrie 1903 denumirea ziarului este „Tribuna”, în urma încetării apariției
TRIBUNA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
literaturizarea, chiar extremă. Narația urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente ale unui real plin de insolit, bizar, absurd, imprevizibil. Viziunea realistă fuzionează cu spectacularul, senzaționalul, melodramaticul, grotescul, nu fără a include și evoluții romanțioase. Derularea epică e punctată de momente dramatice, suspansuri, deznodăminte șocante, lovituri de teatru. Creația obiectivă coexistă cu procedee ale romanului de senzație, de aventuri, groază și mistere. Liantul
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
, gazeta apărută la Iași, bisăptămânal, între 3 iulie 1850 și 21 februarie 1852, 17 ianuarie 1855 și 10 septembrie 1856 și, sub titlul „Zimbrul și Vulturul”, de la 1 noiembrie la 30 decembrie 1858; fuzionând din 2 ianuarie 1859 cu „Steaua Dunării”, ziarul lui Mihail Kogălniceanu, se tipărește în continuare cu denumirea „Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul”. Până în 1856 directorul periodicului a fost Al. Fotino, ca redactori figurând Teodor Codrescu (17 ianuarie 1855 - 10 septembrie
ZIMBRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
dar de degradarea copiei nu poate fi răspunzător modelul. Modelul este și azi actual, pentru că Tudor Vianu menține stilistica în sfera criticii, urmând în acest sens pe Leo Spitzer, care în ultimele lui articole cerea insistent ca studiul limbajului să fuzioneze cu critica literară. [...] Critica stilistică este pentru el o însumare de metode: lansonism, critică simpatetică (Einfühlung), critică psihologică și, după cel de-al doilea război mondial, și critică sociologică. Acestea constituie cercurile care se strâng și se desfac într-o
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
la drumul mare și/ atacau: fiecare// din noi, însă, le plăteam gras, cum/ eram, numai dinți/ și gheare, înfricoșați reciproc, rătăciți prin/ necazurile vieții și luptam până la ultimul strop - cu frunțile/ încrețite...// fiare ale înaintării spirituale” (Schelet). Toate aceste trăsături fuzionează în La plecare (2003), poate cea mai bună carte a lui S., care semnalează totodată revenirea la spațiul matricial din primele scrieri. Alcătuit din două secțiuni (De unul singur - înfățișarea și Dedublarea - mărturii), volumul indică o dublă „învățare” (mistică și
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
financiar-industrială; tehnologică-industrială. Teorii spiritualiste asupra dezvoltării. Cazul japonez 1. Teoria lui Bellah: rolul Tokugawa Religion în decolarea capitalistă a Japoniei În Japonia industrializarea a fost promovată nu de industriași, meșteșugari sau comercianți, ci de clasa samurailor (au restaurat imperiul, au fuzionat un număr mare de întreprinzători și au pus bazele Japoniei moderne). Ipoteza de bază a lui Bellah este următoarea: poate fi implicat factorul religios și în cazul japonez (există analogii ale eticii protestante în religia japoneză)? Teza lui Bellah invocă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în care își construiesc colectivitățile reprezentările lor sociale. Nexus-urile pot fi caracterizate ca noduri afective prelogice, comune unui număr important de indivizi, într-o anumită societate. Ele sunt „noduri” în măsura în care leagă între ele opinii și atitudini diverse, făcându-le să fuzioneze, să devină convergente sau măcar interdependente. Se organizează polar, în numele unor ideologii, convingeri, sentimente, mobilizând indivizii, ștergând diferențele, în scopul obținerii afilierii. Ele se sprijină pe o retorică adecvată, acționează prin proclamații, sloganuri, semne distinctive, limbaj emfatic. S-a propus
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și operaționale legate de managementul identității naționale, în general, și de tehnologiile menționate mai sus în particular. Grupul de lucru WG11.7 - Tehnologii informaționale: Abuzurile și cadrul legal aferent, constituit în 1990, revizuit în 1992 și 2001. În prezent, a fuzionat cu grupul de lucru WG9.6. Scopuri: • să analizeze amenințările existente și în curs de apariție pe linia tehnologiilor informaționale, precum și a riscurilor la care se expun oamenii, organizațiile și societatea; • să analizeze principiile securității; • aspecte ale impactului tehnologiilor informaționale
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
masiv în versurile lui Barbu Paris Mumuleanu, Mihail Cuciuran, I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Stamati, Al. Hrisoverghi, N. Dimachi și în proza poetică a lui Cezar Bolliac. Integral preromantică e lirica lui Vasile Cârlova. La toți ceilalți poeți, p. coexistă, fuzionează chiar, într-o manieră specifică literaturii române, cu romantismul și clasicismul. Disocierea de romantism e, de altfel, în genere greu de operat. Ambele curente afirmă subiectivitatea, cultivă sentimentul, urmează principiul înfățișării lumii așa cum este percepută de subiectul liric, și nu
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]