856 matches
-
labe, cu siguranță toți s-ar așeza în patru labe. Ceilalți se comportă ca niște maimuțe perfecte. Dacă te prefaci că nu le dai importanță, se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează cu mâinile tale și văd cu ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă. Dar, pe nesimțite, jocul nu mai e parcă joc. Amuzamentul s-a transformat în plăcere și chiar în ușoară beție. Toate oglinzile îți repetă „tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păcat de tot și de toate. „Dumnezeu m-a pus o dată în libertate, ăia care mă fac la dosar, ăia mă nenorocesc“ - Gheorghiță Bate pe toți la șah, le gândește. Arată ca un taur. Sănătate țărănească. Trening. Papuci. În stânga, țigări. Gesticulează cu ele. Scaunul și-l pune la vreo jumătate de metru de masa interviului. Când vrea să convingă se apleacă, se ține de masă. Îi vezi spinarea și umerii. Din Broscăuți, județul Botoșani. 2 cartușe țigări Viceroy. Se vorbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau acțiune; prinde din viață modelele, le desenează silueta, le face să gesticuleze, să filozofeze. Pretutindeni simțim răul ce stăpînește tipurile lui Gorki. E urîtul, e spllen-ul rus, taska. (...) ea e forța ascunsă ce ne aduce aminte de acele jucării moderne de copil, constînd într-o tablă de oțel magnetizat, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De ce-ți vâri nasul în treburile altora când nu știi japoneză? Cuvântul shōben, după cum aflase el atunci, avea două înțelesuri. Din nefericire, el știa doar sensul dat de dicționar, sensul fiziologic. În franceză i se spune „pipi“. „Generalul Tōjō“, gesticulând și ocărându-l, i l-a explicat și pe celălalt: când o prostituată fură portofelul clientului și, pretextând că merge la toaletă, o ia la sănătoasa... și asta se numește shōben. „Generalul Tōjō“ s-a adresat apoi proprietarului hotelului: — Târfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zecea parte din bani sau din valoarea mărfurilor. Sau, din partea unui duce cum vei fi tu, ocrotire și nepărtinire în litigiile judecătorești. Rabinul stătea pe o piatră de lângă ușă. Vorbea liniștit cu un băiețaș care îl urmărea cu atenție cum gesticula. Auzindu-ne pașii, a tăcut, și ochii săi spălăciți au încercat să ne recunoască. I-am zis: - Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea noastră și barba cenușie îi tremura, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Când vocea Îi răgușea și i se stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre public, surprinsă. Cum În tribune nu erau mai mult de cincizeci de spectatori, Îl observase imediat pe Antonio, care se ivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi se despărțeau. Diforme, exagerate, Înfiorătoare, dansau un dans mut și de neînțeles. Umbra mică a copilului. Umbra lui. Umbra pistolului. De umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la picioare și la piept. Cu părul negru și tenul măsliniu, Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roșcovan și de arătos ca Iuda, doar că un pic mai înalt, la fel de înalt ca Ruben. Avea de altfel gesturile lui Ruben atunci când vorbea, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu mâna stângă în șold și cu mâna dreaptă gesticulând, în timp ce ne spunea noutățile pe care le așteptam de atâta timp. - Tata va fi aici înainte de căderea nopții, a zis Elifaz. Vine cu frații mei, cu servitorii și cu sclavii, patruzeci cu toții, și cu femeile. Mama e printre ele, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Conduceți-l pe Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe mine mă arestați? se răzvrăti PM. Lucas se dovedi de neîmblînzit: silueta Înaltă și deșirată a lui PM Încă mai gesticula, dînd glas indignării și mîniei, cînd cei doi jandarmi Îl Împinseră, chiar cu plăcere, putem spune, În furgonetă. Lucas primi atunci apelul pe care-l aștepta, inevitabil. La Ty Kern, dintr-un alt menhir picura sînge. Cel care avea semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
telefonul și asculta mesajele, cînd exclamă cu mînie: - A, nu, nu se poate! Arthus și PM au dispărut, la fel și iahtul lor! * * * Armelle, care-și pierduse orice rămășiță de demnitate, rătăcea prin curtea castelului. Alergă spre Marie și Lucas gesticulînd, cu boneta strîmbă pe cap, cu obrazul ascuțit brăzdat de dîre roșii. Îi luă la rost, aruncînd toată responsabilitatea acelei duble dispariții pe seama celor doi polițiști care ar fi trebuit să-i protejeze soțul. - PM a refuzat orice supraveghere, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt, asigurîndu-l că de acum Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții să-l liniștească, astfel că, În agitația produsă, grămada de cîrpe ținută strîns de Pierric la piept căzu pe jos, scoțînd un ciudat zgomot Înfundat. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din umeri evaziv. Adevărul e că nu m-am gândit mai departe de momentul când voi deveni parteneră. E ca un vis. Ca o minge strălucitoare de pe cer. — Pentru numele lui Dumnezeu, ai douăzeci și nouă de ani ! spune Freya gesticulând cu o mână osoasă, cu inele de argint. Ar trebui să faci și tu ceva spontan, măcar o dată la o mie de ani ! Ar trebui să vezi lumea ! Îmi prinde mâna. Samantha, vino în India. Acum ! — Ce să fac ? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
instantaneu, fără să pierd nici o clipă. Și acum mă aflu în Starbucks-ul din colțul străzii pe care se află Carter Spink, la tejgheaua de la geam, și mă uit la oamenii de afaceri în costume de City trecând pe lângă mine, vorbind, gesticulând și dând telefoane. Adrenalina e contagioasă. Inima îmi bate deja mai accelerat - și nici măcar n-am intrat încă în clădire. Simplul gând și-mi întoarce stomacul pe dos. Acum știu de ce infractorii operează în bande atunci când dau spargeri. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deja clasic, a intrat deja În dicționarele de profil. Companiei Glen Oil i se oferă acum șansa unică de a se alătura acestui brand de marcă, faimos pe Întreg mapamondul. Din ce În ce mai sigură pe mine, Încep să mă plimb În jurul Încăperii, gesticulînd cu doza de suc. — Atunci cînd cumpără o băutură energizantă Panther, consumatorul afirmă faptul că nu se va mulțumi decît cu ce e mai bun. Lovesc cu putere cutia de suc, cu cealaltă mînă. El cere ce e mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
filialele europene. Fără să vrea, În colțul gurii lui Jack se formează un surîs. — Am Înțeles. Și... ești OK ? — Da. De fapt, sinceră să fiu, mă bucur din plin de libertatea de a fi din nou singură. Deschid larg brațele, gesticulînd. Știi cum e, libertatea, flexibilitatea... — Foarte bine. Păi atunci, Înseamnă că poate nu e un moment bun să... Se oprește. — Să ce ? Întreb, un pic prea repede. Știu că probabil Încă suferi destul de mult, spune cu Înțelegere. Dar mă gîndeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța cu ușurință la un om ca Ravelstein, nu‑l poți ceda morții. Saul Bellow, Ravelstein: ficțiune, memorie, istorie* Note pentru publicul românesc Sorin Antohi Prin prietenul meu Richard Stern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o vreme, prins de marginile ceasului pendulează deasupra gropii; această pendulare este însoțită de dure lovituri de clopot; animație în rândul personajelor și al figuranților; toți se apropie, gesticulează, încearcă să-l tragă pe GRUBI; acesta lovește cu picioarele și se urcă dincolo de limita la care poate fi ajuns, chiar deasupra ceasului.) GRUBI: Las’ că v-arăt eu vouă... TOȚI: - Ce-i cu el? — E nebun? — Ce face? — Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în pace. E speriat MACABEUS (Triumfător.): Se teme de mine? PARASCHIV: Se teme. Tremură de tot. MACABEUS (Mărinimos.): Spune-i că nu-i fac nimic. PARASCHIV (Către INAMIC.): Stai pe scaun. (Îl așază pe scaun.) Nu-ți facem nimic. INAMICUL (Gesticulează, hohotește, arată de câteva ori semnul rușinii pe obraz, râgâie; aproape că izbucnește în plâns.) MACABEUS: Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să plângă. MACABEUS: Să nu plângă! Mă scoate din sărite... PARASCHIV (Îl mângâie pe creștet pe INAMIC.): Să nu plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plin, peste tot, una lângă alta.): Multe! PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că sunt multe, undeva unde știe el. MACABEUS (Nervos, molfăind.): Nu te-am întrebat ce zice! (Din acest moment al acțiunii ritualul se stabilizează în felul următor; ori de câte ori va gesticula și scoate sunete guturale, INAMICUL se va adresa lui PARASCHIV; ori de câte ori va folosi cuvinte coerente, INAMICUL se va adresa lui MACABEUS; cei doi nu vor observa această duplicitate comportamentală a INAMICULUI.) PARASCHIV: E-e! (Molfăie și el.): Trebuie să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
maică-sii. Matahala privește în altă parte și căută altceva, o pradă pe care Iliuță n-o poate ghici. Gângănii omenești cât unghia degetului trec prin dreptul ferestrelor, se așează la mese, aprind radiourile, rup din pâine, își mișcă brațele, gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei înrămat în pătratul ferestrei, în timp ce posesorul urla și gesticula pe afară. Dezgustător. Two ver moomah woastrer dey ahmeyrikan. ??? Dar nu era asta. Nu e asta. Oriunde te-ai duce, oriunde pe pământ, nu poți ieși din cutiuța ta pe roate, Naomi Ruth Fisher, se gândește în scaunul din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
este singurul lucru pentru care merită să trăiești? întrebă ea. — Nu, i-am spus eu. Atunci spune-mi pentru ce merită să trăiești - spune orice, mă imploră ea. Nu trebuie să fie neapărat pentru dragoste. Poate fi orice! zise ea gesticulând spre diferite obiecte aflate în încăperea mizeră, dramatizând splendid propriul meu sentiment că lumea este un imens talcioc. O să trăiesc pentru scaunul ăla, țipă ea, pentru poza aia, pentru țeava de la cazan, pentru divanul ăla, pentru crăpătura aia din zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
asta! spuse el. Nici n-am știut c-o mai avem. - Așa e, Samuel, chestiile astea se uită. Exploratorul nu se mai putu abține. - Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei? răbufni. Ce vrei? Ce ți-am făcut? Ridică vocea și gesticulă, atingând lampa din tavan cu dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot și împroșcă fragmente de sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]