1,011 matches
-
și în lază : კოლხეთი, "k'olkhéti" ; în greaca veche Κολχίς, "Kolchis", fără îndoială legat de "khalkos" care desemneză cuprul) era un vechi stat, regat apoi o regiune georgiană, care a jucat un rol important în formarea culturii etnice a poporului georgian și a subgrupelor sale. Regatul Colchidei a contribuit la dezvoltarea statului georgian medieval, în urma unificării sale cu regatul Iberiei, sau Karthili. Termenul „” este folosit pentru desemnarea mulțimii vechilor triburi care viețuiau pe coasta orientală a Mării Negre. Puterea sa și aceste
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
îndoială legat de "khalkos" care desemneză cuprul) era un vechi stat, regat apoi o regiune georgiană, care a jucat un rol important în formarea culturii etnice a poporului georgian și a subgrupelor sale. Regatul Colchidei a contribuit la dezvoltarea statului georgian medieval, în urma unificării sale cu regatul Iberiei, sau Karthili. Termenul „” este folosit pentru desemnarea mulțimii vechilor triburi care viețuiau pe coasta orientală a Mării Negre. Puterea sa și aceste structuri statale, deja spre mileniul al II-lea î.Hr., au jucat un
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
deja spre mileniul al II-lea î.Hr., au jucat un rol activ în Asia Mică. Potrivit mitologiei grecești, Colchida este regatul lui Eete și al Medeei și destinația argonauților, sau chiar și țara amazoanelor. Regiunea corespunde astăzi mai multor provincii georgiene, între care Svanetia, Racea și Abhazia, Imerenthia, Guria, Adjaria mai la nord-est de Turcia actuală și provinciile Trabzon și Artvin din Turcia. Probabil unul din cele mai vechi triburi din Georgia, colchizii erau stabiliți în regiune încă din epoca bronzului
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
au fondat aici colonii în secolul al VIII-lea î.Hr., principala colonie fiind Diascourias, numită mai târziu Sebastopolis, iar astăzi Suhumi. Al doilea regat al Colchidei (secolul al VI-lea î.Hr. - secolul I î.Hr.) este privit ca fiind primul stat georgian, iar termenul „colchic” era deja folosit pentru desemnarea triburilor care trăiau pe malurile orientale ale Mării Negre. Potrivit profesorului și specialistului în istoria Caucazului, Kiril Tumanov / Cyrille Toumanoff: Prin anul 330 î.Hr., acest regat este eliberat de perși de către Alexandru cel
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
in limba gotică în secolul al 4 lea de către Ulfila. În veacul al 5 lea Sfântul Mesrob a tradus Biblia în limba armeană. De asemenea din aceeași perioadă provin traduceri în limbile siriacacopta, limba ge'ez din Etiopia și limba georgiană. Prima traducere completă în limba română a fost realizată între anii 1661-1668 de spătarul Nicolae Milescu, având ca sursă "Septuaginta" apărută la Frankfurt în 1597. Sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, în 1688, apare "Biblia de la București", atribuită fraților Radu și
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
împotriva cuceritorilor. Apărătorii cetății Alindja din Nahcivan au dat dovadă de un eroism și dârzenie extraordinară. Timp de 14 ani aceștia s-au apărat de ostile lui Timur și fiul acestuia Miranșah. În 1397 armatele conducătorului din Șeki împreună cu detașamentele georgiene au sărit în ajutorul celor asediați și au dat o lovitură puternică cuceritorilor. Nevăzând o altă cale de apărare a țării de pustiire, șirvanșahul Ibrahim I (1382-1417) s-a prezentat la cortul lui Timur cu cadouri bogate. Folosindu-se de
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
era la modă arhitectura grandioasă, cu ferestre largi. Influența ramurilor industriale, pentru care s-au construit fabrici și orașe de mari dimensiuni. Orașele europene și americane s-au extins iar o dată cu acestea au apărut noi stiluri de construcție precum arhitectura georgiană în Anglia sau stilul palladin în SUA. Necesitatea de a experimenta noi tehnici industriale i-a determinat pe arhitecți să conceapă noi tipuri de clădiri, folosind materiale noi. În 1779 s-a folosit pentru prima dată fierul turnat, la construirea
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și au ordonat atacul general al forțelor militare din provinciile răsăritene, puse sub comanda generalului locotenent Karabekir Pașa, pe direcția Naxcivan. Comandanții aliați au decis pe 14 iulie 1920 transferul controlului asupra oblastului Batumi către Georgia. Pe 20 iulie, trupele georgiene au ocupat orașul Batumi. Naxicivanul a fost ocupat prin acțiunea concertată a Armatei Roșii a RSFS Ruse și a Armatei de est a Marii Adunări Naționale a Turciei, alungând forțele RD Armene. Generalul Halil Kut, refugiat la Moscova după ce scăpase
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
a teritoriilor care făcuseră parte din Imperiul Rus. Pe 14 februarie 1921, trupele bolșevice au lansat o ofensivă împotriva Georgiei Democrate. Zece zile mai târziu, Armata Roșie ocupa Tiflisul, iar pe 25 februarie a fost proclamată Georgia Sovietică. Guvernul legal georgian a fost obligat să se refugieze în Batumi, care fusese ocupat încă din 11 martie 1920 de către naționaliștii turci. Comisarul poporului pentru afaceri externe Cicerin a deschis lucrările conferinței de la Moscova pe 26 februarie 1921 . Tratatul ruso-turc de „prietenie și
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
turci. Comisarul poporului pentru afaceri externe Cicerin a deschis lucrările conferinței de la Moscova pe 26 februarie 1921 . Tratatul ruso-turc de „prietenie și frăție” a fost semnat pe 16 martie 1921, în condițiile în care reprezentanții republicilor sovietice azeră, armeană și georgiană nu au fost invitați sau măcar consultați. Tratatul a fost semnat din partea RSFSR de către Gheorghi Cicerin, Comisarul poporului pentru afaceri externe, și Jalal ad-Din Korkmasov Коркмасов, iar din partea MANT de către Yusuf Kemal-bey și Ali Fuad-pașa. Ca rezultat al semnării acestui
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
(în ; n. 14 iulie 1986, Tbilisi, Georgia) este un jucător de rugby în XV profesionist român de origine georgiană. Evoluează ca taloneur. S-a născut și crescut în Tbilisi, Georgia. S-a apucat de rugby la vârsta de 16 ani. Mai întâi a jucat pentru Lokomotiv Tbilisi, apoi echipele naționale de U18, U19 și U20 ale Georgiei. Nefiind convocat
Otar Turașvili () [Corola-website/Science/334905_a_336234]
-
Derbend, lăsând în urma sa doar jafuri și distrugeri. Culmea rezistenței poporului a fost apărarea cetății Alindja, care a fost asediata timp de 14 ani, invadatorii nereușind s-o cucerească. În 1397 oștea ținutului Șeki din nordul Azerbaidjanului, cu sprijinul soldaților georgieni, a venit în ajutorul cetății Alindja și timurizii au suferit o înfrângere însemnată. Anii dominației timuride reprezintă o perioadă întunecată a istoriei Azerbaidjanului. Măcelărind populația provinciilor sudice ale Azerbaidjanului în mod nemilos Tamerlan a încercat să ajungă spre nord, în
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
din dinastia Derbendizilor, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Folosind neînțelegerile dintre Hoarda de Aur și timurizi, a obținut autonomia internă, a intrat în alianță cu Tamerlan și a reușit încheierea unei păci cu regele georgian Gheorghi VII. Oastea Șirvanului a participat la campaniile militare împotriva lui Tohtamâș (1395) și a sultanului otoman Bayazid I (1399), iar tributul plătit timurizilor era aproape simbolic. Imediat după moartea lui Tamerlan (1405) au urmat luptele pentru putere în imperiul
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
Tamerlan a oferit oportunitatea îndeplinirii unei necesități istorice, unirea Azerbaidjanului, pentru care confruntau diferiți suverani locali. Qara Yusif, folosind ca motiv executarea lui Kayumars, începe o campanie militară împotriva Șirvanului. Alianță Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toata aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
o numesc „moscheea persană”. Între 1995-2006, Moscheea Albastră a fost reabilitată de Iran și în momentul de față este deschisă slujbelor religioase ale musafirilor musulmani ai Erevanului. Hanatul Irevan chiar din primii ani ai înființării sale a suferit atacurile trupelor georgiene și în scopul autoapărării a fost obligat să dezvolte relații cu alte hanate azere. Totuși înfluența Georgiei în viață internă a Hanatului Irevan a fost prezentă pentru o periodă lungă. În 1780 hanatul a fost atacat de hanatele Karabah, Avaristan
Hanatul Erevanului () [Corola-website/Science/309263_a_310592]
-
se poate urmări până în timpuri străvechi, datorită omogenității culturale și lingvistice care a caracterizat poporul georgian de-a lungul întregii sale istorii. Deoarece creștinismul s-a răspândit în ținuturile caucaziene încă din secolul al IV-lea, patrimoniul cultural al Georgiei însumează unele din cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și mai tarziu, între secolele XI
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
prin ansamblurile de picturi murale pe care le adăpostesc. Literatura în limba georgiana s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari poeți ai evului mediu, Sota Rustaveli, si pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este aproape unicul din lume în care mai exista polifonia, fiind de aceea protejat că bun cultural de către UNESCO. Cele mai vechi inscripții în limba georgiana au fost găsite în mănăstirea georgiana "Sfântă Cruce" din Palestina și în biserică Sioni
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
de aceea protejat că bun cultural de către UNESCO. Cele mai vechi inscripții în limba georgiana au fost găsite în mănăstirea georgiana "Sfântă Cruce" din Palestina și în biserică Sioni de lângă Bolnisi din anul 433, respectiv 492. Cel mai vechi manuscris georgian conține "Patimile sfintei Șușanik'" ("C'amebaj c'midisa Shushanik'isi, dedoplisa"), o operă din 483 a lui Iacov din Tsurtaveli. Din această epoca mai este cunoscut prințul Petre Iverianul (412-480), care a făcut carieră că filosof neoplatonist la curtea bizantina
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
Merchule. În evul mediu apar primele cronici, precum cea despre "Creștinizarea Georgiei". Culegerile de imnuri ale vremii foloseau un sistem propriu de note muzicale. Din secolul al IX-lea datează o adaptare creștină a legendei lui Gautama Buddha, în eposul georgian "Balavariani". Probabil prin traducerea călugărului georgian Eutimiu din Ațos (că.955-1028) opera a devenit cunoscută ulterior în limba greacă, sub forma românului "Varlaam și Ioasaf". În perioada de înflorire a culturii georgiene, între secolele al XI-lea și al XII
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
creștină a legendei lui Gautama Buddha, în eposul georgian "Balavariani". Probabil prin traducerea călugărului georgian Eutimiu din Ațos (că.955-1028) opera a devenit cunoscută ulterior în limba greacă, sub forma românului "Varlaam și Ioasaf". În perioada de înflorire a culturii georgiene, între secolele al XI-lea și al XII-lea, și-au scris operele literare și filosofice Eprem Mtsire, Ioane Petritsi și Arsen Iqaloeli. Cultură scrisă s-a dezvoltat mai ales in mănăstirea de la Gelați, înzestrata de ctitorul David al IV
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
literare și filosofice Eprem Mtsire, Ioane Petritsi și Arsen Iqaloeli. Cultură scrisă s-a dezvoltat mai ales in mănăstirea de la Gelați, înzestrata de ctitorul David al IV-lea (1073 - 1125) cu numeroase manuscrise grecești și supranumita de aceea de către cronicarii georgieni de mai tarziu o "a doua Atena". În așa-numita "Epoca de aur" au fost scrise primele tratate de jurisprudența, matematică, astronomie și medicină. Istoriografia s-a dezvoltat de asemenea, concentrându-se pentru prima oara asupra originilor neamului kartvelic și
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
primele tratate de jurisprudența, matematică, astronomie și medicină. Istoriografia s-a dezvoltat de asemenea, concentrându-se pentru prima oara asupra originilor neamului kartvelic și a înrudirii lui cu celelalte popoare caucaziene, dar tratând și teme lingvistice sau istoria tuturor statelor georgiene, ca în compilația "Kartlis Tskhovreba". Genul poemului epic a fost cultivat de către Șavteli și Chakhruhadze, însă cel mai renumit poet al timpului a fost Sota Rustaveli, autorul eposului "Viteazul în piele de tigru" din secolul al XII-lea. Că în
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
fost întemeiata în 1710 de ipodiaconul Mihail Ștefanovici la Tbilisi, prin mijlocirea lui Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești originar din Iberia caucaziana (Iveria). Prima carte tipărită în georgiana a fost un "Liturghier" având o dedicație în limba română cu caractere georgiene pentru principele Vahtang al VI-lea, care-l chemase pe Ștefanovici din Valahia. Un număr însemnat de biserici georgiene a fost construit în secolele V și VI în afara hotarelor Georgiei, în Palestina, Siria și Egipt. Vestigiile a treisprezece biserici și
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
din Iberia caucaziana (Iveria). Prima carte tipărită în georgiana a fost un "Liturghier" având o dedicație în limba română cu caractere georgiene pentru principele Vahtang al VI-lea, care-l chemase pe Ștefanovici din Valahia. Un număr însemnat de biserici georgiene a fost construit în secolele V și VI în afara hotarelor Georgiei, în Palestina, Siria și Egipt. Vestigiile a treisprezece biserici și ale unei catedrale georgiene au fost descoperite în apropierea Antiohiei, o mănăstire georgiana fusese întemeiata în secolul al V
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
al VI-lea, care-l chemase pe Ștefanovici din Valahia. Un număr însemnat de biserici georgiene a fost construit în secolele V și VI în afara hotarelor Georgiei, în Palestina, Siria și Egipt. Vestigiile a treisprezece biserici și ale unei catedrale georgiene au fost descoperite în apropierea Antiohiei, o mănăstire georgiana fusese întemeiata în secolul al V-lea pe teritoriul necropolei din Teba. Inscripții în limba georgiana din același secol au fost găsite și în deșertul Iudeei. Pe teritoriul de azi al
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]