673 matches
-
avansat la gradul de general-maior și a devenit șef al statului major al Armatei a 10-a germană (redenumită ceva mai târziu Armata a 6-a germană), cu care a luptat în Polonia, Olanda și Belgia. Paulus a fost avansat general-locotenent în august 1940, iar în septembrie a fost numit adjunct al șefului Marelui Stat Major (OQu I). În această poziție a participat la conceperea planurilor pentru operațiunea Barbarossa de invadare a Uniunii Sovietice. Paulus a fost numit la comanda Armatei
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
(în ) (n. 1910, Rusia - d. ianuarie 1985, Moscova) a fost un general-locotenent de securitate din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor interne în Guvernul RSS Moldovenești (1940-1941). Nicolae Stepanovici Sazîkin s-a născut în anul 1910 în satul Kolobovka din Raionul Tsarevsk, Regiunea Astrahan (Rusia), în familia unui țăran
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
este transferat ca membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din Estonia. În această calitate, a fost însărcinat cu afaceri al NKVD-ului pentru Estonia, organizând deportări în masă din această țară. La 9 iulie 1945 a primit gradul de general-locotenent. La 27 septembrie 1945, Sazîkin revine la Moscova, ca locțiitor al comandantului Diviziei S al NKVD-ului, divizie care se ocupa cu culegerea de informații pentru realizarea unor arme nucleare de către URSS. Din mai 1947 Lavrenti Beria l-a numit
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
În timpul revoluției în Imperiul Austriac a deținut la 26 iunie 1848 gradul de Generalmajor imperial imperial. A apărat pasurile din Tirolul de Sud, prevenind o invazie a armatelor revoluționare italiene. La 22 iulie 1849 a fost ridicat la gradul de General-locotenent (Feldmarschalleutnant), primind comanda militară și civilă asupra Voivodinei sârbești și al Banatul timișean. La data de 1 februarie 1851 a devenit primul titular al nou-inființatului regiment imperial de Infanterie nr. 6, "Carol I, Regele României", apoi a mai fost desemnat
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
Varșovia, de vicepreședinte al delegației române în Comisia Consiliului de Ajutor Economic Reciproc pentru industria de apărare, precum și de președinte al delegației militare române în comisiile de colaborare tehnico-științifică cu armate ale altor țări. A fost înaintat la gradele de general-locotenent (1967) și general-colonel (1971). În iunie 1980, generalul Ionel este trecut în rezervă, în procesul de eliminare din armată a generalilor școliți în URSS. Până la căderea regimului comunist, el va îndeplini funcții importante în ministere civile: adjunct al ministrului Transporturilor
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
cu o stea). La data de 18 martie 1950 generalul-maior Leontin Sălăjan a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului apărării. În octombrie 1951 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu două stele), devenind prim-adjunct al ministrului apărării. În acei ani și-a completat pregătirea militară, absolvind la Academia Militară un curs superior special (1953). A fost eliberat din funcție la 26 aprilie 1954. Revine în armată ca 3
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
numele de Yaakov Dostrovsky (n. 1899 Odessa - d. 22 ianuarie 1973 Haifa) a fost un general și inginer israelian, născut în Rusia. A fost cel dintâi șef al Marelui Stat Major al Armatei israeliene în perioada 1948-1949, cu rangul de general-locotenent (echivalent cu cel de general de corp de armată). Născut la Odessa, în Imperiul Rus (azi în Ucraina) ca Yakov, fiu al lui Tzvi și Myriam Dostrovski, în anul 1899, a emigrat cu familia sa în Palestina, aflată în zilele
Yaakov Dori () [Corola-website/Science/310170_a_311499]
-
Craiova (august 1961 - iunie 1973) și Diviziei 1 Mecanizate "Tudor Vladimirescu - Debrețin". În anul 1985 a fost trecut în rezervă. La data de 28 decembrie 1989, generalul-maior (cu o stea) a fost rechemat în activitate și înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) fiind numit comandant al Diviziei 1 Mecanizate "Tudor Vladimirescu - Debrețin" (24 dec. 1989 - 10 ian. 1990) și locțiitor al comandantului Armatei a 2-a. (ian. - febr. 1990) . În perioada 7 - 26 februarie 1990, generalul-locotenent (cu 2 stele
Dumitru Pletos () [Corola-website/Science/311901_a_313230]
-
martie 1974); secretar general în Ministerul de Interne (martie 1974 - noiembrie 1975); prim-adjunct al ministrului (8 noiembrie 1975 - 4 octombrie 1978) și adjunct al ministrului de Interne (25 aprilie 1980 - 26 noiembrie 1984). A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanți la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977. În perioada septembrie 1978 - 22 aprilie 1980 a deținut funcția de comandant al Școlii militare de ofițeri activi a Ministerului de
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
26 noiembrie 1984, Pleșiță a fost destituit și numit în funcția de comandant al Școlii de perfecționare a cadrelor de rezervă din Ministerul de Interne de la Grădiște, de unde a fost trecut în rezervă la 19 februarie 1990 cu gradul de general-locotenent (cu 2 stele) . A deținut și funcții în partid, fiind membru în Biroul organzației de bază a Comitetului de Partid din Ministerul de Interne, membru al Comisiei de Revizie a CC al PCR și membru supleant al CC al PCR
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
conducerea sa, academia a cunoscut un proces de reformă bazat pe lecțiile învățate din războiul ruso-japonez din 1905, aducând profesori noi, tineri și bine pregătiți, cum erau coloneii Golovin, Neznamov, Boldîrev, Kelcevski și alții. La 29 noiembrie 1908 este avansat general-locotenent, iar în 1912 este numit comandant al "Corpului 9 Armată", la comanda căruia îl va găsi izbucnirea Primului Război Mondial. Corpul 9 Armată condus de Șcerbaciov a participat, ca parte a Armatei 3 de pe Frontul de Sud-Vest, la Bătălia Galiției. După bătăliile
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Speciale, fiind retribuit corespunzător funcției de secretar de stat . În perioada cât s-a aflat la conducerea STS, Tudor Tănase a fost înaintat la gradul de general de divizie (în rezervă) la 1 decembrie 2002 și apoi la cel de general-locotenent cu trei stele, grad cu care a fost rechemat în activitate la 14 decembrie 2004 . În cotidianele "România liberă" din 22 decembrie 2004 și "Ziua" din 31 mai 2005, au fost publicate anchete de presă documentate, în care a fost
Tudor Tănase () [Corola-website/Science/311614_a_312943]
-
Artur Martin Phleps (n. Biertan, comitatul Târnava Mare, Austro-Ungaria - d. 1944, Șimand, Arad) a fost ofițer în armată imperiala și regală austro-ungară, apoi instructor la Academia Militară Regală a României. Ulterior a devenit general-locotenent, comandant al trupelor de vânători de munte ale Regatului României. După intrarea României în război de partea Germaniei Naziste s-a transferat la Waffen SS, unde a devenit comandantul Diviziei nr. 7 "Prinz Eugen". A fost capturat de sovietici și
Artur Phleps () [Corola-website/Science/320875_a_322204]
-
la gradul de locotenent-colonel. După terminarea războiului și destrămarea Austro-Ungariei s-a reîntors în locurile natale și a devenit ofițer în armată română. La început a fost instructor la Academia Tehnică Militară din București și mai apoi, având gradul de general-locotenent, a devenit comandantul trupelor de vânători de munte, transformându-le într-o armă modernă, elita a armatei române. De menționat ca armă Vânători de munte există din 1917 în armată română, dar nu era o armă cu performanțe deosebite că
Artur Phleps () [Corola-website/Science/320875_a_322204]
-
de stat major al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor (octombrie 1969 - octombrie 1975), precum și în aceea de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Direcției Operații (octombrie 1975 - 1983). În august 1974 a fost avansat la gradul de general-locotenent, iar în 1983 a fost trecut în rezervă. La data de 4 ianuarie 1990, generalul-locotenent (cu două stele) în rezervă Ion Șuța a fost rechemat în activitate. Primlocțiitor al șefului M.St.M. (4 - 15 ianuarie 1990) . A îndeplinit apoi
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
Poporului" (D.G.S.P., sau pe scurt Securitatea). Comandant al acestei direcții este numit tovarășul Gheorghe Pintilie. Gheorghe Pintilie a fost un agent N.K.V.D. de origine ucraineană - cunoscut sub porecla "Pantiușa". Numele său adevărat era Pintilie Bodnarenco. A primit direct gradul de general-locotenent. Conducearea superioară a Securității era alcătuită în totalitate din agenți ai serviciciilor de securitate sovietice. D.G.S.P. este organizată pe 10 direcții naționale și 13 direcții regionale. Efectivul în cadrul direcțiilor naționale se ridică la 1.148 de oameni. Efectivul în cadrul direcțiilor
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
al cancelariei și adjutant general al domnitorului. În martie 1889 s-a retras din cauza unei boli grave, plecând într-o stațiune din Elveția. În timpul mandatului său ca adjutant general baronului a fost promovat la 1 Noiembrie 1885 la gradul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant). Cu acest prilej a fost onorat de către regele Carol I al României cu Marea Cruce a Ordinului Coroanei României. Pe 2 decembrie 1898 împăratul l-a onorat din nou, de această dată cu titlul de Feldzeugmeister, redenumit la 15
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
semnificații aparte, întrucât pentru prima dată în istoria recentă a Armatei României, un pilot de avioane supersonice de luptă preia cea mai înaltă demnitate militară". Cu ocazia „Zilei Forțelor Aeriene”, la 20 iulie 2011, a fost avansat la gradul de general-locotenent (cu trei stele). În discursul de la ceremonia de înaintare în grad de la Palatul Cotroceni, președintele în funcție, Traian Băsescu menționa că: „Am vrut să nu fie o avansare într-o zi oarecare. Propunerea ministrului apărării este făcută de mai bine
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
menționa că: „Am vrut să nu fie o avansare într-o zi oarecare. Propunerea ministrului apărării este făcută de mai bine de trei luni. Am așteptat Ziua Aviației, pentru că este un mod de a arăta recunoștință pentru meseria dumneavoastră, domnule general-locotenent. În același timp, este un moment care eu cred că se cuvine a fi respectat, în primul rând prin dumneavoastră, ca om care provine din aviație.” La 1 decembrie 2014 a fost înaintat la gradul de general (patru stele), iar
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
adus Armatei României, pentru rezultatele remarcabile obținute în procesul de instruire, precum și pentru înaltul profesionalism dovedit în executarea misiunilor încredințate, președintele României, domnul Traian Băsescu, a conferit Ordinul Național Steaua României - în grad de Ofițer, cu însemn pentru militari, domnului general-locotenent Dănilă Ștefan Ștefan”. În anul 2015 i s-a acordă titlul de „Cetățean de onoare al orașului Târgu-Neamț”.
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
a fost un general francez, Mareșal al Franței (1864). Participant la Cucerirea Algeriei (1830 - 1847), Războiul Crimeii (1853 - 1856), Al Doilea Război Italian de Independență (1859), Intervenția franceză în Mexic (1862 - 1867) și Războiul Franco-Prusac (1870 - 1871). A fost fiul general-locotenentului Pierre-Dominique Bazaine. Serviciul militar la început în 1831, participând la invazia Algeriei, în 1835 a luptat în Spania împotriva carliștilor, și apoi din nou a servit în Algeria. În Razboiul Crimeei a fost ridicat la rang de general de brigadă
François Achille Bazaine () [Corola-website/Science/329020_a_330349]
-
Terestre (din 1 martie 2005). A fost comandantul paradei militare organizate cu ocazia zilei naționale a României: 1 dec. 2002 - București, 1 dec. 2003 - Alba Iulia, 1 dec. 2005 - București, 1 dec. 2006 - București. A fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 3 stele) la 31 iulie 2007, fiind trecut în rezervă cu acest grad . Bogdan Băhnăreanu este nepotul lui.
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
General-locotenent Mihail Timofeevici Kalașnikov (în ) (n. 10 noiembrie 1919, Kuria, Gubernia Altai, RSFSR - d. 23 decembrie 2013, la Ijevsk, Udmurtia, Federația Rusă) a fost un proiectant de arme de foc, cel mai cunoscut pentru crearea armelor de asalt AK-47, AKM și
Mihail Kalașnikov () [Corola-website/Science/326780_a_328109]
-
Dacă credeți că este ceva ce aș putea să fac, nu trebuie decât să-mi comandați". În 5 noiembrie 1588, William de Orania a invadat Anglia, susținut de o mare parte a nobililor protestanți. Iacob l-a promovat pe Churchill general-locotenent al armatei și i-a ordonat să-i învingă pe invadatori. Churchill însă, după o ședință a Consiliului de război, în noaptea de 24 noiembrie s-a strecurat afară din tabăra regală și însoțit de aproximativ 400 de soldați a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
de transliterare a numelui ei: "Sophie Kowalevski" (sau ocazional "Kowalevsky"), așa cum și-a semnat publicațiile academice, sau "Sonja Kovalevsky" după ce s-a mutat în Suedia. s-a născut la Moscova, la 15 ianuarie 1850. Tatăl ei, Vasili Vasilievici Korvin-Krukovski era general-locotenent de artilerie în armata țaristă, iar mama sa, Elizaveta Fedorovna Schubert, era de origine germană. Ei au cultivat interesul precoce al Sofiei pentru matematică și l-au angajat ca profesor particular pe A.N. Strannoliubski (un cunoscut promotor al dreptului
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]