1,684 matches
-
scriu, pentru că eu însămi nu-l mai pot susține, și care totodată să lumineze și să mă țină trează ; să mă oblige ca, așa cum spui, „să fac în continuare ceea ce-mi face plăcere“. Aș fi moștenit, în loc de mașina de gătit cu petrol Sterling-Puritan, mașina de scris cu lampă fără sfârșit Fruchter-Karpen... Cred că n-a existat niciodată așa ceva probabil pentru că atunci când scriitorii bărbați scriau la mașina de scris, femeile scriitoare gravide nu scriau. Sau nu existau. Sau nu se preocupa
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
o mașină de scris pentru femeia îngreunată. Atunci, în ’46, a fost limpede că nu mai era cale de întoarcere, bunica aștepta o fetiță, ca mine acum, și se chinuia să aprindă cu un rest de petrol vechea mașină de gătit a străbunicii, pe care apoi nu s-au îndurat s-o arunce. Ce vremuri, Herr Doktor, iar eu mă plâng acum, suntem atât de fragili, atât de nestatornici, față de tăria pe care ați avut-o voi, erați făcuți din altă
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
să-mi spună ce bine arăta. „Păi cum să nu, te cred și eu, dar multe femei ar fi frumoase dac-ar sta toată ziua fără să ridice nici măcar un pai. Multe-ar arăta bine dacă n-ar avea de gătit și de spălat și de crescut copii“ - i-am zis. Mi-a dat dreptate, firește, și-a zis: „Da, ai dreptate“. Și-nchipuie-ți tu că femeia asta-și făcea de cap cu el chiar sub ochii nevesti-sii, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Truman, da, da... Doamne, și ce om Învățat și subțire mai era, nu de teapa ucigașilor ăia, ascultă-mă pe mine... da, un om foarte subțire, foarte subțire, și foarte cinstit, Înțelegi: nu și-ar fi mînjit mîinile cu sînge, gătit În haine bune și pantofi de lac, i-a scris și l-a chemat acolo, firește. Zice: „Domnul și-a revărsat binecuvîntarea asupra pămîntului acesta cu prea multă dărnicie“... măi, ce om Învățat mai era și ce limbă frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
declanșator, capabil să acționeze un mecanism mai important. Dar care anume? Se uită prin încăpere. De la intrare, memorizase prizele de curent cele mai apropiate și reperase cablurile. Unele deserveau masa la care erau așezați și furnizau curent mașinii compacte de gătit electronice încorporate, Gosseyn ridică ochii. - Vom rămâne o vreme împreună, domnule Janasen, zise. Bănuiesc că te vor trimite de pe Venus, fie prin distorsor, fie prin transportor stelar. Am de gând să merg cu dumneata. Privirea lui Janasen deveni curioasă. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Vino să vezi chestia asta. Bucătăria era o încăpere curată, supraîncărcată de diverse obiecte. Fotolii, un bufet, o masă albă curățată bine, un aragaz grosolan, cu rafturi deasupra, pe care erau tot felul de oale și crătiți. O mașină de gătit din fier ocupa aproape un întreg perete, iar sub fereastră erau o chiuvetă și un suport de vase. Toate suprafețele orizontale erau acoperite cu bibelouri din aramă și porțelan, cu sticle și borcane cu flori artificiale, unele din plastic, altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crăpături ilegale prin care ieșea lumina. Cineva i-a spus doamnei Thaw că foștii chiriași ai apartamentului ei s-au sinucis vîrîndu-și capetele în cuptor și dînd drumul la gaz. Imediat a scris la companie, cerînd ca mașina ei de gătit cu gaz să fie înlocuită cu una electrică, dar cum domnul Thaw trebuia să mănînce cînd se întorcea de la lucru, i-a pregătit o plăcintă ciobănească, strîngînd din buze mai mult decît în alte dăți. Fiul ei refuza întotdeauna plăcinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea da vina pe nimeni. Nu suporta să dea ochii cu tatăl lui. Merse spre Cowcaddens, urcă treptele spre casa lui Drummond, deschise ușa și intră în bucătărie. Drummond și Janet Weir stăteau fiecare lîngă o latură a mașinii de gătit, privind o ladă pusă pe preșul din fața șemineului. Pisica roșcată era întinsă pe un geam pus peste ladă și se uita în jos la doi șoricei care mișunau printre cojile de cașcaval de la fundul ei. Drummond îi zise: — Salut, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
NU-ȘI PUNE NICIODATĂ O PROBLEMĂ PE CARE N-O POATE REZOLVA PÎNA LA URMĂ. Marx Thaw aprinse focul, strînse covorul, mătură podeaua, duse cutii cu resturi la gunoi, scutură carpete pe fereastră și spălă geamurile. Marjory curăță mașina de gătit ruginită, apoi spălă tigăi și ustensile și pe jos. Cînd au terminat, se făcuse ora șase. încăperea arăta extraordinar de curată și de ordonată. — Spală-te, și apoi o să luăm ceaiul, spuse Thaw. După aceea, scoase cîteva pachete din dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
declanșator, capabil să acționeze un mecanism mai important. Dar care anume? Se uită prin încăpere. De la intrare, memorizase prizele de curent cele mai apropiate și reperase cablurile. Unele deserveau masa la care erau așezați și furnizau curent mașinii compacte de gătit electronice încorporate, Gosseyn ridică ochii. - Vom rămâne o vreme împreună, domnule Janasen, zise. Bănuiesc că te vor trimite de pe Venus, fie prin distorsor, fie prin transportor stelar. Am de gând să merg cu dumneata. Privirea lui Janasen deveni curioasă. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se-agațe din mers de vreo ușă a vagoanelor trenului său. Într-o zi din februarie, bona progeniturilor lui Godun apăru cu o tânără ajutoare. O văzu cuprinsă cu șorț și încercând să hurduce o oală plină, până la plita pentru gătit. El era afară, croia poteci prin zăpada răscolită de vânt și sări să îi vină în ajutor. Pentru cine gătești atât? o întrebă surâzând, dar ea nu putu să-i răspundă decât în limba pe care Omar nu o pricepea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe rând, câte o talpă înspre tavan. Ea îi alesese perdelele și îi comandase obloane de lemn care, vara, se trăgeau pe ferestre. Tot ea îi ceruse prietenului Godun să elibereze o chicinetă de lângă baie și amenajase un loc de gătit, absolut funcțional și care arăta chiar modern. Nu mai locuia studențește, ci ca un burlac înstărit, care avea un acoperiș și își cumpărase o mașină. Nu umbla mult și se ducea rar în oraș, dar, pentru că lucra la garaj, dădea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
târguia broderii, cașmir indian și dantele Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se admiră în oglindă. Avea oaspeți la cină și o bucătăreasă din Qom o mai ajuta cu gătitul. Kian, funcționar în Ministerul Transporturilor, Pedram, subdirector de bancă, și alte trei nume ale lumii mondene veneau să-l susțină pe Moussavi, pentru că toți cinci purtau panglica verde. Sonia, însă, era indecisă. Ea îl întâlnise pe Ahmandin, se priviseră ochi în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Din odaia lui Grigore Popa răzbătea un glas cu intonații specifice. Îi veni să rîdă: "De aproape 30 de ani!..." Traversă holul în vârful picioarelor și se strecură ca o umbră pe ușa bucătăriei. O încăpere cu șase mașini de gătit, șase dulăpioare agățate în perete pentru vase, șase rânduri de oale... Ascultă zgomotele din casă apoi începu un joc ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ace și plecau în târg. ― Unde? Bătrânul ridică din umeri: ― Spectacole, vizite, restaurante, cine i-a întrebat?! Mâncau în oraș. Râse din gît: Ăștia n-au deranjat pe nimeni la bucătărie. Stă praful de un deget pe mașina lor de gătit. Cristescu dădu drumul unui inel de fum. Urmări lung cum se destramă. ― E ceva ciudat... ― Totul e ciudat, declară sibilic Popa. Ținea ochii în pământ și clătina rar din cap: ― Uneori nu mai înțeleg nimic. Maiorul îl privi atent. ― Vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prețuiască banul. Se uită în jur și începu să râdă. Sânt teribili... Cei șase locatari își împărțiseră bucătăria folosind o formulă inedită. Paravane înalte de carton presat despărțeau spații de circa doi metri pătrați unde abia încăpeau o mașină de gătit, o măsuță pliantă, câteva rafturi pentru vase. Cristescu bănuia că granițele erau apărate cu înverșunare, orice încălcare stârnind scandaluri uriașe. Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
savant Derd Kershaw. Șase dintre noi sîntem specialiști în știință, cel de-al șaptelea e un individ numit Greer, un fel de om bun la toate care ne ține registrele și evidența la arhivă, dă drumul la mașinile automate de gătit și așa mai departe. Kershaw îl învață acum să manipuleze manetele de comandă pentru ca noi ceilalți să putem fi scutiți de această corvoadă..." Hedrock-Neelan se opri aici, cu un fel de greață pînă în adîncul sufletului: ― Doamne, ce copii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai noi, una care conținea ultimele descoperiri de pe sit. Se uită înăuntru, strâmbând din nas din cauza mirosului de îmbâcsit: cranii umane din epoca timpurie a bronzului, de acum aproximativ cinci mii de ani, alături de borcane de depozitare și oale de gătit. Zâmbi, știind că poate face mai mult de atât, că se poate întoarce și mai departe în timp. Deschise un dulap, unde găsi unelte din cremene și oase de animale care au fost descoperite pentru prima oară la Beitin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În timp ce vorbea, apăsă mânerul și deschise ușa. Privi în întuneric. Îi trebuiră câteva secunde să-și obișnuiască ochii, apoi desluși conturul unei mese cu mai multe scaune, toate goale în capătul celălalt. Se uită spre chiuvetă și spre blatul de gătit. Nu era nimeni. Abia atunci coborî privirea spre podea, unde zări o formă ce părea a fi un corp. Maggie se lăsă pe vine ca să vadă mai bine - dar nu exista nici un dubiu. Acolo, rece și lipsit de viață, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o dată. — Mamă, e goală! Poate le-a mâncat Jimmy. Doamna Bellarmino acoperi telefonul cu mâna. — Atunci ia altă cutie, Jen, spuse ea. Ai șaisprezece ani, nu ești neajutorată. — Unde e? întrebă Jennifer. Uși trântite în bucătărie. — Caută deasupra mașinii de gătit, spuse doamna Bellarmino. — Am căutat. Nu-i acolo. Doamna Bellarmino îi spuse clientului că o să-l sune ea și se duse în bucătărie. Fiica ei purta blugi cu talie joasă și o bluză scurtă, genul pe care l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putut-o relua de unde o lăsase. Ashure era simbolul continuității și stabilității, Întruchiparea zilelor frumose care veneau după fiecare furtună, indiferent cât de Înspăimântătoare fusese aceasta. Bunica puse la Înmuiat ingredientele cu o zi Înainte, iar acum se pregătea de gătit. A deschis un dulap și a scos un ceaun uriaș. Întotdeauna aveai nevoie de un ceaun ca să gătești ashure. Ingrediente 1/2 cană de boabe de năut 1 cană de grâu decojit În Întregime 1 cană de orez alb 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putea șterge imaginea unei duzini de boluri de sticlă, pline cu ashure, aranjate pe rafturile frigiderului, gata să fie distribuite vecinilor. Spre deosebire de alte deserturi, ashure era Întotdeauna gătit la fel de mult pentru alții ca și pentru propria familie. De aceea, trebuia gătit din abundență, fiecare bol fiind un simbol al supraviețuirii, solidarității și al belșugului. Fascinația lui Mustafa pentru acest desert devenise vizibilă când, la vârsta de șapte ani, fusese prins Înfulecând din bolurile care-i fuseseră Încredințate ca să le distribuie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
termină de desfăcut și de fixat papirusul, deja gâfâia. — Charlie, cred că e prea mare pentru camera asta. Mai bine l-am strânge din nou și l-am duce În pivniță. Când gazdele se duseră În bucătărie să pregătească cina - gătitul era cea de-a doua pasiune a lor, după colecționarea lucrărilor de artă, iar Martha Stewart era cea de-a doua sursă de inspirație, după Charlie Jones - Kitty se Întoarse spre Desert Rose și spuse visătoare: — Sunt un cuplu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Story să câștige cupa. Ce părere ai? Discuția lor animată despre curse - care îi intraseră în sânge de la primele ieșiri pe hipodrom la opt ani - continuă până când cina fu gata. Phyllis era o bucătăreasă surprinzător de bună, dat fiind că gătitul părea o artă care cerea dragoste și atenție, dar compensa lucrul ăsta punând pe masă porții nejustificat de mici. Nu era de mirare că Ralph era numai piele și os. După cină, Fran își ajută mama să spele vasele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se zărea nici urmă de părinții ei. Simți un fior de panică în timp ce intra în casă. Camera de zi și biroul tatălui ei erau pustii. Își făcu curaj să intre în bucătărie. Maică-sa era așezată la imaculatul blat de gătit, cu telefonul în mână. — Francesca, slavă Domnului că ești aici. Tocmai am sunat după tine la ziar. — De ce? Fran simți deodată că îi transpiră mâinile, ca brânza înfășurată în folie de plastic. — Ce s-a întâmplat? — E vorba de taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]