1,137 matches
-
acest pământ să fim toți ca un inel; ca o sfântă alianță sau o sfântă cununie să bem numai apă vie în credință și speranță, iar Iubirea ce ne-adună, de la munte pân’ la mare să facă din fiecare o garoafă-ntr-o cunună. 15. Moment aparent bacovian Totul are un sfârșit inopinat. Nu mai trimit in lume nicio vorbă, botezuri pe furiș, înmormântări c-o ciorbă, un fel de cântăreț și-un preot mascat. Poate, peste ani, aici va fi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
putut zări. „Ia te uită !“, m-am mirat eu. „Maria pretindea că sunt culeși din grădina ei...“ „Poate chiar sunt“, a spus Zenobia. Atunci mi am amintit că, de fapt, așa obișnuiesc să facă și unii florari când vor ca garoafele sau bobocii de trandafir să dureze mai mult... * În decursul unui singur an în Republica Sud-Africană s-au născut 12 perechi de gemeni siamezi. Profesorul Trevor Jenkins consideră acesta ca pe un fenomen extrem de rar care trebuie studiat, pe pământ
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dar nu izbuti să afle ce anume simțise. Oricum, nu era o senzație dezagreabilă. Papilele gustative îi erau gâdilate de ceva dulce. Ochii i se umeziră și nu mai simți nici o încordare. În minte îi răsări imaginea unei flori, o garoafă roșie, superbă, ca acelea care creșteau pe Pământ - deci nu putea avea nici o legătură cu flora din lumea Rimilor. "Rimii" își spuse, cuprins de un soi de fascinație. Numele acesta venea cumva din noaptea spațiului? I se părea, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tot dichisul de pe platouri de porțelan, pe care punea o jumătate de prepeliță, și să bea din pahare dintre cele mai fine, gulerate cu cercuri de aur subțire și înălțate pe tija câte unui picior de cristal, precum cupele de garoafă. Căpătase obiceiuri străine și se înfrățise cu ele, încât ajunseseră să îi placă: bea vin roșu și aspru, totdeauna mai vechi de cinci ani, însă niciodată o lacrimă mai mult peste un pahar, pe care îl sorbea parcă în transă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe să-i vorbesc, Inima să-mi răcoresc. Când m-am dus m-am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, puică, sănătoasă Ca o garoafă frumoasă. Iar puicuța mi-a răspuns Inimioara mi-a pătruns: - Du-te, puiu, sănătos Ca un trandafir frumos. Cine-mi spune: puica vine Are - un galbăn de la mine. Când aș ști că ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pregătește-i ceva fierbinte... Bei un grog? ― Cred că m-aș mulțumi cu o cafeluță. Am afirmat întotdeauna că Șerbănică e inegalabil. O potrivește minunat... Profesorul Ioniță Dragu, înalt și slab, sosi după vreo zece minute. Oferi doamnei Miga o garoafă roșie înclinîndu-se în fața ei, apoi sărută mâna Melaniei Lupu. Avea expresia particulară a oamenilor care au trăit toată viața singuri. Privirea sumbră se datora sprâncenelor groase, negre și îmbinate. Era de fapt stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i vom comanda o coroană de flori. Văd și banderola: "Lui Panaitescu de la vecinii orfani și neconsolați". ― Vai ce idee fermecătoare, domnule Popa! Vă dați seama ce impresie va face domnilor din Miliție o coroană?! Căută: Exact! O coroană de garoafe albe cu un medalion de trandafiri roșii. Cât se poate de rafinat. Abandonă brusc tonul elegiac: Dumnezeule! Cum am putut uita?! Nu i-am aprins nici măcar o lumânare bietului om. Sîntem doar buni creștini, domnule Popa, nu-i așa? CAPITOLUL
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pice mitocanii, spuse Matei. Le miroase a colivă... ― E prea devreme, observă Melania Lupu. Își mușcă buzele. Mă duc să văd cine e. Apăru după câteva minute ducând o coroană uriașă. Odaia se umplu de miros proaspăt. Pământ, aer, brad. Garoafe albe încununau miezul, un buchet de trandafiri de un roșu adânc. Pe panglica din șaten, literele strident imprimate păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am plecat. ― I-ați văzut din nou? ― Da. Rămăseseră în hol. ― Ce făceau? ― Dormeau. ― În hol? ― Probabil li s-a părut că acolo e mai cald. Când am venit acasă, am găsit înghețată apa dintr-un vas cu flori. Niște garoafe... Fusese un ger groaznic. ― Îmi amintesc. Totuși mi se pare ciudat. Din cauza amplasării și a ferestrelor înalte, holul e cea mai friguroasă încăpere. ― Inexplicabil, într-adevăr... ― Sînteți sigur că nu vă înșelați? Scuzați-mă că insist, dar amănuntul este extrem de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei spre un soi de „fantezism democratic”: „«Strofe pentru toată lumea» e mai ales această poezie fantezistă, familiară, transfigurînd cotidianul și curentul, agățînd la urechea unui fapt divers o garoafă carminată, ridicînd gluma la nivelul unui principiu poetic și convorbind cu Dumnezeu, cu mult mai simplu, mai cetățenesc (dacă termenul n’ar aminti teroarea revoluțiilor), mai democratic chiar (dacă termenul n’ar fi compromis astăzi) decît o făcea cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putea gândi la nimic, visase că scria pe o tablă neagră cifra 8 și presimțea că e ceva important în legătură cu acest număr, poate că ar trebui să joace la loterie, dar nu era de-ajuns doar un 8. Pe la Obor, Garoafă își făcea planuri amănunțite cum să bage cuțitul în Vivi, iar pe Calea Moșilor, Rățolea își luase o cutie de valori la BCR. Până când a terminat Giulia cursurile, Zogru străbătuse orașul în lung și-n lat și se simțea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
telefonează Garofiței la spital dar n-a ajuns încă, tura începe la două. Și oricum ce-ar putea face ea? Iulia ia copilul înfășurat în patru sau cine știe câte pânze că nu degeaba li se zice la Oaș, de unde-s și Garoafa și madam Brezeanu, coconi, și iese cu el la lift. Între etajul șapte și opt însă, liftul se oprește și lumina se stinge. Na! Noroc că fetița, sătulă, doarme adânc. Pesemne s-a tăiat curentul, presupune, corect, Iulia. Aude pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-i tot? spune dl. Mihai învârtind în mâini petecul de hârtie. ─ Nu e chiar tot, îl lămurește Mihaela Carbon, dar e mult. Acum fata are certificat de naștere pe numele dumneavoastră, vedeți? La părinți, sunteți trecuți dumneavoastră, Mihai Mihai, tata, Garoafa, mama. Și hârtia asta e destul ca să nu ne mai ia fata? întreabă și Garofița. Stau toți trei la masa din sufrageria familiei Mihai. E pe la amiază, toată dimineața domnișoara Carbon a stat pe Obcina Mare, la evidența populației. Cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
N-am eu norocul ăsta. Trebuie să stau acolo unde oprește autobuzul numărul cinci. Ei vor opri la bordură și eu va trebui să urc. — Cum te vor recunoaște? Roși cumva Vianello? — Trebuie să am la bine un buchet de garoafe roșii. Auzindu-l, Brunetti nu se putu abține și izbucni În râs. — Garoafe roșii? Tu? Dumnezeule, sper să nu te vadă nici un cunoscut cum stai Într-o stație de autobuz, gata să pleci din oraș, cu un buchet de garoafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cinci. Ei vor opri la bordură și eu va trebui să urc. — Cum te vor recunoaște? Roși cumva Vianello? — Trebuie să am la bine un buchet de garoafe roșii. Auzindu-l, Brunetti nu se putu abține și izbucni În râs. — Garoafe roșii? Tu? Dumnezeule, sper să nu te vadă nici un cunoscut cum stai Într-o stație de autobuz, gata să pleci din oraș, cu un buchet de garoafe roșii. — I-am spus soției. Nu-i place, nu-i place deloc, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
garoafe roșii. Auzindu-l, Brunetti nu se putu abține și izbucni În râs. — Garoafe roșii? Tu? Dumnezeule, sper să nu te vadă nici un cunoscut cum stai Într-o stație de autobuz, gata să pleci din oraș, cu un buchet de garoafe roșii. — I-am spus soției. Nu-i place, nu-i place deloc, mai ales că trebuie să-mi folosesc după-amiaza de sâmbătă ca s-o fac. Trebuia să ieșim la cină În oraș; luni Întregi n-o să-mi aud altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deloc, mai ales că trebuie să-mi folosesc după-amiaza de sâmbătă ca s-o fac. Trebuia să ieșim la cină În oraș; luni Întregi n-o să-mi aud altceva. — Vianello, Îți propun un târg. Fă asta, vom plăti chiar și garoafele, dar va trebui să păstrezi chitanța, dar fă-o și voi modifica planificarea de serviciu așa Încât să primești vinerea și sâmbăta viitoare libere, bine? Părea cel mai mic lucru pe care-l putea face pentru omul care era dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
e așa. Șapte treizeci Într-o dimineață de sâmbătă, zise Ambrogiani cu neîncredere și puse receptorul În furcă Înainte ca Brunetti să mai poată spune ceva. Ei bine, cel puțin el nu trebuia să aibă la el o duzină de garoafe roșii. În dimineața următoare, reuși să ajungă la gară la timp să bea o cafea Înaintea plecării trenului, așa Încât fu rezonabil de politicos cu Ambrogiani când Îl Întâlni În minuscula gară din Grisignano. Maiorul arăta surprinzător de vioi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mult după trei. Vianello urcă să-i raporteze lui Brunetti că mașina nu-și făcuse apariția sâmbătă și că fusese lăsat să aștepte În Piazzale Roma o oră, stând În stația unde oprea autobusul numărul cinci cu un buchet de garoafe roșii În brațe. În cele din urmă, renunțase și se dusese acasă și dăduse florile soției sale. Fiindcă Își respectase partea sa din Învoială, chiar dacă criminalii se dovediseră de neîncredere, Brunetti schimbă ordinea de serviciu pentru a-i da lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cînd În cînd, și aproape niciodată tu. Thomas și eventualii copii ar fi format poporul; casa ar fi fost țara. Patria, pentru care trebuia să sacrifici totul. Exista, salvator, divorțul, o adevărată revoluție, rareori una de catifea, niciodată una a garoafelor; se dădeau lupte - sîngeroase, uneori: unul din soți Îl Împușca pe celălalt, Îl Înjunghia, apoi Își lua și el zilele -, se Împărțeau teritorii, cratițe, copii, unele gazete aveau ceva noroi pregătit pentru ambii combatanți, o nebunie, dar scăpai, pentru asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
orice fetișcană, dar nici Înger, pentru că nu ar fi avut, astfel, peste ani, măsura potrivită pentru a cîntări păcatul. Helga avea o garsonieră, Încă de pe vremea cînd era singură. I-a arătat lui Thomas, de pe terasa cafenelei, la plecare, fereastra, garoafele ce ardeau În geam, la asfințit. Erau numai potriviți pentru a nu respecta anumite conveniențe; de fapt, mai toată omenirea asta făcea, ținea seama din ce În ce mai puțin de orice regulă. Ba chiar nerespectarea vreuneia devenea regulă. Desigur, așa ceva părea o exagerare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de păr din aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
smocking impecabil, închiriat laolaltă cu sala de bal, domnul Ninel se desparte de o parte a colaboratorilor săi, le mulțumește hazliu, îi încotoșmănește în brațele sale subțiri și îi aruncă în stradă. Face câte ceva pentru fiecare din ei. Le dăruiește garoafe, haine purtate, scrisori de recomandare (alte ateliere de ceramică tot nu mai există în București), un braț de povețe și secretul cum că, de acum, trebuie să stea cătinel pe propriile lor picioare. Ăia încearcă un timp, ținîndu-se de niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na la tata, na, nu-ți fie frică... Na... - Lasă-l, boala dracului, că-ți face bine... Moș Leu își îndemna armăsarii trăgând cu furie dintr-o lulea, în care ardea un miez roșu de tutun aprins: 57 - Împroașc-o, Surule
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea nu se sfia. Îl privea cu îndrăzneală în ochi, ca și când i-ar fi spus: "Fă-mi ceva dacă poți!" Țigăncii îi plăcea gura ucenicului, tânără și roșie ca o garoafă, înțelesese că lui Paraschiv i se făcuse de cuțit. Și-a început să-și plimbe altfel șoldurile, ca orice muiere ce simte că place. În seara de despărțire, când să se ducă Stăpânul în județ să se ascundă, că umblau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]