2,190 matches
-
în arhivele sigilate. Ce este adevăr și ce este invenție, ce este realitate în istorie și ce este minciună? Julius Zimberlan, autor al unor reportaje de mare succes, laureat a mai multor premii prestigioase și unul dintre cei mai citiți gazetari din lume, a publicat un volum despre tragedia familiei O'dodo din Brandul Mic (Republica Umanistă Vandana). Cartea, tradusă aproape instantaneu în paisprezece limbi și vândută în milioane de exemplare, se citește pe nerăsuflate. Raul O'dodo (24 ani) ar
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
politicieni sau lipsa de independență a presei. Sub semnătura Adeodatus Hosidius, se publică două reușite nuvele, în care umorul și satira vizează moravuri contemporane. Se face, de asemenea, o cronică literară și teatrală, care discută, în termeni ironici, pretențiile anumitor gazetari de a-i compara pe poeții români (Gr. H. Grandea, de pildă) cu Schiller și Byron, sau se cenzurează terminologia necorespunzătoare utilizată de unii cronicari dramatici. Articolul O odă tulbure este consacrat lui D. Bolintineanu, criticat cu violență pentru versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
, Gergely (12.III.1845, Gherla - 6.VIII.1930, Cluj), folclorist, traducător și gazetar. A urmat Liceul Romano-Catolic din Cluj, remarcându-se și ca redactor al revistelor școlare „Hajnal” și „Speranția”, realizate de cenaclurile literare maghiar și român. După studii de drept făcute la Universitatea din Cluj, funcționează ca inspector școlar al județului Turda-Arieș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288228_a_289557]
-
1940): fiica cea mare a lui Stig Wikander. Profesoară de istorie economică la Universitatea din Stockholm. În 1978, cu ocazia ultimei vizite în Suedia, Eliade o întâlnește la Stockholm: „La 2.00 la editura Coeckelberghs, recepție organizată de René pentru gazetari, critici și prieteni. Seara cinăm un grup întreg - vreo douăzeci de persoane - la un restaurant francez din vecinătate. Lângă mine, Ulla Wikander. Stăm mult de vorbă, despre România, pe care o cunoaște bine, despre Stig (pe care nu l-am
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
copii. De asemenea, a scris teatru ( i-au fost reprezentate Cer cuvântul, adaptare scenică a propriului roman cu același titlu, și Tren fără întoarcere), literatură științifico-fantastică și de aventuri, scenarii de film (Dincolo de orizont, 1979, regia St. Traian Roman). Bun gazetar, s-a afirmat jurnalistic atât înainte, cât și după 1989. Debutul editorial are loc în 1972, prin apariția volumului de povestiri științifico-fantastice Monștrii lui Prasad, după care urmează romanul Cer cuvântul (1977), având pe copertă o prezentare elogioasă semnată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
București, 1994, 9-155; Valentin Coșereanu, Constantin Noica și aventura facsimilării manuscriselor eminesciene, București, 1997; Alexandra Laignel-Lavastine, Filosofie și naționalism. Paradoxul Noica, București, 1998; Ion Ianoși, Constantin Noica, între contemplație și extaz, București, 1998; Glodeanu, Incursiuni, 323-329; Ion Dur, Noica. Portretul gazetarului la tinerețe, Sibiu, 1999; Dicț. esențial, 578-585; Simion, Fragmente, IV, 124-153; Cornel Moraru, Constantin Noica, Brașov, 2000; Manolescu, Lista, III, 64-89; Ion Militaru, Constantin Noica și critica Occidentului, București, 2001; Popa, Ist. lit., II, 1068-1076; Mircea Handoca, Eliade și Noica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Răvașul poporuluiʺ, foaia pentru sate pe care o scosese împreună cu Mihail Sadoveanu, concetățeanul și bunul său prieten. Și astfel am ajuns la scriitorii ieșeni, pe care Gorovei î i cunoșt ea bine; — Sadoveanu nu are stofă de om politic, domnule gazetar, a spus el răspicat, lovind cu bastonul niște cătină de gard. Nici tacit. El nu poate spune minciuni, nici vinde vorbe. Sadoveanu crede în literatura pe care o scrie, pentru care și-a vândut familia, tihna, chiar și sufletul (. Sadoveanu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cu bastonul niște cătină de gard. Nici tacit. El nu poate spune minciuni, nici vinde vorbe. Sadoveanu crede în literatura pe care o scrie, pentru care și-a vândut familia, tihna, chiar și sufletul (. Sadoveanu nu-i nici temperament de gazetar, el se chinuie să aibă timp ca să vadă cum trece timpul. Asta o spunea Topârceanu, care era, odihnească-se n pace, altă fire. Era mai pișicher. Sa doveanu de multe ori ia hotărâri bune tocmai pentru că n u se gră
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
topi ca o rouă. Se mai păstră o vreme în aer o mireasmă plăcută de tutun fin, boieresc. CEZAR PETRESCU (n. 1 decembrie 1892, la Hodora- Cotnari, Iași - d. 9 martie 1961, București) a fost un romancier, nuvelist , traducător și gazetar român, redactor la Adevărul, Dimin eața, Bu covina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector, alături de Pamf il Șeicaru, al revistei social-politice și culturale Hiena (1919-1924). Fiu al inginerului Dimitrie Petrescu, profesor la Școala agricolă Trifești lângă Roman, unde viitorul scriitor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
, Victor (pseudonim al lui Victor Cronberg; 21.VII.1898, Galați - 5.VII.1934, București), gazetar, dramaturg, cronicar dramatic și traducător. Venit în capitală imediat după primul război, R. devine o figură cunoscută a mediului politic și teatral bucureștean. Cu apetență pentru ziaristică, va colabora la ,,Scena”, ,,Rampa”, ,,Facla”, ,,Curentul” (al cărui prim-redactor va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
rang. La baza romanului Nenorocirile domnului Solomon Șaim stă piesa de teatru cu același nume, dar textul suferă de inconsistență și nu capătă o justificare suficientă genului. Polul publicistic al preocupărilor lui R. este bine reprezentat, vârful carierei lui de gazetar fiind atins în imediata apropiere a lui Pamfil Șeicaru, alături de care va participa și la organizarea activității redacționale de la ,,Curentul”, unde va semna aproape zilnic reportaje politice. Contribuie astfel, secondând alți ziariști și scriitori importanți - Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
1933, 15197; A. Munte, Victor Rodan, DMN, 1934, 9885; Radu Boureanu, Gânduri pentru Rodan, ,,Credința”, 1934, 177; A murit ziaristul și autorul dramatic Victor Rodan, RP, 1934, 4042; Barbu Lăzăreanu, Victor Rodan, DMN, 1935, 10 248; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 103-104. N.Bc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
VASILESCU, Mircea (19.VII.1960, Ploiești), critic și istoric literar, gazetar. Este fiul Ecaterinei (n. Mucenic) și al lui Zamfir Vasilescu, fotograf. A urmat la Ploiești Liceul de Filologie-Istorie „C. Dobrogeanu-Gherea”, absolvit în 1979, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1979-1984). Obține titlul de doctor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
STOIAN, Niculae (25.III.1935, Dascălu, j. Ilfov - 14.I.1990, Dascălu, j. Ilfov), gazetar și poet. Este fiul Ioanei (n. Preda) și al lui Ion Stoian, agricultori. Urmează la București școala profesională a uzinelor Electromagnetica (1950-1952), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952-1954). În 1968 va absolvi Facultatea de Filologie a Universității bucureștene. Activitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
TUDOR, Sandu (pseudonim al lui Alexandru Teodorescu; 22.XII.1896, București - 17.XI.1962, Aiud), poet, eseist și gazetar. Este fiul Sofiei și al lui Alexandru Teodorescu, consilier, apoi președinte al Înaltei Curți de Conturi. Face clasele primare la București, pe cele liceale la Ploiești, se înscrie la Academia de Arte Frumoase din capitală, întrerupând după un an, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
în marină, la Constanța (1922-1924), reluându-și studiile universitare de filosofie și teologie la revenirea în București, interval în care va fi și secretar la Universitate. Debutează cu versuri la „România nouă”, în 1921, își continuă activitatea de poet și gazetar la „Farul” (Constanța, 1922). Primul volum de versuri, Comornic, îi apare în 1925. Colaborează la „Gândirea”, „Lumea”, „Sinteza”, „Tiparnița literară”, „Convorbiri literare”, „Contimporanul”, „Cuvântul” ș.a., iar mai târziu scoate revista „Floarea de foc” (1932-1933, 1936) și este directorul ziarului „Credința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
al imaginației, înclinată preponderent spre transfigurare picturală. Cum versurile devin la el tot mai mult o formă a trăirii religioase, iar gazetăria mult mai adecvată, mai utilă pentru cunoaștere și reconstrucție socială, T. a fost apreciat mai mult ca un gazetar percutant și ca un important scriitor religios. SCRIERI: Comornic, București, 1925; Acatistul preacuviosului părintelui nostru Sf. Dimitrie cel Nou, boarul din Basarabov, București, 1942; Imn-acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului, Madrid, 1983; Acatiste, pref. Bartolomeu Valeriu Anania, București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
, Al.[exandru] O. (30.VII.1894, Dorohoi - 15.III.1964, București), prozator, poet și traducător. Este fiul cel mai mare al lui Osvald Teodoreanu, avocat, magistrat, om politic, gazetar, și al Sofiei Teodoreanu, fiică a compozitorului Gavriil Muzicescu, profesoară la Conservatorul din Iași. Ionel Teodoreanu îi este frate. Urmează ciclul secundar la Liceul Național (1906-1910) și la Liceul Internat din Iași (1910-1914), unde printre dascăli se numără și Calistrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
-M., „poetul soacrelor”, cum a fost supranumit, a avut o notorietate care nu i-a supraviețuit. SCRIERI: Talmeș-balmeș, București, 1885; Viața la mahala. D-avalma, București, 1893; Cartea soacrelor, București, f.a.; Panglicarii (în colaborare), București, 1903. Repere bibliografice: C.B. Stamatin-Nazone, Profiluri (Gazetarii noștri), București, 1894, 59-60; Al. Antemireanu, „Viața la mahala”, „Epoca”, 1899, 1245; Iacob Negruzzi, „Viața la mahala. D-avalma”, AAR, partea administrativă, t. XXII, 1899-1900; Constantin Caliga, Marion s-a dus!..., „Minerva”, 1909, 136; Constantin Caliga, Almanahul dicționar al presei din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
MUSTAȚĂ, Constantin (5.VII.1938, Izvoarele, j. Teleorman), gazetar. Este fiul Mariei și al lui Ion Mustață, subofițer de jandarmi. Urmează Școala Medie Tehnică de Drumuri și Poduri (1952-1955) și Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu, pe care îl va absolvi la seral în 1966, când se înscrie la Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288334_a_289663]
-
-nțelege de ce autorul se dezice de propria teorie și-i refuză lui Eminescu statutul de "reacționar" în sensul pozitiv al cuvântului. El produce o răsturnare similară ca în cazul romanului Doctor Faustus, demonizându-l, de astă dată tocmai pe "secundar", pe gazetarul Eminescu, din pricină că întrupează naționalul. Într-adevăr, Eminescu simboliza arheul românilor, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă". Cu alte cuvinte, Eminescu sesizase o situație cu totul aberantă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
, Geo (6.II.1908, Ploiești - 14.IX.1993, București), poet, prozator și gazetar. Este fiul Elenei Rhea Silvia (n. Georgescu) și al lui Alexandru Bogza, antreprenor. Filosoful Alexandru Bogza și romancierul Radu Tudoran sunt frații săi. B. face școala primară între 1915 și 1919, la Ploiești. Urmează cursurile școlilor de marină de la Galați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
frații săi. B. face școala primară între 1915 și 1919, la Ploiești. Urmează cursurile școlilor de marină de la Galați și Constanța, străbătând astfel Dunărea și Delta, dar nu va practica profesia de marinar. Începe o lungă și excepțională carieră de gazetar: e redactor al revistei „Câmpina” (1927-1929); în ianuarie 1928, editează - împreună cu Alexandru Tudor-Miu -, la Câmpina, revista de avangardă „Urmuz”, debutând acolo și ca poet; colaborează la „Bilete de papagal”, „unu”, „Meridian”, „Pinguinul” ș.a. În 1929 debutează editorial cu volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
, Alexandru (15.XI.1876, Abrud - 2.III.1936, Cluj), prozator și gazetar. Descendent dintr-o familie de preoți, C. urmează liceul la Blaj și Sibiu (1894), apoi, la Budapesta, Facultatea de Teologie (1894-1902). A absolvit, de asemenea, Facultatea de Litere și Filosofie, în 1902, cu teza Eminescu și Coșbuc. Note comparative, tipărită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
, Eugen (11.XII.1888, Rășinari, j. Sibiu - 4.VI.1935, București), prozator și gazetar. Născut în familia preotului Iosif Goga, ai cărei membri aveau predispoziții poetice sau chiar erau poeți, Eugen pare să se fi supus și el unei predestinări. Este fratele mai mic al lui Octavian Goga. Și-a făcut studiile la câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]