815 matches
-
reprezentat de mare și stînci pictate, am tras concluzia că datează din epoca Taisho. — E mama soțului meu, care locuiește la țară Împreună cu cumnata mea, Îmi explică ea uitîndu-se atentă la fotografie. Un miros de păr scăldat de soare Îmi gîdilă nările. Fotografiile În care apărea soțul singur se opreau aici. Începînd cu pagina a doua, urma perioada de după căsătorie. O fotografie a tinerilor căsătoriți... complet lipsită de expresivitate. — Nu mai există fotografii ale soțului dumitale dinaintea căsătoriei? — Nu, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aici. Pata de cafea n-a mai ieșit și am trimis-o la curățătorie. Am stat de vorbă eu cineva care a ținut neapărat să bea o cafea. I-am pregătit-o și cînd i-am adus-o, m-a gîdilat pe la spate și... Am simțit că mi se face rău. O durere teribilă ce pornea parcă de la ochi reverberă În craniu, țintuindu-mi ceafa și mi se fixă ca un nod În gît. — Și individul acesta era tot o himeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
microfon toată după-amiaza”. Știi cum vorbesc ei, fără nici o intenție de a jigni pe cineva. „Blestematul de yankeu a fost la microfon toată după-amiaza. Era destul de ager la minte. Într-un fel ne-a făcut să râdem și ne-a gâdilat simțul umorului. În principal în prima repriză, când Temple conducea cu 14 la 0. Dar cu toții știm că tot făceam era să le arătăm ospitalitatea celor din sud. Scorul final a fost 20 la 14, în favoarea puternicei echipe Tulane. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își îngustă ochii, aproape că-i îngropă sub riduri, își ridică palma, mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să leșine. Ai să te înveți și cu asta fată, ai să te înveți, încet, încet...Prima oară e mai greu, a doua oară așa și așa, după aia n-o să te mai sâcâie nici imaginația, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
povestea pe care tocmai ți-am spus-o și ție - știi, noi ne spunem una alteia absolut totul - Naoko a vrut să vadă cum e. Ne-am dezbrăcat și ea m-a mângâiat, dar n-a mers. Doar m-am gâdilat și-atât. A fost tare stângace! Credeam atunci că o să mor de râs. Și acum parcă-mi vine să mă scarpin, când mă gândesc cum a fost. În fine, dar cred că vrei să asculți și continuarea poveștii cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâna dreaptă, iar cu stânga mă țineam de stinghia patului ca să nu cad. Nu era o poziție care să favorizeze dorința de a face amor. Nasul meu se proptise undeva pe capul lui Midori și firele scurte de păr mă gâdilau când și când. Hai, spune-mi ceva, zise Midori cu fața îngropată în pieptul meu. Ce vrei să-ți spun? — Orice. Ceva care să-mi facă plăcere. — Ești foarte drăguță. — Rostește-mi și numele. Midori. — Ești foarte drăguță, Midori, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu voiam să uit niciodată: Sascha Knisch era suma tuturor posibilităților, tuturor nebuniilor și tuturor minunilor. Dora vorbea În șoaptă, aproape imperceptibil, dar mângâierile ei vorbeau cât zece. Ajungând la membrele inferioare, se aplecă peste fața mea și Îmi spuse, gâdilându-mă cu părul și c-o voce umedă, că am picioarele de campion la ciclism, vânoase și puternice. Apoi se Întinse mai jos, ținând mai Întâi un picior, apoi pe celălalt, alunecă peste călcâi, sus pe tendon, apoi În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părul și c-o voce umedă, că am picioarele de campion la ciclism, vânoase și puternice. Apoi se Întinse mai jos, ținând mai Întâi un picior, apoi pe celălalt, alunecă peste călcâi, sus pe tendon, apoi În jos, pe Încheieturi, gâdilându-mă Încet, apoi În afară, spre degetele de la picioare. Dintr-o dată, i-am simțit buzele atingându-mi degetul mare stâng. Ar fi mai mult decât bucuroasă să-mi ungă picioarele, mormăi, dar in lieu de un vas potrivit, „va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei de-a fi. Nu-i nume de femeie emancipată, În nici un caz. Îi lipsește independența. — Există nume care sună mai bine cu un i sau un e la sfârșit, am recunoscut, corectându-mă. Altele cu un a. Stai, mă gâdili. „Lene“ și „Leni“ mai sună cum sună, dar „Lena“, zici că e nume de servitoare. „Grete“, la fel, e un nume pur... Nu, chiar mă gâdili. Sută la sută star de cinema, i-am explicat, desfăcând picioarele. Pe când „Gretchen“ sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un e la sfârșit, am recunoscut, corectându-mă. Altele cu un a. Stai, mă gâdili. „Lene“ și „Leni“ mai sună cum sună, dar „Lena“, zici că e nume de servitoare. „Grete“, la fel, e un nume pur... Nu, chiar mă gâdili. Sută la sută star de cinema, i-am explicat, desfăcând picioarele. Pe când „Gretchen“ sună ridicol. Tot ce Înseamnă german, concentrat În două silabe, nu crezi? Dora nu scoase nici un cuvânt. „Dorothée“ e același lucru, numai că, În franceză. Pe când... Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebuia să fie altceva decât un penis mai mic. În acest caz, sigur aveam și eu așa ceva. După investigații Îndelungi, am tras concluzia că era probabil ascuns Între scrot și anus. Anton Îmi spusese că fetelor le plăcea să fie gâdilate la clitoris. — Știu, i-am răspuns, străduindu-mă să par expert, se aude În rezonanța numelui: „clitoris“, „gâdilis“... e cât se poate de evident. Și acum mă Încăpățânasem să aflu dacă acest lucru era valabil și pentru mine. Închis În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
expert, se aude În rezonanța numelui: „clitoris“, „gâdilis“... e cât se poate de evident. Și acum mă Încăpățânasem să aflu dacă acest lucru era valabil și pentru mine. Închis În baie, mi-am apăsat pântecul și am Început să mă gâdil. Dar orice aș fi făcut, și pot să zic că am Încercat destule, nu s-a Întâmplat nimic. Mă mânca pielea, desigur, dar nu era nimic anormal, până când a trebuit să mă scarpin, ca să scap de mâncărime. M-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
văd dacă ceea ce căutam se afla acolo. Dar fără succes. Mă durea, atâta tot, așa că, după o vreme, m-am oprit. Ceva nu era În regulă. Dar ce? Anton mi s-a părut atât de sigur pe el. Dacă le gâdilai Între picioare, fetele se Înroșeau În obraji și se umezeau Între degetele tale. Acesta era indiciul că ai reușit și că, dacă erai norocos, puteai să vâri Înăuntru și degetul. Dar multe fete nu te lăsau să faci asta, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dau seama ce se Întâmpla, pielea s-a Încălzit și a devenit alunecoasă În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut timp berechet să-mi dau seama de lucrurile pe care Dora le exprimase prin gesturi tăcute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și o familie ca acestea, Armanoush a fost silită să Învețe să-și ascundă talentele și să facă tot ce-i stătea În puteri să nu strălucească prea tare. Un miros pătrunzător, picant a venit dinspre bucătărie și i-a gâdilat nările, trezind-o din reverie. — Deci, a exclamat Armanoush Întorcându-se spre cea mai vorbăreață din cele trei mătuși ale ei. Rămâi la cină? — Doar puțin, scumpo, a murmurat mătușa Varsenig. Trebuie să plec curând la aeroport; gemenele se Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Zelliha, cântându-i cântece de leagăn pe jumătate inventate, dându-i să mănânce prăjituri pe cutii de carton preschimbate În mese imaginare, spunându-i povești În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea să râdă ca nimeni alta. — Bine! a Încuviințat mătușa Zeliha. Să mergem, atunci. Așa că s-au Îndreptat agale spre living, cele patru mătuși În față, Armanoush și Asya mergând În spatele lor. Cu pași sincronizați, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
toate șozurile, fincă mi le-a zis chiar Cufărașu, când trimitea răvașu la clubu de box, iar io lingeam timbru. Totu a ieșit ca mutarea lu Marele Maestru dă șah Arlechin. Tejerina iera șucărită, da Cufărașu să dixtra parcă Îl gâdila unu. I-a plăcut mai ales că María Esther nu-i Împărtășea prea luxuriant sentimentele. Vezi, dă poți, absurdu: Cufărașu, catindat dă lux, Îi făcea greață la femeia a mai urâtă dân toate. Tejerina a Înghițit cum a putut, pencă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mirat sincer, "ce să știe prințul?". Atunci Leonard Bîibîie i-a explicat: "Șampania e viitorul, dom'le, toată lumea va bea numai șampanie, este, cum să-ți zic, împlinirea dorințelor, uite, chiar tu, care trăiești în inima vinului, tot te simți gîdilat la inimioară dacă ți-ar spune hai să-ți dau o șampanie pentru că meriți! Toți oamenii vor să merite ceva. Tu nu vrei?" Sigur că voia, dar încă nu înțelegea legătura cu prințul. "Prințul, dom'le adjutant, e un nobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spus că ea știe să aibă grijă de-un bărbat. Că așa e Ilie, trebuie să ai grijă de el. - Eu n-am avut grijă? - Eu știu? Așa i s-o fi părut lui. Florica rămase tăcută. - Nu l-am gâdilat la tălpi, spuse ea deodată, sarcastică, și frumusețea pe care i-o cunoșteam străluci intens pe chipul ei. Țineam la el, dar așteptam să facă pasul. De ce nu-l făcea? - Țiganca e foarte mieroasă, zisei și izbucnii în râs. Dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am adus aminte de reflecțiile eroului din Jucătorul de Dostoievski. Dacă nu sunt și alte lucruri de preț pe care le poate face un om... "Oui, le commerce! Pourquoi pas?" La Sinaia însă am avut bănuiala că pe Jar îl gâdila acest om, el care, cu o voce misterioasă, promitea dezvăluiri infernale despre alții. Despre Popper nu spunea însă nimic. E drept că rânjea când îi asculta elogiile, dar îi plăceau... Ne-a vizitat atunci Alfredo Varella, scriitor latino-american, care ne-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
explicații luxoase, delicioase (face să-l citești, pur și simplu e apetisant, promulgă bală!!!). Dar totul este să reușești să intri pân’la gât în sosul textului, să te bălăcești candid-porcește-n el, să-i absorbi suculența rafinată, să te lași gâdilat în subsuoara estetică de truculența inspirată a unui Balzac dedat la porcărioare delicate, savante... BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Mi-am dorit enorm să călătoresc în străinătate și când acest vis de copilărie, adolescență și primă tinerețe s-a împlinit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]