5,094 matches
-
ci măcar ca să ne ferim de ei și de urmașii lor sau să știm să evităm alte forme de viclenie, de tortură și de amăgire care există încă. Părintele Sofian Boghiu ne povestea că la un moment dat erau și gardieni mai blânzi sau, văzându-i cum suferă, le luau partea, sau eventual îi anunțau din timp: „Vedeți că o să vă facă așa, fiți tari, nu vă lăsați!”. Ajungeau să le transmită vești de la cei din afară. Au fost și gardieni
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
gardieni mai blânzi sau, văzându-i cum suferă, le luau partea, sau eventual îi anunțau din timp: „Vedeți că o să vă facă așa, fiți tari, nu vă lăsați!”. Ajungeau să le transmită vești de la cei din afară. Au fost și gardieni care, iată, erau mai blânzi, mai buni. Dar, în mare, torționarii au încercat să-i îngenuncheze de tot pe deținuții politici și religioși. La închisoarea din Pitești era cunoscută „reeducarea” prin tortură, prin chin. Erau puși deținuții să se bată
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
Și povestește Dumitru Bordeianu că la un moment dat, cu lacrimi în ochi privindu-se reciproc deținuții, acceptau tacit, așa, într-o înțelegere nonverbală, ca să se lovească ei unul pe altul mai blând decât dacă ar fi încasat-o de la gardieni. Și, astfel, ei jucau teatru, dar era foarte greu. Eugen Țurcanu, care a fost torționarul-șef al celor de la Pitești, a fost legionar și unul dintre studenții foarte inteligenți, dar care a fost deturnat în acest proces de „reeducare” și
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
știm că Forțele Oculte ale Terrei sunt conduse de cei din Constelația Neagră, cu care luptăm de veacuri. Ceva nu era în regulă, plutea în aer o presiune ciudată formând un portal de unde și-a făcut apariția o entitate, un gardian al Forțelor Oculte. - Voi nu ne puteți împiedica dispariția rasei umane, care se va autodistruge, a sunat ca un tunet, vocea. - Se va „autodistruge” cu ajutorul vostru, dar noi nu vom permite! - Voi sunteți inutili și neputincioși în fața noastră, a făcut
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
Oculte. - Voi nu ne puteți împiedica dispariția rasei umane, care se va autodistruge, a sunat ca un tunet, vocea. - Se va „autodistruge” cu ajutorul vostru, dar noi nu vom permite! - Voi sunteți inutili și neputincioși în fața noastră, a făcut un gest gardianul, lăsând o perdea de fum des și înecăcios asupra pădurii. - Nu ai dreptul să te afli pe acest Tărâm! Ai încălcat Protocolul Multivers, a îndreptat privirea spre el, Sursa și ochii săi au devenit două lasere de lumina care l-
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
de fum des și înecăcios asupra pădurii. - Nu ai dreptul să te afli pe acest Tărâm! Ai încălcat Protocolul Multivers, a îndreptat privirea spre el, Sursa și ochii săi au devenit două lasere de lumina care l-au anihilat pe gardian și au purificat aerul. - Suntem pregătiți! s-au aliniat în fața Sursei, cele patru elemente: Aer, Apă, Foc și Pământ. - Invocarea Amendamentului Celor Patru Elemente face imposibilă implicarea mea și nu va pot acorda ajutorul în misiunea voastră, dar voi veghea
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
cât ar fi vrut pentru el și Imperiul Otoman în declin, datorită corupției fără margini ce îl cuprinsese și ascensiunii Imperiului Habsburgic. În acest moment istoric, undeva în Bosnia balcanică se naște Osman, ce devine Pazvantoglu, numit după bunicul său, gardian al închisorii din Sofia, fiindcă rămăsese orfan. Fiind dezghețat și ager, îndrăzneț fără pereche și bun mânuitor de arme, vrea să se impună, să domine și să fie bogat cu orice preț. Calea aleasă a fost cămătăria, ceea ce Coranul interzice
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
-s plecați stăpânii binecuvântați până ieri?! În urmă-le, semn ciudat, timpul alene se prelinge, parcă spre alte zări nechemat... Fațada e tristă și-o notă vetustă afișează vederii. În piept inima-mi saltă a neliniști perfide. Și-mi făgăduiesc gardianul clădirii să mă fac, benevol să veghez ce mișcări dincolo de pereți se petrec. Hotărârea e luată. Odată noaptea lăsată, trec la faptă. Cu durere în suflet escaladez hoțește gardul. Târcoale de fur dau casei în smolita și greaua tăcere de-
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
de siguranță, sunt adunați și unii, și alții. Tot pentru siguranță, vizitarea Lazaretului este exclusă: mandatul unei Comisii regale s-a dovedit insuficient; nici prietenii celor internați - s-au găsit câțiva - nu au reușit să-i treacă pragul. Zeci de gardieni asigură, cu arma în mână, sănătatea celor din afară și convalescența celor dinăuntru. În localitate sunt interzise întrunirile, mersul împreună mai mult de două persoane, vizitele, ieșitul, noaptea, din casă. Luna, zice Doctorul, favorizează instalarea bolilor; necurățenia femeiască tot de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
au internat. MAGISTRATUL. Doctorul spune că vindecarea celor spitalizați e aproape sigură. S-a intervenit la timp. Poate vor mai fi doi-trei morți. Față de o Stațiune... Sub conducerea unui medic de interne, igienist totodată, câteva zeci de sanitari, însoțiți de gardieni, umblă din casă în casă pentru a constata, în primul rând, ordinea. Fiindcă totul pleacă de la ordine. Acolo unde lipsește, nu poate fi nici curățenie, nici liniște. O comunitate, fie cât de mică, are nevoie de siguranță, de pace; cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să poarte simbolurile autorității. Ți-am adus de la San Piero Însemnele. Unul dintre soldați se apropie, Încredințându-i bereta brodată și sceptrul aurit. — Nu te poți adresa colegilor mei? Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chiar acolo, în jaima noastră, iar pe celălalt l-au luat cu ei. — De ce? — Cel pe care l-au luat era Abdul-el-Kebir, singurul președinte din istoria țării noastre ales în mod democratic, iar celălalt, pe care l-au omorât, un gardian ce-l ajutase să scape din fortul militar unde fusese deportat în timpul dictaturii și care, din nenorocire, se afla relativ aproape de locul unde ne așezaserăm noi tabăra. — Înțeleg... Soldații au încălcat sfânta lege a ospitalității tuaregilor. — Așa este. Au vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
două lovituri, arpacașul, trei, după numărul de silabe, simplu. Dar uneori bucătarul făcea bancuri cu noi, pentru că așa era el. Ne-a încurcat de-a binelea. Odată, mai mulți dintre noi au refuzat să mănânce, ceea ce le-au și raportat gardienilor. La care el a bătut de șapte ori, din care toată lumea a înțeles gră-tar-cu-car-tofi-pră-jiți, dar însemna nici-ar-pa-caș-nici-var-ză, o săptămână, porcilor. Deci înfulecam fasolea și mă uitam pe hartă. Dincolo de granițe nu era nimic pe ea. În dreptul liniei punctate, râurile secau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ochii animalelor sunt tot mai stinși. Așa cum le-a pictat el, totul e în regulă, da, asta se vede de la distanță. De ce să intri zi de zi în întunericul ăla? Poate că e toxic. La fel ar fi spus și gardienii, dac-ar fi acceptat să le păzească. Eu mă sculam cu noaptea-n cap, ca țăranii duminica, mă îmbrăcam frumos și mă duceam acolo ca la biserică, luni la rând. În poveștile de groază pentru copii dai adeseori peste situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
plonjat într-o descriere a noului proiect la care lucra, o producție La Traviata, cu o companie de teatru avangardist; acțiunea avea loc în anii ’70, într-o închisoare de femei din Australia, cu Violeta închisă pentru prostituție, Alfredo un gardian tânăr și tatăl lui guvernator. Sau ceva de genul ăsta. Paul zicea: —Balul din Actul III e gândit ca un fel de discotecă pentru deținuți - stroboscop, reflectoare, ceva de aici, ceva de acolo. Apoi ea e transferată la o închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
genul ăsta, mi-am scos cagula și am demarat. Clădirea McCott Shaw, situată chiar lângă Great Portland Street, era fără îndoială o companie corporatistă. Fațada impunătoare era din marmură rozalie, care la parter era sculptată în coloane dând impresia unor gardieni aliniați în tăcere în fața clădirii. Ferestrele erau fumurii; la fel și ușa imensă. Era o adevărată pată neagră înrămată de un arc masiv, în stil gotic, din marmură roz. Nici un mâner, nici o sonerie. Per ansamblu efectul era cel al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
decât ale celor de la biroul de emigrări. Unul din paznici era angajat într-o conversație cu un bărbat foarte gras într-un costum foarte larg, fumând o țigară care în mâinile lui părea o scobitoare. M-am apropiat de celălalt gardian. Fața lui era marcată de vechi semne acneice, iar gura fixată într-o linie dreaptă ca și cum ar fi fost lipită așa. — Ah, bună, am spus pe cel mai fandosit ton de care eram în stare. Mă întreb dacă mă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uriașul și durul platou al Siberiei Centrale, ce își lăsa trupul străpuns, pentru a câta oară, de Cercul Arctic, bunul său prieten; munții Sayan, Bulnajn Nuru, imensitatea de stâncă Altay Shan, Tian Shan, zidul pământului, munții Gilgit, Kashmir, necuprinsul Tibet, gardian tăcut și impozant al resturilor unei civilizații dispărute, Dhaulagiri, cel înalt, și abia la urmă platoul Baghelkhand. Iar după el, explicând toată această desfășurare de forțe pietroasă, Golful Bengal. Lumea era cumplit de frumoasă, toți știau asta, iar norii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spune nu mai știu care proverb al neamului meu de mult uitat. Repede, repede să apuc lama aceea uriașă pe care cine mai știe ce suflet prieten al meu mi-a strecurat-o în cameră pentru a mă ajuta atunci când gardienii locului acesta aveau să nu mai fie atenți... Cât de rece poate fi! Și uriașă... și cât de plăcută sufletului meu, deodată, și liniștitoare... știu că nu mai este mult până am să scap de-aici, până am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
celor identificați ca fiind refractari la cunoaștere. încă o dată, serviciile colective - de astă dată statale - vor deveni obiecte industriale produse în serie. Tot ce a fost inaugurat cu câteva decenii în urmă își va găsi desăvârșirea. Fiecare va deveni propriul gardian; cu toate acestea, libertatea individuală va ajunge la apogeu, cel puțin în imaginația fiecăruia. Odată cu produsele de autosupraveghere vor sosi - unele au sosit deja - produsele de autoreparare, ce vor permite amendarea erorilor detectate de cele de autosupraveghere. Una dintre primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și sârmă ghimpată. Lumina nu prea intra în această mare clădire. Înăuntru, era mereu întuneric, chiar și în zilele însorite. Iar când intrai, nu îți doreai decât să ieși cât mai repede posibil, în fugă dacă se putea. Le spusesem gardienilor că judecătorul mă trimisese. Nu era adevărat, dar nimeni nu ceru să verifice. Mă cunoșteau cu toții. Când gardianul deschise ușa celulei în care se afla micul breton, nu zării la început mare lucru. Dar l-am auzit imediat. Cânta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zilele însorite. Iar când intrai, nu îți doreai decât să ieși cât mai repede posibil, în fugă dacă se putea. Le spusesem gardienilor că judecătorul mă trimisese. Nu era adevărat, dar nimeni nu ceru să verifice. Mă cunoșteau cu toții. Când gardianul deschise ușa celulei în care se afla micul breton, nu zării la început mare lucru. Dar l-am auzit imediat. Cânta în șoaptă, cu o voce de copil, destul de dulce, de altfel. Gardianul mă lăsă să intru și închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ceru să verifice. Mă cunoșteau cu toții. Când gardianul deschise ușa celulei în care se afla micul breton, nu zării la început mare lucru. Dar l-am auzit imediat. Cânta în șoaptă, cu o voce de copil, destul de dulce, de altfel. Gardianul mă lăsă să intru și închise ușa în urma mea. Ochii mi se obișnuiră cu întunericul și l-am putut vedea. Era într-o stare de prostrație, așezat într-un colț al camerei, cu genunchii la gură, și își legăna întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stătea chiar în problemă. Se ridică în picioare, își descheie șlițul și... oooh... șipoțelul udă mormântul Contesei, sub privirile înmărmurite ale doamnei, ale puștiului mucos redus în sfârșit la tăcere, ale tânărului blond cu ochelari de soare și ale unui gardian public. * Razele soarelui gâdilau plăcut fața Contesei. Ca de fiecare dată când se pregătea pentru somnul ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus, își pulveriză o amintire de parfum în părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
whisky de la Mișu, pufoaică și alte băuturi spirtoase improvizate. Băutura asta avea un gust infect și era atât de tare, că nea Ovidiu și-a făcut cruce cu limba-n gură: asta e, mor. În timp ce Mișu alergă să cheme un gardian, un tânăr măturător cu părul blond și cârlionțat sări și îl ținu de frunte, cu căldură, pe nea Ovidiu. Toți tinerii ăștia amabili, gândi nea Ovidiu înecându-se cu ultima bucățică de pâine acrișoară urcată în gâtlej, toți tinerii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]