601 matches
-
trupul fără nici o pricină, ori o parte a trupului, oblojește-te cu zeamă de ștevie fiartă. Dureri de măsele: se fierbe sămânță de măselariță și se aburește (se inhalează) aburii. Pui pe măsele clei de plop sau tutun la măselele găunoase. Când se umflă gura din pricina măselelor, pui la falcă o legătură de sâmburi de măsline pisați. Miros de gură: te speli În gură cu ceai de tarhon sau sacna ? calului. Năjit (durere de urechi): se afumă urechile cu sămânță de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
s-a decis să biciuiască un tip mai răspândit din fauna politică a vremii sale, mai actual, rezultat al noilor aspecte pe care le luase viața publică: micul burghez care se desprinde să îmbrace măruntele chiverniseli personale în sforăitoare și găunoase slogane pseudodemocratice, pseudopro-gresiste (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p.199) De altă părere este același Șerban Cioculescu, care din afirmația lui Sică Alexandrescu desprinde ideea de „fustigație satirică“, considerând că, dimpotrivă, în piesa sa, Caragiale adoptă o metodă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
iobagilor de sub exploatarea grofilor unguri și a Curții de la Viena, frățietatea provinciilor românești, repusă în discuție la revoluția de la 1848 ș.a.), pe care însă le afundă în declamații, imprecații, asimilări sanctificatoare, fără a face diferență între manifestarea mândriei și naivitățile găunoase (Franklin și Beaumarchais stau de vorbă la un pahar de Bordeaux și admiră insurgența lui Horea). Lipsite de adâncime, personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
descântecului, de joc, de dublu, de îndrăgostit, de tânăr, de jale, de împrumut, de amânare) îi păreau lui Mircea Iorgulescu create „dintr-o perspectivă convențională și livrescă”, criticul făcând responsabilă receptarea elogioasă pentru îndreptarea lui I. „către o declamație solemn găunoasă, abundentă în «mare», în «uriaș» și în «imens»”. Referire clară (dar nedreaptă) la versurile cuprinse în Pseudopatriarchalia (1974), unde dramatismul viziunii și puritatea imaginii câtorva dintre poezii (Ritual, bunăoară) contrazic drasticul verdict. Cântec la izvoarele lumii (1975) este, totuși, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
de pildă, Talpa ori Crucea. Poemele direct protestatare evoluează către pamflet, în desfășurări uneori narative, buf-baladești, înțesate cu metafore vitriolante și imprecații năprasnice, al căror principal obiect poate fi șeful regimului de dinainte de 22 decembrie 1989, coborât de pe soclul său găunos și ridiculizat prin echivalare cu personaje grotești, colorate cu umor acid sau negru, precum Popeye sau „piticul sulfamidă”, probabil fără pereche în literatura românească din epocă: „Spanacul de tip nou îi seamănă leit/ lui Popeye - numai frunză, nici o floare - / și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
vază orișiunde, căci fiecare punct al țării are nevoie azi de oameni speciali, care să dea razim intelectual muncii materiale". Ridicarea intelectuală este prima cerință spre ridicarea economică, o cale sigură și sănătoasă. Cum mulți tineri sînt atrași prin fraze găunoase, prin schimbări de etichetă: Stînga, Dreapta, Centru, ultima cu precădere, publicistul încearcă să-i dumirească: "E un principiu conservator pe care voim să-l amintim tinerilor români: fără muncă și merit adevărat nu există înaintare adevărată. Nu luați de model
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
discuție ideile ce animau epoca, de natură morală, filosofică, politică etc. Într-un stil polemic, lucid, în manieră junimistă, avînd ca model pe Titu Maiorescu în lupta acestuia cu beția de cuvinte; apărător al valorilor naționale autentice și în contra tradiționalismului găunos, este și un apărător al spiritului critic pe urmele lui G. Ibrăileanu, dar și un fervent susținător al ideilor liberale, al industrializării și europenizării României, precum E. Lovinescu; în totul un spirit modern, ironic, dar și constructiv, flexibil, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai fiecare țară europeană își are micul său chef". Politica gregară își află maxima înflorire pe un sol de maximă mizerie, e contextul în care convulsiile sociale, revoluțiile își află deplina justificare. Este cadrul care asigură desfășurarea exuberantă a politicii găunoase: "Realizările tehnice au fost totdeauna un minimum hotărît de exuberanțele continue ale zburdălniciei politice. Civilizația - cum se numesc în total valorile tehnice - s-a produs pe apucate, s-a strecurat cum a putut prin vălmășagul beției politice". Johann Gottlieb Fichte
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din răutate (dimpotrivă, paginile sale respiră o afecțiune și o prețuire la care nu te-ai aștepta!), ci din nevoia de a echilibra discursul excesiv mitizant care se edifica atunci și care dă și astăzi consistență discursului public, calp și găunos, în marea sa majoritate. Desigur că cititorul acestui volum de mărturii ar putea fi ușor iritat de naturalismul unor descrieri directe ale fizicului lui Eminescu ("Ca fizic, Mihai era mai scurt ca mine - scrie fratele său Matei -, eu am talia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
invitației Alianței pentru o Românie Curată de a-și face publice acționariatul și profitul), revista s-a transformat, pe nesimțite, într-un instrument de pedepsire a celui care trimisese peste ei autoritățile financiare și care, astfel, a grăbit prăbușirea eșafodajului găunos anterior, tipic pentru Sorin Ovidiu Vîntu. Intrată în corul detractorilor fără nuanțe a "tiranului", echipa managerială de la vârf a ajuns să facă, pe față, propagandă și manipulare, uitând că, totuși, se adresa "cititorilor mai inteligenți decât ai celorlalți", făcându-ne
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca Într-un roman gotic, Întreaga Învolburare a primelor ispite suicidare: Mi-e teamă. Nu sunt rezistentă, ci vulnerabilă. Simt În fundul orbitelor o cavernă amorțită, paralizată, o groapă infernală, o maimuțăreală găunoasă. Nu gândesc niciodată. Nu sufăr niciodată. Nu scriu niciodată. Vreau să mă sinucid, să scap de răspundere, să mă târăsc Înapoi, abject, spre pântece. Nu știu cine sunt, unde mă duc - și tot eu trebuie să găsesc răspunsurile la aceste Întrebări oribile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din care convențiile Încă n-au dispărut (suntem În anii ’50) trebuie să poarte povara, umilitorul neajuns al feminității. Trăind Înaintea vremii sale, s-ar vrea o ființă emancipată, o egalitaristă, o feministă avant-la-lettre, În fine, omul descătușat de puritanismul găunos al unor vremi care Încă n-au intrat În modernitate: S-a injectat În mine prea multă conștiință pentru a rupe, fără efecte dezastruoase, cu tradiția; Îmi e Îngăduit doar să mă aplec plină de invidie spre margini și să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
regionalismele cu înfățișare de bărăgan bălărios și bulgăros. În versurile din cărțile următoare provincialismele se răresc, fără a dispărea. Cu asemenea material poetul compune pregnante gravuri, de proporții, cu priveliști când statice, precum cele din Pe muntele Obârșia, unde „zănoage găunoase cu ochiuri de zăpadă [...] / Își apără comoara / În țarcuri făurite din colți zâmbați de stâncă”, sau din Bucegii, unde „Din Piatra Arsă până-n Omul, colan de munți se tot înșiră, / Cu late cefe sprijinite în cintra cerurilor goale”, când dinamice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
liberă”, 1877-1878), incriminând lipsa de probitate a criticii dramatice (dramaturgul însuși s-a dedat exercițiului critic), C. conturează un tablou cu mult mai multe umbre decât lumini al scenei românești, sufocată de un duium de localizări și prelucrări, invadată de găunoase montări de „mare spectacol”, străine de orice nuanță de verosimilitate. Din repertoriul dramatic original, ignorându-l cu intenție pe V. Alecsandri, selectează doar piesa Răzvan și Vidra a lui B.P. Hasdeu. Față de actor, se situează pe o poziție ambiguă: când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
instalîndu-se într-un fel de bandă Moebius lingvistică, cu o privire în același timp exterioară neutră, fără partipri și o privire axială, care merge spre rădăcina cuvintelor și caută rațiunile existenței lor. Nici cămașă de forță, nici obiect de adorație găunoasă, franceza este pentru el un aici-dincolo, o frumoasă haină confortabilă, a cărei utilitate fundamentală rămîne discutabilă, ca pentru orice altă limbă, de altfel. Nu suferă din această cauză, dar nici nu este mai fericit. Heteroglosia sa este pronominală, tensiunile latente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Or, doar căutînd incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu cade însă în păcatul idolatriei stilului și știe că, în fond, realitatea nu e mai puțin găunoasă atunci cînd figurația ei verbală este strălucită și ambiguă. Pe de altă parte, acesta poate fi un răspuns, un pansament eficace la o suferință ontologică constitutivă, în plan personal, și o tentativă de a oferi spiritului o cale de ieșire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Corvus monedula), ciocănitorilor (Dendrocopos major), pițigoilor (Parus major), vrăbiilor (Passer montanus). Tufișurile și gardurile vii sunt locuri de cuibărit pentru mierle (Turdus merula), silvii (Sylvia communis), măcăleandrii ( Erithacus rubecula). Chiar dacă un parc arată mai bine fără cei câțiva copaci uscați, găunoși, ei reprezintă locul ideal unde păsările se adăpostesc de frig, in scorburile si găurile lor se retrag noaptea la culcare, sub scoarța acestor arbori mai puțin estetici trăiesc insecte, hrana rară, pe timp de iarnă. Dacă le eliminăm „casele", mai
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
tema naturii partinice, a muncii, a noii geografii sunt deslușite de J. POPPER 28 În volumele câtorva poeți situați „pe o linie de evoluție a liricei noastre”. Să cunoaștem această linie și argumentația lansată iremediabil pe ditiramb, logoree și retorică găunoasă: „Există oare un anotimp al poeziei În care harul muzei să Îmbobocească În versuri, precum mugurii lui April sau cearta păsărilor pe ramurile abia Înverzite? Se poate spune doar că fiecare vârstă a poeziei și-a vrut anotimpul ei, din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu ordânele lor ticăloasele». Problema poeziei festive, prezentă În chip destul de supărător la un moment dat În câmpul liricii noastre, pare a căpăta un răspuns satisfăcător În volumele de versuri discutate mai sus. Astăzi, poate oricine recunoaște că nu cu găunoase discursuri festive Întâmpină poeții noștri sărbătoarea muncii. (Ă) Dar realizările celorlalți poeți, orientate În jurul acelorași teme, aflate Într-un acelaș proces de dezvoltare al liricei noastre ne apar la fel de semnificative. Și aceștia au știut să deschidă drum primăverii noi În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acesta procedează și unii poeți ai noștri care, fără să-și fi adunat În prealabil un material bogat de fapte din viață, se avântă să cânte lucruri pe care de abia le cunosc. Iată câteva pasaje dintr-un asemenea poem găunos, Crește, crește viața de Al. Negrea, publicat În lașul Nou nr. 5-6, 1950: «Merge-nainte /salt după salt/ Victoria crește, / Mai mult, mai Înalt/ Inima bate/Bătaie de clopot, / În muncă se călește/Nou om și clocotă/ Să știe toți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
botului ei. Această ipoteză a vrednicului episcop pare destul de rezonabilă, căci gura balenei normale poate efectiv adăposti două mese de whist, cu toți jucătorii așezați comod. Se prea poate, de asemenea, ca Iona să se fi aciuiat într-o măsea găunoasă a balenei - deși, dacă stau să mă gîndesc, balena normală n-are dinți. Un alt motiv, pentru care omul din Sag-Harbour se îndoia de această poveste a prorocului, era că trupul lui Iona n-ar fi putut rămîne nevătămat printre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și înfricoșătoare erau glasurile unor înecați. în hamacul din cabina lui, Ahab nu află despre sunetele astea decît în zori, cînd ieși pe punte: Flask îi povesti totul, adăugînd și interpretările mai sinistre date de oameni. Ahab avu un rîs găunos, după care explică în felul următor minunea: Insulele acelea stîncoase, pe lîngă care trecuse corabia, erau sălașul unei mari colonii de foci și pe semne că unele foci mai tinere, care-și pierduseră mamele, ori poate unele mame care-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uită încoace, hai, repede, cîlților! La treabă, din nou! Malul ăsta de lemn e ciocănelul, iar eu mi-s dascălul care predă lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu o dată sentimental, chiar clamoros, poetul forțează originalitatea printr-un stil provocator: imaginea crudă, bătaia de joc vor să denunțe „fără rostul” rizibil și amar al existenței. Revoltat în fața derizoriului, se izbește, cu o încrâncenare sinucigașă, de zidul unui firesc găunos (Revolta). Cuvintele nobile ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări cu divinul, aproape și de fascinația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
trebuie apărată arta adevărată, să evităm rătăcirile în "experimente" nesfârșite, aiurea și coabitări păguboase, dacă nu vrem ca lumea noastră să sfârșească rău. Se distruge cu bună știință solidaritatea dinlăuntrul grupurilor, pentru a nu mai rămâne acolo decât indivizi depersonalizați, găunoși, fără bucurii, roși de singurătate și tristețe. O nouă inchiziție, mai perfidă, care îi taie omului îndrăzneala viselor, iar condiția artistului, a omului în general apare tot mai încețoșată, confuză și deprimantă. Cine mai poate ști cum va arată ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]