2,545 matches
-
un arac potrivit înălțimii ei și se joacă de-a calul prin curte. Între timp bunica pusese pe plită un ceaun cu apă să fiarbă pentru opăritul găinilor. Magdalena ia gălețile și pleacă la fântână să aducă apă. Dă drumul găleții legate de capătul lanțului în fântână și învârte de roată repede, premeditând parcă nenorocirea ce-o să se întâmple. Bunica ia ceaunul cu apă clocotită și îl așează în curte fără să se asigure că fetița era în preajmă, apoi pleacă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
apoi pleacă să caute securea să taie gâtul păsărilor pregătite pentru sacrificare. Cristina țopăie cu aracul între picioare prin toată curtea: -Diiiiiii căluț, diii căluț!... și cade-n ceaunul cu apă clocotită țipând de durere. Magdalena aude urletele copilei, aruncă gălețile din mână și aleargă disperată către ea. -Doamne, ce s-a întâmplat, ce ai pățit?... Cristina urlă de durere și leșină-n brațele mamei. -Ajutor... să mă ajute cineva !... strigă Magdalena cu inima zbătândui-se cu putere în piept. Bunica fuge
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
s-au umezit. Voia să izbucnească în hohote de plâns dar amintirile trăgeau de sufletul ei zdrențuit: întoarce-te, întoarce-te la noi! Trăiește din nou clipele alea fericite! Fericite? S-a scuturat, parcă cineva îi aruncase în cap o găleată de murdărie. Iar a oftat. Eh!.. Atunci nu-mi dădeam seama de amploarea păcatului în care mă aruncasem cu trup și suflet. Amândoi ne cufundaserăm într-o aventură pasională, fără să mai știm de noi și de ceilalți din jurul nostru
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
pentru totdeauna. Urmarea inevitabilă a distrugerii echilibrului freatic nu s-a lăsat așteptată: întreaga așezare mănăstirească de sub deal a fost grav afectată, biserica inundată, pictura lui Nicolae Grigorescu deteriorată, iar din șanțul creat în jurul bisericii apa trebuia continuu scoasă cu gălețile. Datorită „agravării avariilor și degradărilor la complexul mănăstiresc, stavrofora Olimpiada Chiriac, stareța mănăstirii, a intervenit în anul 1995 pentru introducerea Ansamblului monument istoric Mănăstirea Agapia (biserica mare, clădirile de incintă, casele chilii din satul monahal, celelalte edificii de cult) în
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
care nu mă dezic în orice moment după aer..! Cum beau apă și de e rece, chiț că un pic..unii ce se ocupă cu treburi nutriționiste au spus că de astă arăt atât de tânăr. Eii, între gânduri lașasem găleată și mă gândeam s-o las rapid precum la bunica, dar unul din curtea de lângă fântână comentează că: “valul nu-i prea bun”..am inteles și dau normal din manivela. “mereu o vorbă de câte un val!”-gândeam tare Am
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
nu erau expresive? Să vedem: La apa neîncepută se spunea apă tăcută, La spicele de grâu se spunea barba Lui Dumnezeu, La flacăra mare se spunea bobotă, La pivniță se spunea boltă, La vasul cu mirodenii se spunea cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă, La varză se spunea curechi, La flăcău se spunea dănac, Dis-de-dimineță se spunea desniță, La femeia păcătoasă se spunea drăcoaie, La găină se spunea galiță, La vreascuri se spunea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
ani-inegalabilul Nicolae Sabău intonând un cântec patriotic bine cunoscut în zonă iar la finalul cântării a ridicat spre înălțimi celeste tricolorul ce-l purta la gât. Când la școală am plecat Întrebând de tata Ochii mamei au vărsat Lacrimi cu găleata. Am rămas și eu plângând Am plecat de-o parte Mă-ntâlneam cu tata-n gând Venind de departe. Mai apoi în sat la noi S-o aflat că tata O căzut cu alți eroi Apărându-și vatra. Și de
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
în fața intrării principale, Kronentor, a Zwinger-ului. Dar Olimpia agrea compania lui Beliov, probabil conlucrau strâns în ceea ce aveau ambii de rezolvat acolo, în capitala saxonă. Iartă-ne că am întârziat, îmi vorbise Olimpia nemțește în numele amândurora, dar afară plouă cu găleata. Abia am prins un taxi. Cred că va mai trebui să zăbovim puțin aici. Olimpia era foarte tristă, iar la sporirea tristeții ei părea să contribuie și imaginea vestigiilor antice din jur. Se așezase pe o băncuță lângă o superbă
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
arzător. Visează că e bolnav ,iar lângă el,pe patul pe care zace ,mama îi umezește fruntea cu batista.Iar apa e atât de rece ! - Se pare că nu ești în stare să „trăiești” ! îl apostrofează de deasupra , patronul cu găleata goală în mână. Strungăreața neagră i se pare acum și mai urâtă ,iar dinții inegali parcă îl mușcă direct din beregată. Se ridică cu greu,este ud fleașcă ,dar șuvoiul l-a readus instantaneu la viață. Înțelege că o să fie
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
eu. „Ciudat, zice unchiul. Au luat-o aiurea. Bei ceva?”. „Ce să beau?!”, fac eu. „Bem un vin, te-ai făcut și tu băiat mare. Ia ține-aici”. Și-mi dă să țin piciorul iepei și el se duce cu găleata în pivniță. Iapa, cum mă simte, unde nu-mi dă una cu copita drept în frunte, c-am zăcut cu unchiu tot Postul Paștelui. De-atunci urăsc toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu stăteau într-o minunată pauză; spre corurile de arhangheli care făceau vocalize; spre sfinții mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic sau de adâncimea lui, dar, fără să facă nici un comentariu, traseră de funia veche până când pielea de capră care servea drept găleată ieși la suprafață cu apa picurând prin toate părțile. Dar ce se întâmplă după aceea îi lăsă perplecși pe cei de față, căci, în loc să bea, tinerii se apucară să se spele pe față și pe mâini, iar apoi începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva pe mine. Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi.) Gata, puteți intra. — Ghici, ce v-am adus? — Nu știu. — Ei, hai gîndește-te. Văd că ați venit fără ibric. Aveți iar nevoie de o cerere? — Nu mă lua așa că mă superi. — Iartă-mă, dar — Nu-ți arăt pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce nu gîndesc la fel cu tine această incapacitate de a fi altul decît sluga docilă care acționează zilnic În numele tău să luăm de pildă o femeie și un lavoar spunea Huxley ce deosebire există Între vecina mea și o găleată de gunoi sarcinile electrice care le determină nu diferă decît prin alcătuirea lor specifică poate că un microscop special ar putea da la iveală și atomi caracterologici să poți demonstra științific că personalitatea doamnei Oprișan nu este chiar atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care le determină nu diferă decît prin alcătuirea lor specifică poate că un microscop special ar putea da la iveală și atomi caracterologici să poți demonstra științific că personalitatea doamnei Oprișan nu este chiar atît de incompatibilă cu personalitatea unei găleți de gunoi dar cine ne dă dreptul să Împărțim oamenii În categorii valorice după culoarea pielii după sonoritatea numelui după forma nasului sau) — ...parcă și cu Kentu, auziși, numa În spital le-a plasat, că se bătea bolnavii pă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine la un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură. — O, doamna Oprișan, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură. — O, doamna Oprișan, credeam că e femeia de servici, mi-a lăsat găleata să i-o umplu și mi-am Închipuit că a venit după ea. Poftim Înăuntru. — Aoleu, da ce făcuși, soro, udași toată casa. — Nu-i nimic, șterg imediat. — Of, ce m-a mai inervat locatarii ăștia ai noștri că tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a gîndacilor e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
m-ajută că nu mai poci, am gîndit că-mi iese sufletu... Cu sacoșele doamnei Oprișan intru pentru prima dată de la moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mea aici. Clifford Hammond a deschis gura în formă de „A“. Fața lui se aprinsese. Nu, nu mai spune „afară“ încă o dată, am zis. M-am uitat la Catherine, care încă era o statuie de gheață. Avea nevoie de o găleată de apă fierbinte să o dezghețe de pe canapea. La revedere, doamnă Hammond. Sunt sigură că o să ne revedem. Probabil că o să continuăm plăcuta conversație despre cunoștințele noastre comune. Acum bruiată. Și-a îndreptat privirea asupra mea, singura chestie din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am întrebat ce ați vorbit voi doi, tu ai repetat ce-ți spusese prima oară. Baby te-a recunoscut și a venit la tine să te salute. Mie nu mi s-a părut important. Are o gură mare cât o găleată, a spus enervat. Atunci e norocoasă că nu ai omorât-o ca să tacă din gură, am replicat. Așa cum ai făcut cu Walter. —Walter? a repetat Nat. Aia am fost fericit să o fac, îți zic. A rânjit cu răutate. —îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aranjau felinarele și marele năvod. A doua zi m-am trezit în zori. Nunu dormea dezbrăcat în camera lui, hainele îi erau frumos așezate pe un scaun. Dinspre ele venea un miros de iod și sulf. În bucătărie erau două găleți pline cu pești argintii. M-am dus la plajă și am stat la soare toată ziua, gândindu-mă la Simon. În amurg m-am întors la vilă. Am zărit în apropierea ei mașina luxoasă a lui Simon și inima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zidurilor. Ajunsă în cameră, m-am uitat pe fereastră, ascunsă după perdele. Pe terasă nu erau decât Nunu și Simon, foarte veseli, ca și cum ar fi fost prieteni de o viață. Apoi au dispărut în bucătărie, întorcându-se cu cele două găleți pline de pești. Plini de încântare ca niște băieți puși pe joacă, aruncau pești în aer. Pescărușii îi prindeau din zbor. Nunu părea vrăjit de Simon, îi reapăruse aura amoroasă. Când gălețile s-au golit, Simon a deschis două sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]