568 matches
-
de indisolubil legat de realitatea expusă în roman. Romancierul dorește însă neapărat să se impregneze de ambianța unui loc pentru a-i capta detaliile veridice. Din acest motiv, vizitează regiunea Valenciennes din nordul Franței pentru aproape zece zile, pentru romanul "Germinal" sau produce trei sute de pagini de observații despre Les Halles pentru "Le Ventre de Paris". Schițează scene trăite, dar tot timpul le modifică sub lupa romanului la care lucrează. Își selecționează observațiile și le utilizează, așa cum un pictor s-ar
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
pentru exemplarele din "Nana", care devine un imens succes în librăriile din Franța și din străinătate. Tot timpul consecvent în eforturile sale, Émile Zola publică din 1882 până în 1884 cinci noi romane: "Pot-Bouille", "La paradisul femeilor", "Bucuria de a trăi", "Germinal" și în afara ciclului "Les Rougon-Macquart", "Naïs Micoulin". "Germinal", romanul despre mineri și greva acestora, apare în 1885. Este fără îndoială romanul cel mai muncit, cel mai documentat al lui Zola. Romancierul s-a deplasat către bazinul carbonifer din regiunea Valenciennes
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Prima adaptare a fost cea a romanului "L'Assommoir", de Ferdinand Zecca, în același an cu decesul autorului, 1902. În afară de "L'Assommoir", mai mult de jumătate din seria "Les Rougon-Macquart" a fost adaptată pentru ecran. Unele romane, ca "Nana" sau "Germinal" au fost obiectul unor multiple adaptări, mai mult sau mai puțin fidele operei de bază. În afară de "Les Rougon-Macquart", singura operă a lui Zola mai des ecranizată a fost "Thérèse Raquin".
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
cancer testicular, după o îndrumare adecvată, suplimentar la examinări periodice de câtre medicul specialist, deoarece modificări nedureroase pot trece neobservate la autoexaminare. Deși boala poate proveni de la fiecare dintre celulele din testicul, peste 95% din cazuri au ca sursă celulele germinale (germ cell tumor). Celelalte 5 procente sun date de calulele Leyding - Sertoli. După extirpare, tumoarea va fi clasificată de către patolog conform cu «Clasificarea tumorilor maligne» (TNM Classification of Malignant Tumors) publicată de «American Joint Committee on Cancer - AJCC». Clasificarea cuprinde următoarele
Cancerul testicular () [Corola-website/Science/306536_a_307865]
-
la insecte ca albinele, termitele, furnicile. Aici, insecte sterile asigură paza și hrana unui mic număr de organisme din cadrul coloniei, singurele capabile sa se reproducă. Un lucru similar se petrece la nivelul organismelor animalelor, unde celulele somatice coordoneaza creșterea celulelor germinale. Celulele somatice răspund la semnale specifice care le indică să crească, să se dezvolte sau să moară. Dacă celulele ignoră aceste semnale și se înmulțesc în mod neadecvat, cresterea lor necontrolată generează cancer. Între anii școlari 2001/2002 și 2006
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
Introducere Vezi introducerea generală: partea B. 1.2. Definiție Vezi introducerea generală: partea B. 1.3. Substanțe de referință Nici una. 1.4. Principiul metodei de testare Testul apariției translocației ereditare la șoareci decelează modificările cromozomiale structurale și numerice ale celulelor germinale la mamifere, apărute la prima generație (F1). Modificările cromozomiale detectate sunt translocații reciproce, iar dacă în experiment sunt incluse și femele din generația F1, la acestea se detectează pierderea cromozomului X. Purtătorii de translocații și femelele XO prezintă o fertilitate
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
cel mai des utilizată; se poate recurge și la administrarea substanței de testare șapte zile pe săptămână timp de 35 de zile. Numărul de împerecheri după efectuarea tratamentului depinde de schema de tratament și trebuie să asigure prelevarea de celule germinale tratate în toate stadiile. La sfârșitul perioadei de împerechere, femelele sunt găzduite individual. Când gestantele fată, se înregistrează data, numărul puilor și sexul acestora. Toți puii masculi sunt înțărcați, iar femelele pui sunt eliminate, exceptând cazurile în care sunt incluse
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
manifestă o sociabilitate empatică mai pronunțată decât bărbații. Explicația paradoxului constă în faptul că cromozomul X poartă probabil o genă a cărei activitate este necesară în stabilirea relațiilor sociale normale dar care nu se mai exprimă atunci când trece prin linia germinală a mamei (fenomen numit "amprenta genomică"). Consecința acestui fapt pentru populația normală este că această genă nu este activă decât la femei. Fetele primesc doi cromozomi X, unul de la mamă, celalt de la tată. Inactivarea genei materne este compensată de activitatea
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
agent extern, precum iradierea sau virusurile. Mutațiile pot apărea datorită acțiunii asupra genomului a unor factori fizici, chimici sau biologici. Mutațiile transmise de la părinți la copil poartă denumirea de mutații ereditare sau mutații germline, deoarece acestea sunt prezente în celulele germinale. Acest tip de mutație nu se poate trata. Ea va fi prezentă în fiecare celulă din organismul persoanei afectate. Mutațiile care apar doar după fertilizare, sunt numite mutații noi. Mutațiile noi pot explica tulburările genetice în situația în care un
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
fenomenului translocatiei. Acestea constau în modificarea numărului cromozomilor, deci a garniturii cromozomice, prin modificarea numărului unuia, câtorva sau a tuturor cromozomilor. Aceste modificări reprezintă fenomene reunite sub numele de poliploidie. Diferite forme de poliploidie rezultă din anomalii în diviziunile celulelor germinale sau somatice și se pot datora celor mai diferite cauze ca, de pildă, fuziunea de nuclei, diferite traumatisme, parazitism, substanțe chimice, înțepături ale unor insecte, altoiri etc. Fenomenul este larg răspîndit la plante, dar mult mai rar la animale. În
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
și poate fi considerată echivalentul unui ganglion limfatic mare, deoarece absența sa predispune la anumite infecții. La fel ca și timusul, splina are doar vase limfatice eferente. Atât artera gastrică scurtă cât și artera splenică o irigă cu sânge. Centrii germinali sunt irigați de arteriole denumite rădăcini peniciliforme. Până în luna a cincea de dezvoltare prenatală, splina crează celule roșii sangvine. După naștere măduva osoasă rămâne singura responsabilă de hematopoeză. Ca un organ limfatic major și având un rol central în sistemul
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
densă de limfocite, numărul, mărimea și configurația acestora modificându-se în concordanță cu starea funcțională a ganglionului limfatic. De exemplu, foliculii se extind semnificativ când întâlnesc un antigen străin. Selecția celulelor B, de asemenea numite limfocite B, apare în centrul germinal al ganglionului limfatic. Ganglionii limfatici sunt în mod particular mai numeroși în mediastin în torace, gât, pelvis, axilă (sub braț), regiunea inghinală și în asociere cu vasele sangvine ale intestinelor. Țesutul limfoid asociat cu sistemul limfatic se ocupă cu funcțiile
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
monedelor de aur și de argint, din toate țările Europei și din aproape toate țările Asiei, destinate topirii. Legea din 17 germinal, anul XI (7 aprilie 1803) instituie bimetalismul. Argintul își recapătă onoarea: monede cu valoarea nominală de un franc germinal, 2 franci, 5 franci, o jumătate de franc, un sfert de franc sunt bătute din acest metal, dar sunt bătute și monede de 20 de franci și de 40 de franci din aur, de unde denumirea de « franc-aur ». Banca Franței devine
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
denumirea de « franc-aur ». Banca Franței devine instituția privilegiată de emitere. Franța și-a constituit un vast Imperiu, chiar și în afara Europei, unde francul circula din plin. Belgia, Țările de Jos, Elveția și Nordul Italiei au fost integrate Imperiului Francez. Francul germinal este o monedă foarte stabilă, până în 1914, în pofida instabilității politice din Franța, însoțind dezvoltarea și îmbogățirea țării timp de 125 de ani, până în 1928, când s-a trecut la « francul Poincaré ». În 1915, un franc echivala cu 2,53 de
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
al lui Poincaré. Într-adevăr, Poincaré adoptase soluții draconice, care au salvat francul. După victoria lui Poincaré în alegerile din 1928, un nou franc, cunoscut sub denumirea de "francul Poincaré", și-a făcut apariția. Valora 1/5 dintr-un franc germinal. Această devalorizare a permis cucerirea piețelor externe, dar a pus capăt iluziei unei reveniri la ceea ce numim «"La Belle Époque"». În timpul ocupației germane, sub "Regimul de la Vichy (Statul Francez)", din iulie 1940 până în august 1944, monedele franceze au fost schimbate
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
fluctuațiilor aurului și argintului, precum și din cauza turbulențelor politice de la începutul secolului al XX-lea, "Uniunea Monetară Latină" și-a suspendat activitatea în anii 1920 și s-a dizolvat la 1 ianuarie 1927. Franța instituise un sistem monetar, numit al francului germinal, făcând referință la legile fondatoare din 18 germinal anul III (7 aprilie 1795) și din 7 germinal anul XI (27 martie 1803), care instituiau: Coexistența celor două etaloane monetare, aurul și argintul, a creat o sursă potențială de instabilitate. Sistemul
Uniunea Monetară Latină () [Corola-website/Science/323184_a_324513]
-
surveni astfel oricând. Adoptarea parțială sau completă a sistemului francului germinal în exteriorul frontierelor franceze crease un embrion al Sistemului Monetar Internațional. Decimalizarea fusese adoptată de Statele Unite ale Americii încă din 1795. Napoleon I încercase să exporte, odată cu Revoluția, sistemul germinal în Europa. Deși mai întâi această tentativă a eșuat, sistemul a fost apoi adoptat, în mod liber, de Belgia în 1830, de Elveția și de Italia în 1860; "Ducatul Parma" și "Regatul Piemontului și Sardiniei" îl adoptaseră încă din 1815
Uniunea Monetară Latină () [Corola-website/Science/323184_a_324513]
-
CD155, pe membrana celulelor. Virusul deturnează apoi mecanismul propriu al celulei gazdă și începe reproducerea. Poliovirusul se divide în interiorul celulelor gastro-intestinale, pentru aproximativ o săptămână, de unde se răspândește la amigdale (în special la celulele foliculare dendritice cu rezidență în centre germinale tonsilare, în țesutul limfoid intestinal, inclusiv celulele M ale plăcilor Payer, și adânc în colul uterin și ganglioni mezenterici limfatici, unde se multiplică din belșug .Virusul este apoi absorbit în fluxul sanguin. Cunoscut sub numele de viremie, prezența virusului în
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]