4,992 matches
-
ai tăi? Lucrurile astea. Toată situația aduce puțin cu dilemele pe care le-a avut Noe când a hotărât ce trebuie să urce pe arca lui. Și ăștia doi nu aveau unde să-și pună rucsacul. Rucsacii. Rucsacele. Mă rog, gențile. Din cauza balonului nu aveau loc. Și au rugat-o pe tipă să-l ia de acolo. Să-l dezumfle. Să-i facă ceva. Și asta s-a oțărât. Că de ce? Cum adică? Ea toată ziua a umblat cu balonul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
al termenului. Tupeistă, hai să îndulcim. Vremurile sunt proaste, dar tanti Magdalena nu se plânge, perseverează. Apoi, preumblările astea prin case de oameni îi formează nasul pentru descifrarea psihologiilor, a mecanismelor mentale. După vorbă, după marca ceasului de la mână, după geanta de voiaj „Reghin“, tanti Magdalena își dă seama ce hram poartă fiecare. Dacă are teșchereaua plină și suportă un preț ceva mai obraznic, sau dacă, dimpotrivă, e un scârțar notoriu și o să plece din casă cu scrumierele plus 2-3 bibelouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ai scris inginerului? Unde-i scrisoarea? Dă-o încoace! Uite-o aici și spune-i lui Petruță să i-o dea inginerului în mână și să aștepte răspuns. Așa i-am scris. Petrache a luat scrisoarea, a pus-o în geanta de care nu se despărțea niciodată și a plecat grăbit, să-l găsească pe curier... În ziua aceea, Costăchel a stat ca pe ghimpi. Cu omul de la județ a avut multă treabă. Acela nu prea s-a arătat vorbăreț. La
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
opt ani mai mare decât mine) s-a trezit furioasă și mi-a strigat că, dacă nu plec imediat la muncă, mă aruncă de la etajul zece al blocului În care locuia. M-am Îmbrăcat În mare grabă, mi-am luat geanta și sacoșa ( acestea fiind toate bunurile mele) și am plecat spre gară. Era o zi de toamnă, Însorită ( 13 octombrie 1989), plină de culoare și promisiuni. Pe măsură ce mă apropiam de Tulcea, spaima mea creștea tot mai mult. Tot ce știam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
magazin mare, vecinul din stânga, care mai dormea puțin cu capul pe geam, muncea la o uzină... Îi cunoștea pe toți, dar printre ei erau și două persoane necunoscute, un bătrânel, evident de la țară, care purta un costum sărac și o geantă mare în carouri, și o domnișoară foarte modest și curat îmbrăcată. Nadea se gândi că bătrânul acela ducea ceva de vânzare la piață. O fi pus și el ceva în geanta lui, din puținul pe care îl avea, ca să vândă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la țară, care purta un costum sărac și o geantă mare în carouri, și o domnișoară foarte modest și curat îmbrăcată. Nadea se gândi că bătrânul acela ducea ceva de vânzare la piață. O fi pus și el ceva în geanta lui, din puținul pe care îl avea, ca să vândă pentru a acoperi alte nevoi sau, cine știe, poate se ducea la cineva apropiat în vizită la spital? Mulți bătrâni, sărmanii, nu au bani nici pentru medicamente. Se gândi la părinții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care le consider ca o armă de apărare, care mi-au fost de multe ori de ajutor în diferite situații de acest fel și nu mă îndoiam nici de data aceasta că nu mă vor ajuta. Căutasem această armă în geanta mea și, rugându-mă Maicii Domnului să mă ajute, deschisei agenda și am început așa: - Într-adevăr scrie așa. Acum, spune-mi tu, cum înțelegi cuvintele Domnului „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, PÂNĂ LA sfârșitul veacului”? (Matei 28
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mine, stătea o doamnă care privea prin geam. Tot timpul cât mă învârtisem pe acolo pentru a mă acomoda, ea nu mă privise niciodată. Autobuzul nu se reținu mult și pornirăm. Ca să nu pierd timpul, mă gândisem să scot din geantă caietul cu însemnările făcute în ultimele zile și să mai repet ceva. În caiet, aveam o poză cu copiii mei. Mă oprisem să o privesc puțin, încercând să ghicesc cam ce făceau ei în acel moment. Doamna de alături mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aceeași bucată de pâine în mână, neîncepută. Singurul care mâncă fu Mihăiță. Ina, venind lângă băiat, îl alintă, dar privind ceasul îl îndemnă mai mult din priviri decât cu vorbe că e timpul să plece la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea în fiecare dimineață, spuse un sărut-mâna grăbit și ieși în stradă urmându-și drumul știut. Ina se pregăti și ea să plece la serviciu, tulburată de toate cele întâmplate. Ieși zorită din casă. Înainte de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se mai găsea câte un cavaler mai tupeos, cum se exprimau argotic cei din generația lor, să le arunce câte o ocheadă sau o aluzie învelită într-o peliculă chemătoare. Fetele o prindeau din zbor, o așezau cu grijă în geanta doldora de cărți și mergeau mai departe. Inima le-ar fi dat ghes să discute cu acești tineri care, de bună seamă, aveau a le spune multe lucruri încălzite la flacăra tinereții, dar prin comportament, ele arătau a fi asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înfățișare, nu prea cred, dar cine știe? A spus că vine și mâine dimineață. * A doua zi, chiar de la prima oră, la poarta de intrare în șantier, un tânăr spilcuit, cu mustăcioară, purtând o pălărioară de comis voiajor, cu o geantă diplomat cam jerpelită Într-o mână și cu o țigară În alta, se plimba agitat de colo până colo, negăsindu-și locul. Cum îl zări pe inginer, se apropie de acesta, salută și, pentru a se încredința că e cel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cabină și prin deschiderea tavanului; gaura cea mai mare din podea era destinată nevoilor. Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă de ciocolată. Cele cinci pliculețe cu zahăr pentru cafea din mapa secretarei au fost savurate ca o cină de Crăciun. Timpul și-l petreceau jucând tot felul de jocuri sau discutând politică, apoi aria de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Cât urma să stea? — Până astăzi dimineață, mi-a spus că trebuie să prindă neapărat un tren. Polițistul făcu semn medicului că poate ridica cadavrul, apoi își scoase mănușile chirurgicale, își strânse trusa, își puse haina și părăsi clădirea. În geanta sa se afla într-o pungă de plastic foaia din mașina de scris. Și rămăsese acolo după ce vorbise cu barmanul de la bufetul gării și cu taximetristul. Uitase complet de ea la prânz când înfulecase un sandvici și dăduse pe gât
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
uitarea istoriei și a vieții. I-a revenit în minte, acest episod, târziu, peste ani, în clipa în care a descoperit că, printre alte bunuri confiscate de către oamenii DNA, în urma denunțului mincinos al unui vecin, i-a fost luată și geanta cu bijuteriile agonisite într-o viață. Furios, s-a dus la DNA. Nu aici se vine mai întâi, i s-a răspuns la poartă. Dar unde? La șefii cei mari. Cine sunt ăia? De la guvern, lor trebuie să li te
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care, de multă vreme, zâmbea ademenitor, trecătorilor, din vitrina marelui magazin din fața CEC-ului central. După ce a coborât în pivniță și s-a parfumat nițel, cu ceva tămâioasă, și-a umplut un recipient de doi litri, l-a pus în geanta diplomat, și s-a înfățișat la casieria CEC. Persoană binecunoscută, a fost primit cu neașteptată bucurie. Vreau să-mi încasez câștigul, a rostit el. Nu vi-l putem elibera, tot. De ce? Suma este prea mare. Atunci? Banii rămân tot ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ironice și nu mai comentează. Se uită lung prin odaie și tresare: "Bă, Vijulie, ia fi a'ent aci!". "Ă?", emite nenea căscând ochii la ea cu un aer tâmp și cu atât mai dezinvolt. "Profesoru' nu și-a luat geanta aia a lui", îl lămurește menajera. Adaugă din ce în ce mai uimită: "Nici laptopu', nici mobilu', nimic!". Bărbatul dă din umeri: "Mare smecherie, se să-si spui! S-o fi dus si omu' în altă parte dăcât la facultate. O mai avea si
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ăia la loto?", face icnind a râs cetățeanul. "Nu, bă, nu. Adică nu știu. Da' scosese pă mulți din necazuri, nu mai fă tu caterinci d-astea proaste, fraiere!" Dădu din cap a pagubă, luând termosul și îndesându-l în geanta ei voluminoasă: "Da' acu', dăgeaba. Cred că a băut-o dom' profesor și habar n-a avut. Uf! Ce mi-am uitat dă ea vineri". Îndreaptă un deget acuzator către el: "Și tot dân cauza ta, da!" "Cum dân cauza
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în vârful capului: "Da, petele dă sânge să vede clar... Da' cum, Doamne iartă-mă, ai făcut, nene, de te-ai procopsit așa bine?" Adevăru-i că-ți trebuie și talent pentru asta", face haz de necaz nea Vasile. Își ia geanta și și-o aruncă pe umăr. "Hai c-am plecat. Ne vedem sâmbătă." "Bine, tată. Sănătate!" "Sănătate și Virtutea Militară!" Nea Petrică, cum atât de poetic se spune pe la noi, avea marele dar al beției. Nu cunoștea decât două stări
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa proceda acum douăzeci de ani și cu cele din sticlă, singurele care se găseau pe timpul vizionarului Ceaușescu. Ar trebui să existe o recunoaștere unanimă: Pavlov e cu mult, cu mult mai tare decât Freud. Puse apoi sticlele într-o geantă burduhănoasă din vinilin adică piele ecologică, pe înțelesul tuturor generațiilor pe care o strecură strategic în spatele tomberoanelor încă pline. Ostenit, mai trase o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se tulbure imaginea și se făcu instantaneu stacojiu în obraji, Petrică rămase mut. Își înșfăcă geanta și plecă fără să-i dea niciun răspuns colegului său. Bine, nici măcar nu-l salută la despărțire, ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare de vâsc și de asivasilistică, de morți și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spre bine. Era să se întindă el pe aleea din fața bisericii, însă întâmplarea asta îl ajutase să-și amintească de marfa uitată la serviciu. Zâmbi mulțumit și decise că e cazul să se întoarcă și s-o recupereze. Își săltă geanta pe umăr și porni fredonând vesel. Cine ar fi avut curiozitatea să-l asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu aveam câtuși de puțin pretenția să aștepte încordați, într-o disciplină de iuncheri prusaci. Oricum, știam că la orice semnal venit din partea mea or să percuteze imediat. Madam Săvulescu tocmai pătrunsese în încăpere. După ce-și lăsă bagajele, o geantă uriașă și o pungă de plastic inscripționată cu numele unei firme de elită din domeniul modei, își puse paltonașul în cuier și se opri în fața oglinzii. Își admiră mutra bine tencuită cu fond de ten, după care își umezi arătătorul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
abea dă să mai ținea. Nu mai zic că umbla toată liota aia dă câini să mă muște p'in el. Ia uită-te, dom'ne la ea, unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău. Mă, băiatule, mă gândeam și eu că cine știe dân ce piele o fi. Aiurea! Mușama, bă, Relule. Mușama ca aia dă o vinde precupeții în piață, mă. Decât că cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te miști tu. Hai, noroc și baftă!" Telefonul se închise, iar Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții lui Dorinel alcătuiră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
reluat moșneagul, În timp ce presa ambulanța să treacă pe prima bandă. Acum, omul nu era chiar profesor de istorie, ci dealer de cocaină, deci nu se putea duce la poliție. O iubea pe pampușcă, așa că scoate suma, o pune Într-o geantă, se duce și-o lasă la locul indicat În mesaj. — Bagă mare! am strigat. O pierdem! Să nu ne precipităm, a zis calm moșneguțul, strecurându-se milimetric printre două mașini. Când se-ntoarce acasă, o găsește pe nevastă-sa bine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]