13,216 matches
-
și feritină, expresia celor trei proteine fiind controlată de nivelul fierului intracelular [11]. După absorbție, o parte din fierul conținut în sângele portal ajunge și în depozitele hepatocitare. Pe studiile efectuate pe șoareci, a fost observat că mutațiile la nivelul genei care codifică feroportina, determină acumularea în exces a fierului în macrofage. O parte importantă din fier utilizat în organism este reciclat din Er senescente în macrofage, oferit feroportinei pentru a putea fi expulzat din celula către transferină și returnat măduvei
Revista Spitalului Elias by LAVINIA BRĂTESCU () [Corola-journal/Journalistic/92038_a_92533]
-
care face, dintr-un debut altminteri discret, o apariție oricând demnă de luat în calcul, o formulă destul de originală de punere în abis: fotograma. Spun "destul de", iar nu "cu totul și cu totul" pentru că practica există, explicit sau mai pe sub gene, la mulți prozatori. Ceea ce trecea drept introspecție și analiză subtilă în - spre exemplu - romanele Gabrielei Adameșteanu (de care cu temei o apropie pe coperta a patra Irina Petraș) are, la Tatiana Dragomir un referent neîndoielnic și deopotrivă rafinat. Scenele și
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
te pedepsesc, continua ea. Am vrut doar să-ți atrag atenția că nu e frumos să-ți faci nevoile pe unde se nimerește. Dar unde s-a mai pomenit așa ceva? Și fiindcă Boule-de-neige abia deschidea ochii, privind-o oarecum printre gene, adăuga: Ei, poftim! Te-ai supărat degeaba! Ceea ce, evident, nu era adevărat. De altfel, În prezența noii sale stăpîne, Boule-de-neige era foarte liniștit. Ce se Întîmpla după plecarea ei de acasă știa numai el. Poate că nu se Întîmpla nimic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Copoiul, băiat deștept tovarășul general, s-au căcat pe ei în ultima ședință de Comitet Politic Executiv, mi-a zis-o chiar acum unul care se infiltrase acolo și a tras cu urechea pe la uși. Azi-noapte n-a pus nimeni geană pe geană, sînt cu toții încă la Comitetul Central. După huiduielile de ieri din timpul mitingului, Piticul și a ieșit din minți, știa deja că plecaseră muncitorii de pe platforme, își închipuia că sînt înarmați, auzi cîtă șiretenie, adică dacă ei erau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deștept tovarășul general, s-au căcat pe ei în ultima ședință de Comitet Politic Executiv, mi-a zis-o chiar acum unul care se infiltrase acolo și a tras cu urechea pe la uși. Azi-noapte n-a pus nimeni geană pe geană, sînt cu toții încă la Comitetul Central. După huiduielile de ieri din timpul mitingului, Piticul și a ieșit din minți, știa deja că plecaseră muncitorii de pe platforme, își închipuia că sînt înarmați, auzi cîtă șiretenie, adică dacă ei erau înarmați era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu l-au sufocat cu o dragoste incomodă și castratoare. Elev model, a știut de mic să-și Îngrijească memoria, salvând-o de la atacurile proletcultist-șablonarde la care era supusă. Deseori, În nopțile lungi, când somnul nu i se lipea de gene, se gândea la lucruri mărețe, la Înfăptuiri epocale, la planuri de viitor care să salveze omenirea de la ignoranță, și de la conflicte. Se auzea noaptea scrâșnetul dinților lui, ca ronțăitul harnic al unui șoricel. A știut de mic ce Înseamnă studiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am Înghițit În sec și zăvorul s-a Închis cu un clic docil. Preț de câteva clipe confuze, chiar am crezut că o aud cum se privește În oglinda de pe șifonier. Mai Întâi și-a trecut degetele de-a lungul genelor de pe pleoape, apoi și-a țocăit Încet buzele rujate și și-a ascuns, de altfel, fără nici un rost, câteva șuvițe din părul proaspăt tuns după urechi. (Poate nu avea acele trăsături pe care Filmwoche le considera „clasice“, dar, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i lucească fruntea de transpirație și să n-aibă urme de umezeală la subraț, care, până la sfârșitul orei de ortografie și al programului școlar, ajungeau până la curea. Noaptea Winkler nu era dezbrăcat, ci mai degrabș smuls din haine. Și, de parcă genele de la taică-su n-ar fi fost destule, moștenise de la maică-sa sa o voce atât de ascuțită Încât ar fi putut tăia și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se putea Întâmpla dacă autoritățile aflau despre problema respectivă - ce i s-ar fi Întâmplat băiatului, ei, celor de acasă. Aparent, Dora se simțea Încă puternic legată de familia sa - da, chiar și de Jupp... Karp mă privi atent printre gene; presupun că Întâmpinam dificultăți În a sta liniștit. Într-adevăr, mă refer la fratele ei. Am aflat abia târziu, după mulți ani de prietenie. Poate suna ciudat, dar se Întâmplă ca frații să fie mai apropiați Între ei, decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Muzeul de Anatomie, În timp ce femeile, afișând zâmbetul indulgent al celor care au auzit toate grozăviile, le atrag atenția, cu degetul arătător bătând peste Încheietură, că ora de culcare a trecut demult de ora culcării. La care băieții răspund, fluturându-și genele: „Ați vrea voi!“, Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și îndesat ca un taur - ca toți bărbații din familia noastră, cu excepția mea - și semăna izbitor cu actorul John Garfield. Mama îl adora și-l făcea să roșească mereu (e unul dintre talentele cucoanei) declarând în prezența lui: — Cu niște gene negre ca ale lui Heshele, oricare fată, credeți-mă, ar avea asigurat la Hollywood un contract de-un milion de dolari. Într-un colț al beciului, în capătul opus locului unde își ținea unchiul Hymie navetele de Squeeze îngrămădite până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
l-a țintuit la podea până când Heshie și-a golit complet sacul cu obscenități pe care i le azvârlea în obraz - l-a țintuit locului (dacă e dăm crezare legendelor Portnoy) cincisprezece minute, până când lacrimile capitulării au umezit, în sfârșit, genele hollywoodiene, lungi și întunecate, ale lui Heshie. Suntem o familie care nu se împacă ușor cu trecerea unuia de-al nostru la inamic. În dimineața aceea, unchiul Hymie o sunase pe Alice Dembosky (la locuința ei de la demisolul unui bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încercam să-mi imaginez la ce liceu din Newark ar studia Jeanne Crain (cu gaura ei cu tot) sau Kathryn Grayson (cu gaura ei cu tot) dacă ar fi de vârsta mea. Și unde aș putea găsi o șikse ca Gene Tierney, despre care credeam că s-ar putea să fie chiar evreică, dacă nu cumva avea ceva sânge de chinezoaică. Între timp Peggy Ann O’Brien și-a făcut ultimul opt și se îndreaptă agale spre debarcader, iar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
găoace. — Ei, hai, a mormăit ea, nu acum, știi că nu le am pe-astea cu poeziile. — Pe-asta ai s-o înțelegi. E despre cordeală. Despre o lebădă care fute o fată frumoasă. Și-a ridicat privirea fluturându-și genele false. — O-la-la. — Dar e o poezie serioasă. — Păi, zise ea lingându-mi cariciul, e o ofensă gravă. Ah, irezistibile mândrele astea istețe din Sud, mai ales când sunt și lungane, ca tine. — Nu te mai căca atâta pe tine, Portnoy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trăiască de pe urma plusvalorii generate de munca altui om, caracterul esențial al kibuțului rămâne nealterat. Toți își păstrează demnitatea neștirbită. Există egalitate, în sensul cel mai larg al cuvântului. Or asta contează cel mai mult. — Naomi, te iubesc. Mă privi printre gene cu ochii ei căprui, idealiști. Cum poți să mă „iubești“? Ce tot îndrugi acolo? — Vreau să mă-nsor cu tine. Bum, sări ca arsă în picioare. Vai și-amar de teroristul sirian care-ar încerca s-o ia prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se ridică imediat și se duse la ușă. Bărbatul moțăia epuizat, genele ridicându-i-se de pe ochi În ritmul trenului. Mintea ei era Încă ciudat de limpede. Părea că lumina aurie ar fi avut o anumită capacitate de pătrundere, astfel Încât ar fi putut Înțelege motive care erau În general ascunse, mișcări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Am dormit aseară pe culoar doar pentru că eram Îngrijorat În privința dumitale. S-ar fi putut să ai nevoie de ceva. Ea Începu să plângă iar, sprijinindu-se cu creștetul de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din cât se gândea ea la el -, doctorul era deja ca și Îngropat, căci mintea fetei se lăsă curând purtată de zgomotul slab al unei mașini În trecere și de un sunet de pași. Țipătul ei nu trecuse neauzit. O geană slabă de lumină se strecură pe sub ușa potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
patru ace. Purta o rochie lungă, gri deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de jachetă minusculă, făcută din doar câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu creionul kohl, iar părul Îi cădea În valuri nepieptănate În jurul umerilor. În contrast, eu eram Îmbrăcată cu una dintre cele mai cuminți dintre rochiile lui Thack, din dantelă albă. Voiam să arăt foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hotel Rivington. —Lauren, sunt ocupată! șuieră Salome, de-abia desfăcându-și buzele. Salome semăna cu o Sophia Loren orientală. Pielea ei avea culoarea unei costisitoare praline Fauchon, iar pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau ca o peliculă de petrol. Gene de lungimea celor ale lui Bambi Îi Înconjurau irișii de culoarea jadului, iar decolteul ei era strâns Într-o rochie cât se poate de generoasă. Avea aerul disprețuitor și eleganța unei bombe arabe ucigătoare. —Salome, trebuie să fii discretă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bărbat ca tine cu o bucată de istorie ca aceea? Păi... spuse Monterey, privind adânc În ochii lui Lauren. Făcu o pauză și doar o privi lung. Lauren, deloc timidă, Îl privi drept În ochi, ridicându-și și coborându-și genele ca o hipnotizatoare. M-am simțit ca o intrusă Într-o scenă foarte intimă. — Da? spuse Lauren, rupând vraja. — Hai să spun doar că... ar fi un cadou de logodnă. După asta, se Întoarse și se Îndepărtă cu pași vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din mirosul scaunelor de mașină din piele, al trandafirilor de mult veștejiți și al șifonierelor cu furnir de cedru. Și Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o casă minunată, de patrimoniu, pe care unii vor să o dărâme, zice, acoperind cu o mână telefonul. Șapte dormitoare, cincisute șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sală de fitness... Problema e că nu prea am timp. Aș vrea doar să știu, zic, dacă ați avut vreodată un copil. — ...cameră de serviciu, zice, cameră frigorifică... Zic - cumva fiul dumneai a decedat subit acum vreo douăzeci de ani? Genele i se bat o dată, de două ori și zice: — Poftim? Aș vrea să știu dacă i-a citit ceva cu voce tare fiului dumneaei. Patrick îl chema. Aș vrea să găsesc toate exemplarele dintr-o anumită carte. Ținând telefonul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ei avea dimineața acel miros cald, precum soarele care se răsfrânge pe fața de masă albă ca laptele într-un restaurant liniștit de lângă plajă, în luna de miere. Soarele a pătruns prin draperiile albastre, albăstrindu-i pielea. Albăstrindu-i buzele. Genele îi stăteau coborâte pe obraji. Gura îi zâmbea ușor. Încă adormit, i-am luat ceafa în palmă, i-am aplecat capul pe spate și am sărutat-o. Își ținea gâtul și umerii așa de lejer și relaxat... În timp ce-i sărutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se supune, simțind un gol imens în stomacul învățat în ultima vreme cu mese la ore fixe. Din ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să se prelingă, pe gene, picături infime de lacrimi. Își amintește de noaptea cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi și s-a rătăcit. În căutarea lui s-au format mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]