1,633 matches
-
și bine,/ Va fi ca semnul vieții prins la sân./ Prin veacuri, te va adora poporul,/ De-acuma, pân-la ultimul Român!...(La răscrucea Neamului). Vasile Blănaru-Flamură, turnat din cremene la temelii Neamul Daco-Român și-a tencuit cu sânge pe mistrii gemetele străvechi, devenind neputincios în scrâșnete și ură. Așa și-a crescut pe marii ei fiii. În Codrul înverzit a binecuvântare, a răspândit din panere de argint șiruri de mărgăritare, apoi a răsfirat pentru fiecare menirea sa. Vasile Blănaru și-a
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și crucea Golgotei și tot ce-navem./ Ale noastre au fost văpăile mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară s-au cimentat în amar;/ de-am sărutat obrajii Neamului cu buzele de cremene/ ale noastre au fost sângerările și geamătul nostrum plenar./ Atunci, o țara mea-osândă! Ți-am făcut din inimi drapele /în mii de falduri, cu sânge, cu lanuri bogate și cer înstelat, să le poarte copiii copiilor noștri de azi și pentru ele/ să nu mai moară nimeni
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
să-l mai sting! Nici gândul, nici rana adâncă ce doare, Inima-ți rece, nici eu, nu pot s-ating... Pe vîrf înalt de munte ce-n vis îmi răsare Mi-arunc ecoul vieții spre poarta divină. Aud al Sorții geamăt, în clipa ce tresare... Cerul se-nfioară iar îngerii...suspină. © D. Theiss Referință Bibliografică: O viață ne-a fost dată și numai una...doar! / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 996, Anul III, 22 septembrie 2013. Drepturi de Autor
O VIAŢĂ NE-A FOST DATĂ ŞI NUMAI UNA...DOAR! de DOINA THEISS în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360740_a_362069]
-
Motanul, care doar se prefăcuse a-i fi prieten, o și prinse în lăbuță și o strânse atât de tare, încât una din aripi aproape că i se frânse. Zadarnic se văita Buburuza, pisoiul părea că nu se înduioșează de geamătul ei. -În sfârșit, te-am prins, vietate mică! O să te închid într-o cutie și n-o să te mai las să zbori printre flori. Ești atât de răsfățată de culorile grădinii, iar eu sunt atât de neobservat de ele. - Îndură
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
Fără cuvinte.Performanta ta e uluitoare.Te-ai gândit că ai putea să joci într-o piesă? -Las-o în pace,Nicholas.Daca te atingi de ea o sa.. -O să ce?spuse vocea din nou râzând,după care se auzi un geamăt de durere.Mai bine stai pe podea și odihneste-te.In curând îți vei juca finalul în temnita.Karon se va duce și te va denunta.Ai ranit-o și nu te poți pune cu o femeie rănită. -De ce
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
polițiști îl apăra de ploaie. - Domnule, vă rog frumos! Puteți vorbi ori face semn cu mâna de nu sau da? l-a întrebat polițistul pe Mișu. Acesta a clipit din ochi de câteva ori. A oftat adânc, a scos un geamăt și a rostit slab „da”. - O cunoașteți pe femeia asta? a întrebat polițistul, împingând-o pe Violeta cât mai aproape, pe direcția privirii victimei. - Nu... nu... a răspuns Mișu la fel de încet, privind-o pe femeie cu recunoștință. - Știți cine v-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
parfumul sânilor ce saltă înspre buze arse; dinții, ca o daltă, îi sculptează- n focul, ce arde flămând. un potop de patimi curge în șuvoi și m-aruncă valul mai adânc în tine; scârțâie catargul, ca niște suspine, și un geamăt scoate marea de sub noi. cârma se învârte ca un titirez; am pierdut busola în coapsele tale; între cele patru puncte cardinale, cu tine, în brațe, altfel navighez! https://www.youtube.com/watch?feature=player embedded&v=tORUTSAO m0 Referință Bibliografică: cu tine
CU TINE, ÎN BRAŢE, ALTFEL NAVIGHEZ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345219_a_346548]
-
să-i fiu și să-i fiu crucea Când cu dor dorul astupu-mi... Celei mai iubite doamne, Să-i fiu drum și să-i simt pașii, Inima să mi-o însamne Când m-or ninge îngerașii Cu a frunzelor strivite Gemete de toamnă rece, De iubite neiubite Și de dor ce numai trece. Celei mai iubite doamne Am să-i dăruiesc tămadă Pentru disperări și toamne, De voi-va să mă vadă... Referință Bibliografică: Celei mai iubite doamne / Romeo Tarhon : Confluențe
CELEI MAI IUBITE DOAMNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340507_a_341836]
-
Berlin. Câteva zeci de oameni care au întors absolut toate vehiculele parcate cu roțile în sus. Sute de mașini. Sute de gândaci gigantici răsturnați, scoși din uz, pentru că proprietarii lor erau nedemni de ei. O dezinsecție uriașă. O mare de gemete de tablă îndoită, jerbe de cioburi, bubuituri și bufnituri. Eliminarea celor care nu merită mașini. Scoaterea lor din joc. Nu din viață, ci din trafic. A fost spectacol. Un super spectacol. Ce mai tare zi de naștere.” Tace. E din
Majorat la 16 ani () [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
portiță, nimeni nu-i putea sta-n cale. De minute bune țopăia fericit în jurul ugerului. Laptele cald îl infierbânta. Când lichidul spumos întârzia să apără lovea năprasnic cu țeasta. Izbită în plin, mumă-sa întorcea capul apostrofându-l cu-n geamăt scurt și adânc. Lui nici că-i păsa. Coada-i, săltată, dansa voioasă în aer exprimând mulțumire. Cu pas hotărât moșul se apropie de el. C-o mână, îl apucă de cureaua lată cât palma ce-i împrejmuia gâtul trăgându
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
jos, ca să creeze o nouă rasă, iubirea pe care el o aduce lumii este schimbată în fiere și el devine o plagă. Dacă din când în când descoperim niște pagini care fac explozie, pagini care sfâșie și ard, care smulg gemete, storc lacrimi și blesteme, aflați că aceste pagini îi aparțin unui om pus la zid, un om a cărui singură apărare sunt cuvintele, și cuvintele lui sunt totdeauna mai puternice decât povara mincinoasă și zdrobitoare a lumii, mai puternice decât
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
Suportam greu și mișcările vagonului. Aveam senzația că cineva voia să-mi smulgă piciorul și simțeam un sec în capul pieptului care mă trântea la pământ. În acel vagon mai erau și alți răniți. Când mi-am dat seama, după gemetele lor de durere, am început să strig. A doua zi de dimineață, când vagonul staționa de vreo patru ore (mi-aduc aminte că auzeam megafoanele din gară transmițând știri de pe front), a apărut în compartimentul meu un rănit cu o
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
ca la Gheorghe Stroia. Poetul vede chipul mamei pretutindeni și-l identifică atât cu fenomenele trecătoare, dar mai ales cu cele durabile și nemuritoare. „În fiecare frunză și-n fiecare rug de floare/ În fiecare nor și-n cer un geamăt de culoare/ ... E chipul mamei mele izvorul dintre stânci/ ... E chipul mamei mele luceafărul de seară/ Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară./” Nesigur, dar pios, el cere ajutorul celei ce i-a dat viață în clipele de
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
tăcutelor doiniri... Genunchiul - floare-lotus se-nfiora-n sărut De gura ta, atinsul în agonii astrale... În toamna asta, doar un gând să fi avut Să nu îl prindă ploaia cu degetele goale... Și mâna se-ofilește, ce tristă ipostază, Sub geamătul de tunet împrăștiind pustiu! Iubirea noastră, toamna, iar intră-n metatază; Să înflorim din nou e greu și-i prea târziu... Și plânge înc-o toamnă aceleași melodii; Scâncesc viori sihastre, îmbătrânind iluzii... Eu când mai înfloresc, tu oare-ai să
ŞI PLÂNGE ÎNC-O TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341254_a_342583]
-
trecut noaptea, ultima noapte a luifebruarie. Când mi-am revenit, era deja 1 martie. Încă amețit, am auzit un sunet ce părea straniu în liniștea de dinaintea apariției soarelui. La început, am crezut că e vântul, dar sunetul semăna cu un geamăt, parcă cineva cerea ajutor. Nu vedeam decât plapuma zăpezii așternută peste tot în jur. Să fi fost șopotul izvorului de la piciorul stâncii? Să fi fost vântul ce se zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului te știu al meu pustiu sau oază de vise albastre când mă arunci fără lumină între dune de neliniști când mă zbori cu tine în geamăt de dor sub gene niciodată nu ți-aș da drumul într-un alt ochi parcă te-aș închide în dorință prizonier al mângâierii mele știi cum strigă în mine sevele tale când le ating chemarea urlă și mă devorează până la
TE ŞTIU AL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341329_a_342658]
-
plâns, agățându-se cu putere de picioarele lui “Anonimous 1”. În timp ce “Anonimous 2” solicita o ambulanță la fața locului și confirma dispecerului situația de fapt de la fața locului, omul, agățat cu brațele amândouă de “Anonimous 1”, își golea sufletul printre gemete și tuse: - Mi-am pierdut serviciul, omule, m-au dat afară și au angajat pe unul mai tânăr, nepotul șefului de secție, pe postul meu. Am rate la bancă, credit ipotecar, în franci elvețieni. Și ca și cum n-ar fi fost
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
mea este în Italia și fără să-mi spună nimic... Trebuia să mă lăsați să mor, la ce să mai trăiesc? Apucă el să spună printre ușoare sughițuri și pauze între cuvinte, continuân apoi să plângă, sacadat, înecându-se în gemete surde. Între timp, la fața locului mai sosise un echipaj de la Poliția locală, o agentă și un agent care auziseră prin stație apelul și un echipaj de la Ambulanță. În timpul relatării omului, îi ascultau povestea încremeniți, încercând să-i dea un
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
celei Mari a românilor de la 1 Decembrie 1918”, pentru a încheia parafrazându-i aprecierea Bălcescului din zorii revoluției pașoptiste Sau, cum ar spune poetul sfințind prin adeverirea metaforei porunca vremurilor noi, „după o îndelungată noapte istorică, petrecută în cătușe și gemete, în lacrimi și răbufniri năpraznice, mângâiate și călăuzite însă necontenit de steaua speranței, împilații veacurilor izbutiseră să ajungă ziua cea mare a înlăturării lanțurilor și a proclamării libertății și unității visate de înaintași”. George Nicolae-PODIȘOR Referință Bibliografică: Unirea cea Mare
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]
-
capul, genunchii, toate au mișcări oscilatorii. Oamenii nu prea îl băgau în seamă considerând că este un simulant. Are în cutia din fața sa cam zece monede de zece bani. . Priveam covorul cu patrate concentrice, papagal refăcut după canoane estetice, ascultam geamătul mobilei retrăindu-și căderea și-un bâzăit în amiază, măsurând încăperea. Trebuia să dorm după asprele legi ale creșterii, să dorm în loc să urc pe ziduri cu meșterii. La fântâna nebăută-ndeajuns mă întorc, la anii noștri prea tineri, neistovita culoatre
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
obiectiv, independent de voința noastră dar legat de entitatea om prin matricea ce se află sus, undeva, în care atunci când vom pleca de pe Pământ ne vom rândui ideile în ea: Tumultul mișcării risipit, încolțit în freamăt / Protecția îngerilor izbăvitoare de geamăt / Anulează singurătăți, încununează împărat / Omul cu sufletul reînfrunzit, despovărat.[ 7] Amnar și amar, simbolistică și semnificații Amnarul l-a ajutat pe om ca sursă de aprindere a focului, pentru încălzirea trupului în vreme rece, a pregătirii hranei pentru vigoarea de
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
masa cu delicatețe sânul nervos și în continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă pânza subțire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l alinta creându-i posesoarei gemete de plăcere. Dalia simțea cum se umezește din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în brațele bărbatului ce pusese stăpânire peste voința și corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Anghila prezida... Primul punct al ordinei de zi fu scoaterea în pumni a nefericitului Dulică. Acesta părăsi trist consiliul, având nasul rupt și nici un dinte în gură. Plus niște coaste băgate în plămâni... De undeva, dintr-o debara, răzbăteau și gemetele Supremului, dar nimeni nu le băga în seamă. Din subsol, răcnetele Margaretei nici nu se auzeau. - Băi, trântorilor, dă azi încolo, io conduc! E clară! Prima! Trecem la lucru ca chinezii! Fără filtre, fără căcaturi! Facem nasturi din tot ce
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
uragan întunecase și soarele. Marea vuia și se zbătea ca o fiară prinsă în capcană. Apoi, încet-încet totul se liniști și veni adevărata noapte. O tăcere ciudată se contopi cu întunericul. Din când în când, se auzeau la pupă niște gemete după care o liniște apăsătoare acoperea totul ca o mantie. Lui Ispas îi fuse frică să iasă pe punte, să vadă ce se întâmplă acolo și ce face stăpânul. Dimineața, foamea și lumina soarelui îl făcură, totuși, să prindă curaj
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]