656 matches
-
laolaltă actul creativ, jurizarea C.a., zbuciumul presupus de asta, de lipitul pe furiș În tramvaie și celelalte. Toate la un loc formau opera, nu numai textele. Conta activismul, punerea la Încercare a creativității. Spunea Cătă că noi, prin toată gesticulația noastră, parcă lansam baloane de săpun: niște obiecte deopotrivă vulgare și seducătoare, străvezii dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se spărgea mut, fără ca nimeni prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Iorgu Misir. Fata cuminte, din aristocratice pensioane mucegăite, mări tată cu un bărbat vârstnic, afemeiat, cu diplomă la modă. Acum, patru persoane în două camere ! Inclusiv coana mare, firește ! Două camere mici unde maică-sa, fosta mare madam Misir, continuă gesticulația de matroană, ca și cum n-ar accepta nici una dintre schimbările care i-au negat existența, acrind-o și pe a celor care o suportă între ei. Își amintește planșa neterminată. Nu știa s-o continue, va trebui să se umilească, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-o să mă descurc bine În limba franceză sau engleză pentru că eu le-am Învățat În bibliotecă și nu vorbind. Din păcate, În afara celor câteva cuvinte englezești pe care șoferii le manipulau În fel și chip Însoțindu-le cu o gesticulație bogată, toate cunoștințele de limbi străine ale grupului se reduceau la franceza aproximativă a delegatului, pardon, proprietarului firmei de turism „Star“ și la engleza de dicționar a unei domnișoare bătrâne (cam la patruzeci de ani, uscățivă, negricioasă cu ușoare urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
încercare de acceptare a ceea ce, unanim, este considerat firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o poftii pe fotoliul de lîngă fereastră. Se așeză, la Început Își ținu mîinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemînări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stînjenea, dar după puțin timp intră În normal, recăpătîndu-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit În negru, dar grija cosmetică era stridentă, Încercare inabilă de a salva o vîrstă intrată În neînșelare. Vocea Însă Își păstra voiciunea pe care i-o știam. - Domnule judecător, Începu, anii au trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și relaționare interumană. Limbajul verbal are un grad înalt de convenționalitate față de conținutul realității pe care o denumește; gestul însă este strâns legat de concret. Comunicarea prin gesturi este față în față, percepându-se vizual gestul și toate mișcările mimico-expresive. Gesticulația are o mai mare libertate de expresie, este mai puțin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată. Același volum de informație poate fi transportat în aproximativ același volum de timp convențional, cu ambele forme predominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
facă pe oameni să viseze, când doar o "tăcere plină de gesticulări [...] sosește în cutii din California"? Totul se schimbă începând din 1927, anul Cântărețului de jazz, primul film sonor. Redobândindu-și vocile, eroii își recapătă credibilitatea. Sonorul pune capăt gesticulațiilor exagerate, posturilor teatrale. Cinematograful devine mai realist, mai psihologic. În mod constant, tehnica se îmbunătățește, iar structurile de producție se concentrează. Curând, cinematograful devine într-adevăr oglinda sufletului, suportul tuturor proiecțiilor, un mijloc de comunicare cu un impact de neegalat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ton moderat, își găsesc întreaga forță a desprinderii, în timp ce luarea sa de poziție conduce la reforma revoluționară. Botez vrea să oprească ritualul comportamentelor alienante și să reangajeze în politic indivizi care, luînd obiceiul mental de a nu oferi politicii decît gesticulații seci, și-au blocat pasiunile într-un spațiu privat. Botez nu mai vorbește de etică, nu se situează pe terenul redefinirii societății civile, ci pe acela al redefinirii contractului dintre societate și putere. Riscurile pe care le reperează în situația
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
întrezăriți din peisaje. Desigur, într-o interpretare clasică, vorbim despre redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz al primelor poeme, care "atrăgeau atenția prin "jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exterior. Ceea ce nu întâlnim, însă, la Ana Blandiana, este tocmai această lirică a gravului, pe care Ileana Mălăncioiu o promovează, nu doar în poezia interzisă, ci și în poezia de factură romantică, prin acea reinstaurare a romantismului de tip macabru. Gesticulația și monologul poetei ne fac să ne-o imaginăm ca pe o Antigonă a românilor. Parcă o vedem îmbrăcată în negru și ridicându-și brațele justițiar spre cer, parcă o auzim rostindu-și tiradele vindicative și profetice"189: " În noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dosar nr.: (caută în sacoșă și scoate floarea) Da, măi frate... ce chestie (pune floarea pe masa liberă) Trimisul lui Dumnezeu: (scoate dintr-o geantă o Biblie și o iconiță în formă de cruce, le pune pe masă cu o gesticulație și cu un ritm oarecum ritualic) Doamne ajută! (ceilalți sînt atenți într-un fel de admirație și ironie; Supraveghetorul vine și le dă dosarele) Dosar nr.: Ăsta ce dosar e? E tot ăla de ieri? Supraveghetorul: Da, ăla de ieri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toate personajele sînt îmbrăcate în cămăși de forță albe; vin bodigarzii; se repetă toate mișcările și gesturile știute; soția Dosarului plînge, își privește soțul, înțelege spaima lui și se așază pe o treaptă, intrînd în așteptare) În salon: (se reia gesticulația din debutul celorlalte tablouri; ajunși la mesele lor, răsfoiesc dosarele cu același ecou reverberat; Trimisul cu Biblia în mîini pune o floare la masa Plutonierului; apoi pune cîte o floare la celelalte mese; personajele reacționează, fiecare în felul lor, la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
oricărei puteri totalitare, care o folosește pentru a înăbuși vocile protestatare și pentru a frânge orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Nu o să te uit... cum ai venit... Cu zâmbetul tău de sabie/ totuși un pic tăiată.../ Cu buzele tale de fecioară/ căutând să-mi aspire fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins în ipostaza luptei dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată" 1 Din dialogul lăuntric proiectat pe cele două coordonate, cel general al umanității și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga, se manifestă printr-un mesianism de factură specială, în sensul că există o chemare care nu mai presupune opreliști, ci se desfășoară într-o liniște contemplativă, fără gesticulație, traversând ținuturi primordiale, experiențe tragice, care îl exaltă și-l tulbură. El rămâne însă vital cu o imensă putere de voință. "Dar poate că lirica poetului ar cădea într-o mai clară lumină dacă am situa-o, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mișcare poezia lui Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea ("Secțiuni") ne spune că poetul posedă forță și suflu. Tot ceea ce face distincția vocii lui Adrian Păunescu printre poeții de azi, gesticulația amplă, inspirația torențială, tehnica refrenului obsesiv" sunt caracteristici subliniate de Mircea Martin în volumul său "Generație și creație". Mircea Tomuș, în Carnetul critic relevă caracteristicile poeziei lui Păunescu: "Ambiția simbolurilor vaste și ascunse, o meditație mai mult o dezbatere a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
refugiu, nu spații pentru explorări literare. Pornea către ele ori de cîte ori „nu știa unde să se (mai) ducă”, cînd nu-și găsea locul în altă parte. Se ducea ca să uite de tristețe și se întorcea adesea trist, în ciuda gesticulației exhibiționiste. Cum se infiltra apa în zidurile pe lîngă care trecea, așa se infiltrau dramele locurilor în zidurile sale sufletești. La lumina zilei, aventurile nocturne (plimbări sau petreceri) provocau analize dintre cele mai dureroase. Modele umane - modele literare „Ca Edgar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
continui să cred că e așa. De altminteri, furat de ceea ce gîndea în secret, în manuscrisul Cluj, cînd repetă versul „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”, trădat de impuls, lasă deoparte „poema” și scrie: „Eu prevăd iubirea roză”. Toată gesticulația poetului de-acolo nu-i decît pentru a ajunge mai repede la iubire. Lucrurile sînt simple, în afară de cazul că nu vrei să te ambalezi în complicații, să ții neapărat un discurs cu un titlu incitant: „Jocul de oglinzi în poezia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acerbă de a puncta desubstanțializarea lumii, întorcând-o în reversul ei: puterea de a o învesti cu o încărcătură considerabilă de mitologic, mitic și mistic. Astfel, în unele poeme se plimbă Priap sau Oedip, în altele se uzează de o gesticulație sau o retorică specifică ritualurilor primitive, dionisiace etc. Mai multe Pasteluri validează încrederea trufașă a poetului într-o armonie când întunecată, când luminoasă. Dar și dorința lui de a conferi pregnanță unei stranii rețele de corespondențe (obsesie preluată de la marii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate găsi decât în puținele texte dedicate acestui fel de supraviețuire. Însăși vocabula supraviețuire sugerează nevoia unei escatologii în acest caz, una individuală, nu una universală de care conștiința artistică nu este deloc străină. Acela care își atribuie, frecvent, o gesticulație și o menire de cosmocrator știe că, de fapt, nu e decât "stăpânul cuvintelor mele" (Apariții ciudate ale Aurorei. Eutanasie). Că doar arta îl salvează de propriul întuneric (de "întunericul din mine cu aripi și gură de lumină"!), prelungind "dincolo de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în arendă/ de femeia gonflabilă.// Strig pe străzi îngropate în fiecare.// Arunc anateme lejere/ pentru cei ce mă vor,/ ca pe un star neprihănit,/ în așternuturile lor.// Joc totul pe Scripturile delirului" etc. Asumându-și, uneori, și o astfel de gesticulație apăsat delirantă, poetul nu exclude totuși ek-stazele, fie ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme dintr-un singur vers, temele și obsesiile lirice, convertindu-le în apoftegme de o solemnitate flagrantă: "A
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
public (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape în fiecare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Copiilor infinitului". El ni se recomandă drept ucenicul profet, supus al Creatorului, Marele Arhitect al Lumii (Rondelul ucenicului profet din Rondeluri și ovoide), "calfa de zidar" care poate ajunge "cioplitor de trandafiri în piramide" (Ovoid astral XIV din același volum). Gesticulația și întregul său cod atitudinal potențează misterul travaliului său inițiatic. Dornic să treacă "jurământul tăcerii și al supunerii", neofitul pătrunde "în sanctuar/ alături de hierofant", parcurge "un vestibul negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul dragostei conjugale sau paterne, ca dovadă suita de texte închinate celor trei ipostaze ale alterității sale în variantă feminină, Julieta, Sandra și Elleny, adunate într-o antologie intitulată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]