31,702 matches
-
Emil Brumaru O, e de-ajuns un gest de-abia schițat, O rază de lumină, numai una, Răsfrîntă în oglindă, lîngă pat, Trezind roua din preș, crăpînd căpșuna Îmbrobonată, printre struguri, pe o tavă Uitată din greșeală pe podele, Un vechi dulap suind lin clipa-n slavă, Un
îngerul Mare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8027_a_9352]
-
picioare Fin arcuind în aer șoldul suplu, Îngenunchez și eu și-ți mingii părul Prelins în cîrlionții dezmățați; Nu îți cunoaște-aievea adevărul Nici minte a o mie de-nvățați! Ci tu îmi ceri să-ți înțeleg orbește, Fără-ntrebări și gesturi de prisos, Oh, locul mirosind dumnezeiește A taină putrezind suav în sos? Îngăduie-mi un timp, măi dă-mi din mierea Ce-o tăinuește-n scorburi moi muierea...
Cînd fluturii dau iama peste trupul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8092_a_9417]
-
urinat pe Statuia Soldatului, au violat câțiva minori, au mâncat 36 de hotdogi, au făcut un tort cât Biserica Sfântul Petru, s-au sărutat 48 de ore, au dormit într-un borcan expus pe Turnul Eiffel. Iar sub apăsarea acestor gesturi memorabile, impulsurile și dorințele și visele lui cele mai dulci se strecoară pe sub borurile călduroase ale imensei pălării și plutesc dezamăgite peste acoperișurile de rugină ale celor trei case din fața agenției de știri în care lucrează Gil, cu ochii lipiți
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
E-un cer cu mici goluri de aer cum aripi ce nu se vor mai putea deschide viitorul alături un șarpe domesticit înciudată privești cum începe amiaza și nu te mai saturi culoarea părului tău face coperta răsfiră paginile nici un gest de prisos amănuntele verifică spațiul familiar și-acest parfum ieftin ce-absoarbe lumile cum o pompă o melodie lascivă schimbă prețurile-n vitrină piscuri împachetate sub brațul gospodinei ieșind pe ușa supermarketului un întreg oraș se scufundă într-o singură
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
noastre oglindindu-le așa cum stau crispate echipate gata de-a porni spre memorie. În lipsî de inspirație Schimbi scrii închei calculezi care e banda pe care se-așează mișcarea cum umbra pe umbră invizibilă branșare-a mîinii care-ți încurcă gestul după-amiaza bate încă la vechea mașină de scris spargi propoziții în dinți cum alune în răstimpuri alungi aerul cum o culoare-a rațiunii cauți resturile copilăriei în cupă cu lingurița cum o înghețată îți lipsește doar textul ( stimulul) ce te
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
Cetatea avea nevoie de ea. Negrescu ar fi vrut să le explice că trebuiau să reacționeze, dacă erau atacați. Dar, ca în timpul raidurilor aeriene, montagnarzii stinseră toate luminile și se tolăniră pe iarbă. Abia atunci apărură, pe rând, verii, cu gesturi discrete, bine măsurate. Făcură semne să dispară și mucurile de țigări, pentru a nu fi stânjenite făcliile lor, desprinse parcă din drapelul montan, în cele trei culori: roșu, vișiniu și albastru. Invenția asta - după unii, revelație -, îi încântă pe cei
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
trofeu colosal, purtînd pe grumaz un cerc de oțel, prin curățarea căruia s-a putut citi inscripția de mai sus. Cerbul, la vremea respectivă, ar fi avut vreo 48 de ani. întîmplarea, în ciuda datărilor precise, emană un vag parfum folcloric, gestul Iosefinei părînd inspirat de acela al unei prințese din evul de mijloc. Tot într-acolo ne trimite și Caragiale prin balada intitulată Grația domniței, povestea unei vînători princiare care culminează memorabil și elocvent: Tînăra domniță a încălecat; Pentru prima oară
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
genunchi a venit să ceară Grație... Eu nu pot ca să-l las să piară!" Și, zicînd acestea, ea a dezarmat Brațul ce-al său mire ține ardicat. ș...ț Mult poate femeia!... cu grația sa Orice răutate ea va dezarma! Gesturi ca acela al Iosefinei sau al domniței din balada lui Caragiale s-au produs și în vremuri mai apropiate. Spre sfîrșitul deceniului 8 al secolului trecut, un președinte al Franței, Valéry Giscard d^Estaing, aflat în vizită oficială în România
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
se face cunoscut prin critica poeziei, prin critica prozei, prin critica criticii, sau nu numai din aceste motive, ci mai ales din "preocupări mai grave". Preocuparea cea mai gravă, singura constantă în întreaga viață a lui Ionescu, vizibilă și în gesturi cotidiene și în operă, începînd cu amintita elegie din revista lui Arghezi, este DE CE? sau LA CE BUN? Sau CUM E POSIBIL? Dacă eram pantofar - scrie el într-un articol explicativ la Nu (v. Război cu toată lumea, Humanitas, București, 1992
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
mândru că s-a împotrivit armatei rusești, pătrunsă în România. Se crede victimă a propagandei comuniste și a unui proces înscenat. Atât în aspectele generale, istorice, cât și în cele particulare, biografice, romanul este o alcătuire selectivă, de momente, acte, gesturi, mărturii, cu toatele atent, interesant și atrăgător desfășurate. În cel de-al doilea volum al ciclului său romanesc, Dieter Schlesak scrie, atingând și păstrând un sunet universal, extrem de matur timbrat literar (în sensul cel mai deplin al termenului), o originală și
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
ei de la bluză, desfăcut cu un singur deget agil. Pare banal. Dar e vorba despre un năsturel de sidef, care alunecă grăbit prin orificiul minuscul, prin care se vede mai întâi pielea alertată și, pe urmă, în fugă, toate celelalte gesturi care urmează după ce e descheiat primul nasture. Hai să zicem că asta n-ar fi cine știe ce. Dar pe urmă vine altceva: carnea lui elastică și neliniștită, bătând pânza brăzdată de cusături. Apoi se luminează alt episod: firicelele de păr aspru
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
tot. Din acest moment, când Occidentul își dă seama ce probleme e pe cale să-și ia pe cap și pe cine admite în casă, orice menajamente vor fi lăsate de-o parte. Frumoasa perioadă a intențiilor nobile, neurmate de nici un gest practic, a apus. De-acum, vorbăria e înlocuită cu o militărească cercetare a celor mai intime dintre componentele mecanismului social. Echipa Năstase nu e capabilă să asigure „igiena” cerută de Occident. Ca principali producători de mizerie morală, năstăsioții n-au
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
mai asiduu frecventate de comentatori, aproape nici unul nu abordează Inspecțiune din perspectivă estetică, interesul cvasiunanim focalizându-se obsesiv pe dimensiunea sa de enigmă sau de „ghicitoare”, ca să preiau formularea lui Paul Zarifopol, primul care a semnalat-o ca atare. Motivația gestului suicidar al bizarului casier îi preocupă în egală măsură pe Ibrăileanu, Călinescu, Șerban Cioculescu, Valeriu Cristea, Silvian Iosifescu, Vicu Mândra, Mircea Tomuș, Mihai Gafița, B. Elvin ori, mai recent, Ion Vartic, fiecare dintre ei plasându-se la distanțe mai mici
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
un singur pas; născut cu câteva clipe mai devreme, geamănul l-a făcut deja: a delapidat. Mesajul e premonitoriu și străveziu: urmează ineluctabil el - verdictul a fost pronunțat și nu admite recurs. Dar, ajuns în acest punct, Anghelache comite un gest luciferic, de sfidare a destinului: el se vrea o ființă condamnată să fie liberă în opțiunile sale majore și găsește resursele lăuntrice de a alege singura ramură disponibilă a alternativei descalificării ca ființă umană: suicidul. Ori, altfel spus, voluntara desființare
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Art din Lausanne, autor al unor documentare apreciate la festivaluri naționale & internaționale - “Connu de nos services”, “La bonne conduite”, “En cavale”), însoțit de o echipă de filmare, a așteptat în fața acestei săli și a înregistrat cu răbdare și minuție fiecare gest, reacție, grimasă, declarație, confesiune a parlamentarilor ieșiți la o pauză de țigară sau de cafea. A rezultat un pasionant document despre democrație, construit însă ca o veritabilă ficțiune - o piesă de teatru în cinci personaje (parlamentari, membri ai comisiei) ce
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
drept numitor comun un simțămînt de irealizare. Nici o certitudine nu se menține în plan percepțional, afectiv sau conceptual, în cadrul unei surpări a aparențelor, care pare a nu mai avea limită, cu atît mai tulburătoare cu cît nu se însoțește de gesturi patetice, de o acustică accentuată, ci se petrece într-un mediu potolit, silențios. Deznădejdea e surdinizată, muzicalizată. O disciplină morală informează poezia, sporindu-i latențele intrinseci. Prezentul se irealizează aidoma trecutului, se asimilează mediului fantasmatic al acestuia: „Ceea ce ne spunem
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
și a ritmului povestirii. Aceasta în ciuda faptului că autorul schimbă adesea registrele. Șansa, o povestire de patru pagini din primul volum, e alcătuită dintr-un singur paragraf. O pînză deasă care relatează, rece, în fraze lungi, schimbul de cuvinte și gesturile unor muncitori care lucrează la o gură de canal. Comicul de limbaj, de factură caragealescă, e absolut fantastic, dar el aparține cititorului, nu naratorului, care rămîne tot timpul absent. Unul dintre muncitori descoperă un craniu și începe, brusc, fără să
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
iau absolut prin surprindere. Felul cum este realizat filmul diferă fundamental de conținutul tragediilor pe care le însumează. Atmosfera este patriarhală în acel cătun uitat parcă de lume, se instalează o poezie tulburătoare a luminii, a imaginilor, a anotimpurilor, a gesturilor personajelor, o poezie care vine și din convenția teatrală în care se joacă. Și care este respectată dumnezeiește. De fiecare actor în parte. Miza filmului! Ce se întîmplă te surprinde la fiecare pas - și de asta impactul este teribil - pentru că
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
mai au de mult sentimente, sexul se întîmplă, cînd se întîmplă, ca o uzată bifare de acțiune. În rest, nimic. Tatăl devorează pur și simplu ziarele, aproape non-stop, ca o unică și supremă acțiune. Cititul îl scoate din realitate, din gesturile și grijile simple, în fond, elementare, și-l suspendă, fals, în interesul pentru dramele și întîmplările altora. Mama și-a redus strașnic traseele la unul sigur, tur-retur, spre și dinspre bucătărie, monotonia teribilă adormind și femeia din ea, și protecția
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
în interesul pentru dramele și întîmplările altora. Mama și-a redus strașnic traseele la unul sigur, tur-retur, spre și dinspre bucătărie, monotonia teribilă adormind și femeia din ea, și protecția maternă. Lumea și viața în general există destul de relativ, în gesturi mici, devitalizate, anemice, apatice. Și atunci, Kurt, fiul lor și fratele Olgăi, preia conducerea. Își seduce incestuos sora, își construiește o lume separată, în care se întîmplă lucruri șocante, tulburătoare, își ucide, finalmente, părinții. În spectacol, Felix Alexa îmi vinde
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
casă, cu un ciocan în sacoșă, spre blocul vecin, spre capul lui Flo, pe care îl va pocni de patru ori, calm, precis, determinat, cu acel ciocan. A făcut o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă se întoarce acasă, se așează la o masă și privește în gol, cu fața înroșită de sînge, ca un clovn înmărmurit de propriul curaj... În ciuda a ceea ce se vede pe ecran, filmul
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
au loc cîteva din temele lui Euripide din piesa Bachantele. Topite, esențializate într-un discurs mai degrabă vizual și sonor, decît verbal. Sînt momente întregi, de ritual, și nu numai, cînd nu se rostesc cuvinte. Ele se pot subînțelege din gesturi, din comentariul vizual și sonor. Bănuiesc, însă, că trebuie să știi puțin cine este zeul declanșator al pulsiunilor și preaslăvirilor erotice, cine și ce face corul însoțitor de bachante și de satiri, care este conținutul sărbătorilor dionisiace. Spectacolul recuperează atmosfera
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
cred că trebuie să refacă mental conținutul, trimiterile, încărcătura textului. Mihai Măniuțiu este extrem de atent la ceea ce am numit mai sus atmosferă. Țipetele, dansurile zgomotoase, delirul orgiastic, transa unor posedate, urmare a pedepsei cu tulburarea minților dată de Dyonisos, sălbăticia gesturilor creionează traseul narațiunii. Cetatea Tebei este aici un loc marginal, din care pare că nu există ieșire decît în moarte, un ghetou în care legea o face Dionissos. O lege dură, care îi “îmbolnăvește” pe cei ce nu o execută
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
sentimentul relativității tuturor lucrurilor și opiniilor, îl fac să fie în felul acesta un admirabil mînuitor al... floretei. Atingerea floretei! Și poate mai e încă ceva: neputința de a arunca el cu piatra, sau mai bine zis, conștiința imoralității acestui gest. De aceea găsim, probabil, într-un text despre notele informative ale lui Caraion următoarea frază: „Cu piatra pe care o am în mînă, mă îndrept spre clanța stricată a propriei mele locuințe”. Nu înseamnă că, dacă are ceva de spus
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
scenetă de care le venea să râdă doar lor; nu mai vorbesc de saltimbanciada de la Național Tv executată de duetul Palade-Țociu, un cuplu aflat în cădere liberă spre zona banalului cu subsol penibil; iar Doru Octavian Dumitru, echipat clovnian, cu gesturi și priviri mecanico-derutate, în afara câtorva gaguri mai răsărite, s-a cantonat într-o antecameră a umorului mobilată mai mult cu vechituri decât cu noutăți; în schimb, la România 1, Cosmin Cernat a reușit, fără nici un efort vizibil, să mențină la
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]