1,127 matches
-
de asceți care respectau anumite principii spirituale și care au creat o bogată literatură, omogenă în sine și cu caracteristici care o fac să se deosebească de cea produsă de alți scriitori galici din aceeași perioadă. Cu alți scriitori din Galia - mai ales cu susținătorii tezelor antipelagiene ale lui Augustin - lerinezii au fost adesea în polemică, chiar dacă nu explicită, și tocmai de aceea „grupul” din Lérin reprezintă un fenomen important în cadrul creștinismului din secolul al cincilea. Asceții din Lérin practicau un
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până atunci Martin din Tours, mort cu câteva decenii în urmă; Sulpicius Severus abia scrisese o operă de glorificare a lui Martin când a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, venit dintr-o localitate necunoscută din Galia continentală, locul de asceză de la Lérin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes: plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspândea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
centru înfloritor de cultură religioasă. Așadar, vedem că monahismul din această localitate era în mod fundamental unul cu caracter cult care își găsea expresia în producția literară a celor ce se stabiliseră acolo; asceții erau persoane provenite din aristocrația din Galia care tocmai în acea perioadă, în regiune, pe marile sale domenii de tip latifundiar, ducea o viață retrasă și separată de orașe, rămânând departe de cele mai importante întâmplări petrecute în lume, adesea atât de furtunoase. O aristocrație care, la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
figura atât de frecventă a episcopului călugăr de extracție socială superioară. Acest lucru se întâmplase deja în generația precedentă, cea a lui Martin din Tours, din care mulți asceți, așa cum ne spune Sulpicius Severus, deveniseră ulterior episcopi în orașele din Galia. În sfârșit, în ciuda faimei comunității din Lérin, noi nu știm să fi existat vreo „regulă” monastică instituită aici și nici nu avem informații despre faptul că starețului i-ar fi fost conferită o autoritate, ca să spunem așa, „harismatică”. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
retras și în liniște în așteptarea sfârșitului, adoptând un comportament care nu e foarte diferit de cel al înțelepților din vechime despre care vorbea filosoful Seneca, de exemplu, pe care acești călugări literați îl studiaseră în școlile bine organizate din Galia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc unde îți poți găsi liniștea, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a stării paradiziace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pricoco, BPat 16, 1990 (ibidem și bibliografia ulterioară). 4. Ilarie din Arles și Valerian din Cimiez Ilarie a ajuns la Lérin după 420 după ce abandonase cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Galia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lérin și l-a însoțit pe Honorat la Arles unde acesta fusese ales epicop. Honorat a rămas la Arles până la moartea sa survenită la puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unor continue amenințări, poate fi și rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să facă parte, în general, din cadrul politic al epocii pentru că, de exemplu, regatul vizigot, în acea vreme, avea mulți simpatizanți în Galia. Singur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să predice o izolare totală față de barbari, își doresc să ajungă la o înțelegere cu aceștia, iar necesitatea de a menține autonomia Bisericii îl face să fie indiferent în privința altor probleme. E greu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
433 și a fost multă vreme abate al aceste mănăstiri începând cu 434. Ulterior, înainte de 462, Faustus a fost numit episcop de Riez, în Provence, și a luat parte în mod activ la toate controversele care au tulburat Biserica din Galia, devenind faimos atât pentru doctrina sa cât și pentru viața lui ascetică; s-a întors deseori la Lérin în perioada episcopatului său ca să se îngrijească de menținerea unei vieți monastice severe. Datorită renumelui său, a fost însărcinat de împărat să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viața lui ascetică; s-a întors deseori la Lérin în perioada episcopatului său ca să se îngrijească de menținerea unei vieți monastice severe. Datorită renumelui său, a fost însărcinat de împărat să trateze cu vizigoții care, conduși de regele Euric, invadaseră Galia Narbonensis. Însă când în 477 Euric a pus stăpânire pe această provincie, Faustus a trebuit să plece în exil, de unde s-a întors probabil după moartea regelui barbar în 485. Nu e cunoscută data morții sale. a) Teologia lui Faustus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ambiguă pentru că dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, când, de fapt, cel ce expunea acele idei era un semipelagian. Oricum, în această scriere, Faustus a fost invitat să adune rezultatele conciliilor ținute în Galia pentru dezbaterea acelei probleme: e vorba de sinodul de la Arles, din 473 și de cel din Lion, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Ca atare, Faustus vrea să combată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a garanta omului capacitatea de a face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, și-a păstrat ceva din bunătatea esențială. În această doctrină a scriitorului sunt ecouri (așa cum se întâmplă deseori la acești scriitori cultivați din Galia) din unele doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut s-o dăruiască omului în momentul creației n-a dispărut, așadar, cu totul. În consecință, natura umană este
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scriitori; potrivit unora, pot fi atribuite în mod cert lui Faustus treizeci și unu de omilii, după alții, mult mai puține. El este și autorul unui Elogiu închinat lui Honorat, fondatorul mănăstirii de la Lérin. În panorama culturală foarte rafinată a Galiei secolului al cincilea, Faustus se situează la un nivel destul de bun; stilul său este exagerat de artificios pe plan retoric: una dintre caracteristicile acestuia constă în repetarea frecventă a unor fraze și sentințe proprii pe care autorul le consideră potrivite
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
loc în spațiu. O a doua carte conține dovezi în sprijinul celor afirmate în prima. Claudian se sprijină pe filosofii greci, în primul rând pe Platon; sunt pomeniți apoi Ambrozie, Augustin (care, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în acea vreme în Galia, este considerat de Claudian un gânditor care trebuie valorificat), Ieronim și, în sfârșit, apostolul Pavel. A treia carte își propune să preîntâmpine obiecții ulterioare și să confirme unele subiecte propuse deja în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Claudian care i se adresează ca unui episcop în exercițiu; scriitorul a murit probabil în 473 sau 474. Bibliografie: CSEL 11, 1885 (A. Engelbrecht); P. Courcelle, Les Lettres grecques..., op. cit.; E. Fortin, Christianisme et philosophie..., op. cit. 10. Alți literați din Galia: Evagrie, Ghenadie, Iulian Pomerius O operă a lui Evagrie foarte răspândită în Galia este o scriere cu caracter polemic ce nu conține foarte noi ??? (p. ms. 141) (și concluzia este previzibilă: creștinul iese învingător și determină convertirea evreului), intitulată Dispută
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
probabil în 473 sau 474. Bibliografie: CSEL 11, 1885 (A. Engelbrecht); P. Courcelle, Les Lettres grecques..., op. cit.; E. Fortin, Christianisme et philosophie..., op. cit. 10. Alți literați din Galia: Evagrie, Ghenadie, Iulian Pomerius O operă a lui Evagrie foarte răspândită în Galia este o scriere cu caracter polemic ce nu conține foarte noi ??? (p. ms. 141) (și concluzia este previzibilă: creștinul iese învingător și determină convertirea evreului), intitulată Dispută despre Lege între iudeul Simon și creștinul Teofil (Altercatio legis inter Simonem Iudaeum
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
continuator necunoscut al operei sale: ar fi fost presbiter la Marsilia, ar fi trăit până în vremea papei Gelasius (492-496) și ar fi scris și alte diverse opere în afară de aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Galia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta e totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, din care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Lettere e Filosofia, Catania, 1979; Idem, Storia ecclesiastica e storia monastica nel „De viris illustribus” di Gennadio, în vol. col., La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità, op. cit., pp. 241-273. Iulian Pomerius era originar din Mauritania și a fost presbiter în Galia. Din unele izvoare, reiese că ar fi fost conducător al școlii de la Arles; printre discipolii săi s-a numărat Caesario, viitor episcop de Arles (p. ??? sq.). Ar fi dus o viață ascetică în calitate de conducător al unei comunități de clerici. A
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
CTP 64, 1987 (M. Spinelli). Studii: A. Solignac, Les fragments du „de natura animae” de Pomère, BLE 75 (1974) 41-60; C. Tibiletti, La teologia della grazia in Giuliano Pomerio, Miscellanea A. Trapè, Augustianum, Roma, 1985, pp. 489-506. IV. Poeți din Galia Un alt semn al vivacității culturii galice din secolul al cincilea este prezența unui însemnat număr de poeți; am văzut deja că și Tyron Prosperus a scris poezie. Sigur, e greu să faci o caracterizare a poeziei creștine din Galia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Galia Un alt semn al vivacității culturii galice din secolul al cincilea este prezența unui însemnat număr de poeți; am văzut deja că și Tyron Prosperus a scris poezie. Sigur, e greu să faci o caracterizare a poeziei creștine din Galia în ansamblul său; Fontaine a pus în evidență, în cadrul acesteia, o direcție care, odată abandonate marile teme liturgice și teologice din secolul al patrulea, se orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este cel care deschide seria (a trăit probabil la începuturile secolului al cincilea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă. O parafrază în versuri a Heptateuhului ar fi, așadar, opera lui Ciprian din Galia, personaj extrem de obscur din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Galia primelor decenii ale secolului al cincilea: paralele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgân Claudian
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
treptat prin studiile făcute în epoca modernă. O parafrază în versuri a Heptateuhului ar fi, așadar, opera lui Ciprian din Galia, personaj extrem de obscur din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Galia primelor decenii ale secolului al cincilea: paralele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgân Claudian, care a scris între 395 și 405 și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Paulin care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu sunt aici gânduri foarte adânci și nici poezie de calitate, asta și pentru că ne-a parvenit în stadiu de proiect. Fontaine vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul e doar o ficțiune. Oricum, în imitația după Bucolicele lui Virgiliu, poetul atinge un anumit nivel de precizie a exprimării. Acest Paulin ar fi trăit în Galia Narbonensis; după unii, lângă Pirinei, potrivit altora, ar fi vorba de un epicop din Biterrae (Béziers), despre care ne orbește Hidațiu. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (C. Schenkl). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 4. Claudius Marius Victorius
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puțin impresionează și poezia lui Paulin din Petricordia (Périgueux) despre care nu știm nimic. El a scris la cererea lui Perpetuus, succesorul lui Martin în funcția de episcop de Tours, o biografie în versuri a celui mai faimos sfânt din Galia, adică tocmai a lui Martin. E vorba de un poem scris în hexametri și compus din șase cărți, din care primele trei reprezintă o reelaborare în versuri fidelă dar lungă și prolixă, a Vieții Sfântului Martin, compusă de Sulpicius Severus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
retorice erau considerate doar instrumente și nimic mai mult; sigur, suntem cu siguranță departe de severa angajare a lui Prudențiu sau a lui Paulin din Nola și chiar de poezia meditativă și de cea didactică pe care cultura creștină din Galia le elabora tocmai în cursul secolului al cincilea. Ansamblul operelor poetice ale lui Sidonius are așadar un caracter totalmente profan, iar grija exagerată, aproape sâcâitoare pentru formă, pentru limbajul prețios, de care dă dovadă scriitorul contrastează cu stilul poeziei creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]