804 matches
-
Fetele astea au neîndoielnic un farmec întunecat de blugii și cizmele pe care le poartă. Privi peste masa clocotitoare de invitați. Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și o familie ca acestea, Armanoush a fost silită să Învețe să-și ascundă talentele și să facă tot ce-i stătea În puteri să nu strălucească prea tare. Un miros pătrunzător, picant a venit dinspre bucătărie și i-a gâdilat nările, trezind-o din reverie. — Deci, a exclamat Armanoush Întorcându-se spre cea mai vorbăreață din cele trei mătuși ale ei. Rămâi la cină? — Doar puțin, scumpo, a murmurat mătușa Varsenig. Trebuie să plec curând la aeroport; gemenele se Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Zelliha, cântându-i cântece de leagăn pe jumătate inventate, dându-i să mănânce prăjituri pe cutii de carton preschimbate În mese imaginare, spunându-i povești În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea să râdă ca nimeni alta. — Bine! a Încuviințat mătușa Zeliha. Să mergem, atunci. Așa că s-au Îndreptat agale spre living, cele patru mătuși În față, Armanoush și Asya mergând În spatele lor. Cu pași sincronizați, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără ezitare, înclinându-se ușor în timp ce închidea ușa. Porfiri păși pe parchetul lustruit din holul cald, mobilat comfortabil și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete caucaziene, iar în aer se simțea un miros de mirodenii care îi gâdila plăcut nările. ă Cred că ar fi mai bine să vorbiți cu Anna Alexandrovna. ă Stăpâna dumitale? Văduva Ivolgina? ă Da. ă Desigur. Dar aș dori să vorbesc întâi cu dumneata. Cum te numești? ă Katia. ă Când a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
E minunat! Ne extindem! Ura! Felicitări, Charlie! Apoi Îi explică lui Kitty: la ultimul târg de artă, cel din Miami, avusese o singură rulotă. — Charlie se extinde! zise ea, suficient de tare Încât acesta să o audă. Continuă să Îi gâdile orgoliul, strigând ca o majoretă: — Charlie e cel mai tare! Charlie zâmbi mândru, opri mașina lângă intrarea principală și ieși să le aducă niște ecusoane. — Patrick, vii să mă ajuți puțin? Pedro se uită la Charlie ca un copil lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia. Ceea ce simțeam pentru ea era departe de ceea ce putea dori o femeie de la un bărbat. Totuși mă atașasem de Marta. Îmi plăcea să fac dragoste cu ea și, pe deasupra, mă gâdila faptul că-i închisese ușa în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-mi descarce nervii. Privirea mi-a căzut pe fotoliile de răchită. Probabil, mi-am zis, Bătrânul nu se arătase anume, ca să mă sperii singur. Și reușise. El se obișnuise cu partea plăcută a sălii cu oglinzi, cea care îi gâdila vanitatea, el era pacientul și adevărul bolii sale, dar eu gustam prima oară din această beție și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
furi, dar, pe cât posibil, fără știrea victimei. Dacă ești pus În fața sexului și ți se spune hic Rhodon, hic salta, firește că o iei la goană, altfel n-ai mai fi defel maniac. Iar noi ne-am dus să le gâdilăm poftele, să le oferim un secret cum nu se poate mai gol, pe care nu numai că nu-l cunoșteam nici noi, dar pe deasupra știam că era fals. Avionul zbura peste Mont Blanc și călătorii se grămădeau cu toții În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plutește prin fața ochilor și știe, cu o certitudine născută Într-o clipă, că are În comun cu Majestatea Sa Satanică o anumită Înclinare spre singurătate. La ieșirea din bar, Wakefield se simte deja mai liber; mugurii atavici ai aripilor Îl gîdilă pe sub pielea de pe omoplați. Pentru a-l Învinge pe Diavol nu are nevoie decît de niscai imaginație. Desigur, imaginația poate fi o problemă pentru cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie lungă, puternică, se tot Îndreaptă singură. Atingerea Îl gîdilă. Wakefield Încearcă să nu rîdă, dar cînd vede chipul studios al Zeldei, chicotește. — Ăsta-i trecutul. Reverendul zîmbește. Hai să vedem acum ce e cu viitorul. Îi ia În mînă celălalt picior și trasează alte și alte linii cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spui? rîde ea. Și tu, care credeai că intri Într-o familie perfectă. — Nici să nu-mi amintești. Pe chip Îmi apare o grimasă, căci sînt convinsă că Emma nu știe cît de aproape de adevăr e. O privesc cum Îl gîdilă pe Tom cu părul ei lung, În timp ce micuțul chicotește incontrolabil și se Întinde să-i atingă fața. — Te pricepi la copii, nu? zîmbesc eu. Încă o fațetă ascunsă a personalității tale. Îmi plac la nebunie copiii mici. Emma Îl sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am vorbit cu prietena lui Fran și am auzit ce minunată e Rachel, m-am liniștit. CÎnd a venit la interviu, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l ia În brațe pe Tom și să-l gîdile cu genele, pînă a Început să rîdă. Era clar că iubește copiii și că se simte În largul ei În preajma lor, așa că am angajat-o. Recunosc că primele trei săptămîni au fost dificile. Nu Îmi puteam scoate din minte inaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ai de gînd să-l suni? Îmi bag mîna În buzunarul hainei, care atîrnă pe spătarul scaunului, și pipăi cartea de vizită ce Încă mai stă acolo, cuminte. — Neah. Probabil că nu. Clatin din cap și mă aplec să o gîdil pe burtică pe Amy, care se zvîrcolește și chițăie de fericire. Într-o după-amiază de joi, pe cînd urc pe cărare către apartament, zăresc o figură cunoscută șezînd În prag. E familară și ciudată, căci nu am mai văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îi surâse ospătăriței impecabile care venea să-i Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni privirea unui tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul nu corespundea descrierii. Era un turist cu aparatul de fotografiat atârnat de gât. Considera probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce facem, o liniștește Iris. Dintr-odată soarele și-a pierdut strălucirea. Încet, încet și culorile au dispărut. Fetele s-au speriat. Iris, ca să-și alunge teamă s-a îndreptat grăbită către o Banană Vorbăreață și a început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Canaan zeiței Innana. Cântecul vorbea despre vitejia zeiței în luptă și despre puterea ei în dragoste. Cântecul lor nu semăna cu nimic din ce mai auzisem eu, mi s-a zbârlit părul de pe ceafă și am crezut că Iosif mă gâdila cu un fir de iarbă. Dar când m-am întors să-l cert, mi-am dat seama că Iosif stătea lângă tata, cu ochii strălucitori fixați asupra cântărețelor. Cântau la unison și totuși cumva se crease o rețea din vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de piele pentru un zeu din cauza căruia eu rămăsesem văduvă, iar el, orfan? În noaptea aceea s-a făcut o petrecere. Am stat pe jos lângă Re-nefer, care ținea copilul în poală și-i punea pe buze pepene tasat, îl gâdila cu pene și-l legăna și-l făcea să râdă și să zâmbească înspre cei care veniseră să sărbătorească venirea unui nou fiu în casa lui Nakht-re. Mâncarea și băutura erau în cantități pe care eu nu le puteam cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă prăbușeam de râs. Mi-am amintit cum plângeau Issa și Tali când Levi și Simon își băteau joc de ei și le ziceau că mama lor i-ar putea înlocui unul cu altul. Mi-am amintit cum m-a gâdilat Iuda o dată până am făcut pipi pe mine, dar n-a spus nimănui. Mi-am amintit cum mă purta Ruben pe umeri și cum de acolo atingeam norii. Până la urmă, n-am mai putut să mint și am ieșit afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au fost buni. Kiya a mai avut doi copii, încă un băiat și o fată, care i-au umplut inima și casa soțului meu. Am primit sute de sărutări dulci în fiecare zi. - Sunteți elixirul tinereții, spuneam eu, în timp ce-i gâdilam și râdeam cu ei. Sunteți reazemul acestor oase bătrâne. Mă țineți în viață. Dar nici măcar devotamentul copilașilor nu poate ține moartea la distanță pentru totdeauna. Îmi venise vremea. N-am suferit mult. M-a trezit în noapte o greutate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi un chicot în clipa în care Nathaniel reușește să-mi dea jos espadrila. Cu ce se ocupă ? E avocată, spune Trish, și eu ridic privirea, rămasă fără grai. Avocată ? O avocată vine să stea în casa asta ? Nathaniel mă gâdilă pe talpă, dar nu sunt în stare să-i răspund decât cu un zâmbet abia schițat. Asta nu e prea bine. De fapt, ar putea să fie un adevărat dezastru. Dacă o cunosc pe avocata asta ? În timp ce Trish își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fine sinceră cu el, măcar acum. — OK, zic În cele din urmă și mă apropii un pic mai tare de el. Îți aduci aminte chestia aia pe care o făceai cu limba ? Cobor și mai tare glasul. Chestia aia... care gîdila ? Ei bine, cîteodată, chestia aia mă făcea să... rîd. Așa că, dacă ar fi să-ți vînd un pont pentru noua ta relație, ăsta ar fi, să nu mai... În clipa În care Îi zăresc expresia, Îmi Îngheață cuvintele pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tare uscat. Înainte, mai ploua și pe meleagurile noastre, dar de câteva veri, ioc! De-aia nici nu mai găsim pășunile care, odinioară, se Întindeau pe aici cât vezi cu ochii. Unu dădu un chiot din casa femeilor. Runa Îl gâdila pesemne, căci femeile se puseră toate pe râs, În timp ce Unu hohotea, gata-gata să-și dea tot aerul din piepți. Aban surâse. Se aplecă peste vatra În care focul ardea firav. Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aranjamente cu maâtre d'hôtel. În ambianța asta femeile așteaptă să fie răsfățate, adulate, idealizate sau romanțate. - Adică‑i unul din neghiobii ăia care fac pe chevalier ŕ votre service? Desigur că nu‑i decât paradă. Dar pe femei le gâdilă la inimă. Călătoria de la gara Montparnasse la Chartres a fost destul de scurtă. Aș fi preferat s‑o duc pe Vela să vadă catedrala Într‑o zi de târg, În sezonul fragilor. Dar Vela nu era interesată de Chartres, decât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu. Mă lipeam de ea și ea zvâcnea. Mă simte. BRUNO: Fugi d-aici! GRUBI: Dacă-ți spun că mă simte? Eu îi vorbeam și ea-ncepea să s-alinte și mârâia ușor, așa... se încolăcea în jurul gleznei, lugurea, se gâdila de mine, fornăia... Mă încolăcea parcă, mă zgândărea ușor, cu un vârf de pană, mă lăsa să dorm și-mi intra în oase, se rotea pe acolo cât se rotea și urca în văzduh, cu mine. Mă liniștea încet peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nostru, oftă dintr-o dată îmblânzit Goncea. Vrem să uităm, bă. Am făcut pace, ce s-o mai ținem tot într-o dușmănie de clasă și de caractere. Izbucni în râs. Se lăsă pe spate, cu tot cu scaun. Râdea sacadat, de parcă îl gâdilase chiar inginerul Nisip. - Să uităm, asta-i deviza patriotică a momentului de-acuma. Asta-i indicația de la etapa asta istorică care-o trăim. Facem pace. Vă luați morții și vă vedeți de treabă. Partidul v-a iertat. Tăie de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]