668 matches
-
fructe și rădăcini sălbatice sau cu puțină mâncare pe care o mai puneau țărani în vasul său de alamă, bea apă din râuri folosindu se de un filtru de cărbune care-l oprea să înghită și astfel să omoare feluritele gâze și-și făcea focul numai din bălegar uscat, care știa că nu conține nici o viețuitoare. Dacă nu găsea și nu primea nimic de mâncare, nu cerea și nu se hrănea. Mânca numai ce-i dădeau oamenii din milă sau ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
luni geroase, vin și zile mai frumoase și, la poarta timpului bate încet-încetinel, delicatul clopoțel. Radu: Cine e? Prezentator: E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de om. Omul Însă trebuia nimicit cu orice preț. În locul lui era mai bine să fie plantați copaci sau semănată iarbă. Oliver Își mângâie pietul acoperit de frunze aurii. Senzația era plăcută. Vântul Îi sufla din spate. Un roi de gâze se Învârteau În jurul creștetului său În chip de aură. Roșu, galben, verde: lumina semafoarelor Îi Împărțea trupul În trei cercuri. Trunchiul Îi era verde. Fața galbenă, creștetul roșu. De bucurie, masterandul Lawrence sări Într-un picior, intonând un cucurigu prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că are gard la uliță și este mai încăpătoare. Nu seamănă nici una cu cealaltă. Prin curțile caselor trebăluiesc rândașii sau câte un țigan rob. Acesta este semn că aceea este o casă boierească...Glasurile precupeților se întretaie în văzduh ca gâzele în zbor. Călugărul își pune mâna streașină la ochi și, arătându-mi o dugheană mai răsărită, mă întreabă: Vezi dugheana aceea? E a „Tofanei jupînesăi răposatului Ilie ce au fost spătar mare”. Și ce-i cu asta, părinte? Afară de faptul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de mine. Se pare că pe unii bărbați genul ăsta de situații Îi face să fabuleze! Insectele care supraviețuiseră până la sfârșitul acestei veri zburau Înnebunite pe sub lampadarele instalate la intervale regulate Între clădiri. Sub unele lampadare se zăreau mii de gâze, sub altele foarte puține. Probabil că asta depindea de numărul femelelor, mă gândeam eu. Simțeam un puternic sentiment de gelozie ascultând-o cum Îmi vorbea despre colegul care Încercase să se dea la ea și nu-mi doream decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
este retras într-o meditație adâncă. Câteodată, luni de zile, nu scoate o vorbă; și ani, alteori; comunică, deja, cu alte sfere. Mănâncă, totdeauna, singur, pentru că nu suportă ca umbra vreunui om să-i atingă mâncarea, nici măcar aceea a unei gâze; oricare dintre acestea i-ar încărca hrana cu probleme care nu-i aparțin; cum să primească, așadar, vizitatori? Mai ales că, uneori, Castelanul nici nu vrea să audă: își astupă urechile cu ceară pentru ca nici un zgomot să nu-l tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului. Neuronii sunt ca niște stele neîmblânzite, nu pot fi fixate pe cer precum gâzele în insectarul elevului pasionat de mumificarea nimicului. Neuronii sunt stele coapte: unele se sting în rouă, altele ard în fântână, unele se lipesc pe foaia velină a blocului de desen, în partea stângă a lunii; altele, ca întru-un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sufletul oamenilor. Acolo stătea agățată și petala noastră, ieșită din cel mai mic ou. Avea culoarea portocalie să atragă albinele, buburuzele și fluturii, să nu trăiască la periferia singurătății. Toți culegeau din nectarul lui dulce, ea fiind fântâna vie a gâzelor. Exact peste un an, cele patru surori ieșite din ou se întrebau nedumerite, cum s-ar putea întâlni, conform înțelegerii avute? Abia și-a ridicat soarele capul de pe perini, când Marea îl întreba cu vocea zorilor globul de aur de pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
anume În care ultimii oameni ar fi agonizat, putrezind apoi prin case sau pe străzi pustii, omorîți de plăcere. Dar ce mai Însemnau toate acestea, de vreme ce chiar Întreg Pămîntul ar fi ajuns să sfîrșească odată și odată, de la om la gîză. Nu ar fi scăpat nici o suflare, nici bacteriile nu ar fi rezistat, pentru ca, ipotetic, Într-o nouă geneză-Darwin, să reapară, pe scara evoluției, fie și În miliarde de ani, vreun alt Adam, vreo altă Evă. Un alt Thomas, o altă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mi‐ți leagă‐n Dulce leagăn Fraged trupușor de crin, Ca s‐ adormi frumos și lin... Ce tresari?... Nu‐ i nime, nime... Liniște și‐ntunecime. Doar zefirul, Musafirul Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag... și‐ a trimis o gâză mică Să‐ți aduc‐o scrisorică și să‐ți spună Noapte bună, Că și el, sătul de drum, Merge să se culce acum... CÂNTEC SFÂNT Cântecul ce‐adesea și‐l cânt Când te‐adorm în fapt de seară, Puiule, e
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. Neliniștea luptei dintre lumină și întuneric a preocupat pictorii din totdeauna. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fată? - Zău, v-aș ajuta c-o gaură, două, dar n-am cum, oftă meseriașul. Încercați în altă parte, ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine pe la mine, aduc eu o sculă de acasă și v-o găuresc cum trebuie. Dacă nu vă grăbiți... - Îți dai seama, continuă bătrânul, ca și cum nu-l auzise. Katy, așa cum era ea, o recrutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zi, avui chef, să cos la gherghef! Firul de iarbă, vântul și păpădia (fabulă) A fost odată un fir de iarbă ce, în fiecare primăvară, încolțea. Soarele, din ochi voia săl soarbă, Când, firul de iarbă, ca un Făt-Frumos, creștea. Gâzele și fluturii se odihneau pe firul mlădios și-ademenitor; și, vai, din când în când mai chicoteau, făcându-l din ce în ce, cuceritor. Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos pe înălțimea, culoarea și succesul lui, veni și-l
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
gândurile ascunse ale oamenilor, mai tulburată decât moartea când și-a văzut Creatorul mort, mai mică decât însușirile oamenilor lipsite de veșmântul remușcărilor, atunci când își atrocizau semenii, îngropând pornirile lor în viitorul urmașilor într-un lanț nesfârșit de crime, încât gâza destinată spre a fi infinită nu era altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și așa va rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar plictisi în iluzie, DA, CERUL! Cartea era ca planiglobul, dimensiunea era netedă ca oglinda în care se reflectau tridimensional gândurile, se materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
venit altă toamnă. Și a trecut. Iarna a trecut și ea. O altă primăvară a urmat ca toate celelalte. După ea, vara. Noi nu ne-am oprit de-a fi aceleași mogâldețe la care Profesorii se uitau așa cum privești o gâză neînsemnată sau o zdreanță oarecare. Târam sub ochii lor cercetători și reci un șir nesfârșit de ființe eterice. Ideile noastre din materia subtilă a visurilor. Era o gălăgie de nedescris în curtea școlii, dincolo de care o altă lume își parcurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Îmi place acest anotimp pentru că este multă culoare în jurul meu, este cald și pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
aceea. Ileana luă bățul oferit fără să spună nimic și porni mai departe, sprijinindu-se în ea. Trecură peste pârâiaș și continuară să urce. Era o zi minunată de vară. Soarele strălucea pe cer aruncându-și razele prin frunzișul des. Gâzele zburau printre firișoarele de praf ce jucau în lumina ce cădea pieziș de sus. Se auzea ciripit de păsărele și foșnetul vântului printre crengi. Căldura încă nu se întețise, era plăcut sub umbra copacilor. Ileana se juca târându-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi, florile de câmp și zumzetul gâzelor, misterul eminescian și al Mioriței. Am pus în lumină, de asemenea, ritmul horelor străbune, pomul vieții și amprentele celor o mie de cocori. La sfârșitul acestui articol, vreau să vă aduc aminte de rolul dascălului în viața copiilor. Inima mea
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
în dimineața lungă, pișăcioasă. Suprafața mare desfășurată de hârtie servea drept paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele din birou, toate femeile care-mi trecuseră prin viață fără să lase urme. Asemenea dimineți se prelungesc până dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lupți cu un balaur cu mai multe capete în spatele căruia se găsește sechestrată domnița ta? Ce te făceai? Cum crezi că sunt judecați de către fete băieții fricoși? -Stai puțin. Nu mi-ai spus cum te cheamă. A grăit Căiță către gâză, care între timp se mutase de pe umăr pe mâna lui. -Gărgărița, cum să mă cheme altfel. Atâta lucru cred că știai. Niciodată nu te-ai jucat cu o gărgăriță? Nu ai pus niciuna pe palma ta ca apoi să-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bucuriile? Ce fel de bărbat ești ? -Gărgărițo, dacă-ți spun Buburuza te superi? -Defel. Poți să mă numești cum vrei. -Buburuza dragă, nu mă cunoști. -Bine atunci spune-mi totul despre tine ca să nu crezi că sunt o nebună de gâză care te judecă greșit. -Ei, bine, să știi că mă judeci greșit. Am rămas de copil fără părinți și până am ajuns la această vârstă, am mers când de-a-bușilea, când normal. -Adică? -Vezi ograda de alături? -Da. -Acolo locuiește moșul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]