1,288 matches
-
miri ce fute-vânt. Nu se poate ca Roșioara să nu știe cum s-a întâmplat, că doar ele două, deh, și Roșioara, mustăcind spre ceașca întoarsă, trăgând din țigară și tușind de mama focului. Nu-i o fumătoare dibace, ca Geta, Vasilica ori Elenuța. Doar că se prostește, se joacă, mai mult ca s-o afume și ea pe madam Belciu pe lângă celelalte. Ce dracu’ o mai căuta și asta să se amestece cu ele? Femeie serioasă madam Belciu, cu soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
madam Belciu? face Vasilica. — Mie? Doamne ferește. Scuză-mă, mămico, dacă ți-am greșit. Hai sictir! — Ați văzut? Femeie bătrână... — Las-o, face Vasilica, doar n-o fi îmbătrânit la ușa ta. Zi-i mai bine de Mirela. — Mare lucru, face Geta. Nu v-a spus? O curvă fraieră. Cască gura la bărbați însurați. Roșioara se înduplecă, în sfârșit, la amănunte. — A zis și ea că-l corupe p-ăla cu care trăia ca s-o facă pă treabă. Și lu’ aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vorbă, c-a făcut ce-a făcut și, până la urmă, l-a rezolvat ea. L-a dat de suflet. I l-a înfiat o familie de francezi, printr-o avocată, care mai apoi a fost arestată... Știa și Roșioara, dar Geta știe mai bine, că i-a botezat copilul și a stat mai mult pe lângă ea și a ajutat-o cum a putut... Păi, avocata aia, deh, cică ar fi scos bani grei din adopții... Geta a mai auzit că francezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arestată... Știa și Roșioara, dar Geta știe mai bine, că i-a botezat copilul și a stat mai mult pe lângă ea și a ajutat-o cum a putut... Păi, avocata aia, deh, cică ar fi scos bani grei din adopții... Geta a mai auzit că francezii ăia i-au lăsat Mirelei niște bani în contul copilului, cică vreo trei mii de dolari... Păi, nu doar Getuța, ci toate au ajutat-o cum au putut, da’ ce să te faci cu idioata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
muta la el, în Palermo... O să scape din ghetourile astea jegoase, Getuțo, așa să-ți ajute Dumnezeu. Mirela s-ar fi bucurat din toată inima pentru ea. Din toate pe care le miluise din porțiile concentraților la Centrul Civic, doar Geta ce se mai îndura s-o bage-n seamă, până într-atât că i-l boteză pe Petrișor. Păi, nu te gândi, finuță, că trecuse și ea prin greutăți din astea, și uite c-a ieșit la lumină și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n fizic, avem di toate, sărbători fericite și pule belite, până vine Roberto am terminat și porcu’... Cum de pusese italianu’ ochii pe așa ceva? Mirela înfuleca de zor la cârnați, socotind că nu s-ar fi dat pe una ca Geta, cât de friptă de foame o fi, de abia se mai ține pe picioare, Doamne iartă-mă, și-n același moment o fulgeră gândul: se spurcase - cârnații, deh, acum, tocmai acum, cu mai puțin de-o săptămână până să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum mă căiesc, dacă vrei să mă crezi. E cel mai bun lucru pentru o femeie în situația noastră, ca și pentru copil... S-o ia dracu’, nășico, care cum și ce a învățat-o? Prea nerăbdătoare-i Mirela, iar Geta, din cale-afară de secretoasă, tace și-l leagănă pe Petrișor, cu privirea căzută pe fața lui roșie, care molfăie și plescăie din buze. E foarte absorbită de legănat, parcă i-ar plăcea să se simtă în pielea Mirelei cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
odată, face Mirela cu gura plină, mestecând acum cu nădejde, în credință, bogdaproste, Getuțo, cu cârnații ăștia. Îți merg la casa sufletului... Dă-i și lui Petrișor puțin, aha, ai văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fund de toată lumea că ai copil? Ai impresia c-am glumit? — Nici io n-am să mor în curu’ lor. Să nu-i mai văd, să nu-i mai prind că mă caută. Cât am tras io cu copilu’ ăsta... Geta ridică ochii de pe copil și se opri dintr-odată din legănat, ca și cum ar fi scos-o cineva din priză. — Te chinui, fă, se chinuie și copilu’ pe lângă tine... Și dacă l-ai da unei familii să-l înfieze? Asta vroiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ăia, de nu s-ar mai uita nici dracu’ la ea. Crezi că ei îi e bine dac-o vezi rânjind și umblând de chiaună încolo și-ncoace să bată la toate ușile că n-are ce pune pe masă? Geta se opri pentru câteva clipe. Se înfierbântase, gâfâia, dându-se de ceasul morții s-o învețe de bine, păi, mă crezi că și acuma-mi mușc mâinile că nu mi-am dat fata s-o înfiez la o familie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tu, oi fi auzit cum e cu fetele astea vândute și cumpărate ca să fie scoase la produs. Nu-i mare lucru să pici în așa ceva, mai ales dacă n-ai ceva sigur acolo. O relație, o rudă, un prieten... Păi, Geta cu italianu’ ei, deh, sunteți certate, nu știam... Da’ și dacă te-ai împăca, fii sigură că nici atunci. Vezi bine că și Getuța mai mult pe-aici își face veacu’. Dacă și-ar fi găsit de lucru acolo ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că și Getuța mai mult pe-aici își face veacu’. Dacă și-ar fi găsit de lucru acolo ceva rentabil, fii sigură c-ar fi ținut cu dinții. N-ai mai fi văzut-o că freacă menta pe aici. Așa că Geta... Se întrerupse, amintindu-și că-i trecuse câte ceva pe la urechi despre Geta, cum o ajutase cu copilul să-l dea, pentru ca mai apoi s-o arate și ea cu degetul, ca celelalte, uimită și scârbită, ca și cum n-ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi găsit de lucru acolo ceva rentabil, fii sigură c-ar fi ținut cu dinții. N-ai mai fi văzut-o că freacă menta pe aici. Așa că Geta... Se întrerupse, amintindu-și că-i trecuse câte ceva pe la urechi despre Geta, cum o ajutase cu copilul să-l dea, pentru ca mai apoi s-o arate și ea cu degetul, ca celelalte, uimită și scârbită, ca și cum n-ar fi avut habar. I-ar fi spus și asta, deh, să aibă grijă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
copilul, să-i dea și lui să mănânce. Ce bine să ai un suflet lângă tine care să-ți dea curaj, Mirelo, un tovarăș de întins în tigaie. Numai să ai și ce să pui în tigaie... Nășica, Mirelo, vorbele Getei parcă-i sunau ca o amenințare, păi, să se gândească bine, că nu se mai întâlnește cu așa ocazie... Ba bine că nu, Mirelo, ea nu-i făcută să se gândească, ci doar să mănânce. Pentru asta e făcută. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și bun, iubitor, care nu ne pedepsește, ci ne iubește... Avea o voce care i se părea foarte familiară și care-i spunea lucruri deja cunoscute. Presimțea că lucrurile acelea avea să le audă toată viața. S-a dus la Geta a doua zi de Crăciun să-i ceară bani, și puțin pătrunsă de gândul că nașă-sa o ispitise cu cârnați, Mirelo, altminteri nu-i chiar așa mare păcat ce bagi în gură... Nu-i un Dumnezeu pedepsitor, ci unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în inima ei că moare de foame cu copiii în casă, străină și părăsită în această Vale a Plângerii, pierzându-și credința într-unul bunul Dumnezeu, iubitorul. Tocmai că Dumnezeu a trimis-o la nășica și a picat iarăși bine. Getei îi venise Roberto și îi umpluse masa cu de toate, din care a căpătat și Mirela. I-a dat și bani nășica pentru lumină, să nu facă Revelionul pe întuneric, și bani să le ia câte ceva la copii, să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a gândit zilele astea și i se pare bun sfatul pe care i l-a dat în privința lui Petrișor. Altceva n-ar avea de făcut... Cum ar face să dea de avocata aia de care i-a spus? La care Geta că nici o problemă dacă te-ai hotărât. Da, s-a hotărât, întări Mirela, dând să-și alunge îndoielile, copiii, deh, copilul, cui i-ar mai păsa când ești încolțită și ți se pare?... Oare chiar i se pare sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-are încotro, iar Getuța că o s-o sune ea pe avocata aia să-i spună, și bine, nășico, mulțumesc, mulțumesc pentru tot, sărbători fericite, te las cu Roberto, să ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat și brad. Mugurel a atârnat în el beteală și instalația cu beculețe și câteva bomboane de pom învelite în poleială colorată, legate cu ață. Se vedea dând ocol bradului cu Petrișor în brațe, rememorând o scenă de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că soț a înțeles că nu are. Poate unde prea se văitase în vremea din urmă în stânga și-n dreapta, cui se nimerise, Mirela avea o reținere să-i povestească cât de greu se descurcă. Credeam că v-a spus Geta. — Doamna Timuc Georgeta, să-nțeleg că la ea te referi? — Da. — N-am apucat să vorbesc personal cu ea. I-a lăsat un mesaj secretarei, cu numele tău și adresa și că ai vrea să găsești o familie, că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Trebuie să stau toată ziua cu el. Îmi ocupă tot timpul. Și dacă mi-aș găsi de lucru, cu un salariu tot nu aș ieși la capăt cu amândoi. D-aia am zis și-am hotărât când mi-a spus Geta că dumneavoastră mi-ați putea aranja... — Oh, nu se poate! izbucni avocata, smucind geanta și trântind-o la loc pe genunchi. Așa ceva nu se poate, repetă gâtuită de indignare. Scoase din geantă o agendă, o răsfoi și notă ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
De-acum, n-ar mai avea pentru ce să plângă. Plângea la mormânt străin, deh, ca și cum ar fi plâns după Velicu, și uite, doamna Petronela a ajutat-o din nou cu bani și o va mai ajuta, tot așa cum și Geta o ajutase, și Velicu... Mereu se găsește cineva. Ultima dată, Velicu îi dăduse bani ca să scape de copil, și ea n-a putut sau n-a vrut. Poate dacă ar fi scăpat, asta nu i-ar fi schimbat prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
claie peste grămadă, acolo-n garsoniera ei... Ce ne pasă nouă, dragostea mea, ce rahat mănâncă lumea? Ba uite că pe Mirela o roade și ai văzut-o că de atunci n-a mai dat pe aici jigodia aia de Geta? Și Rafael că ce interes ar avea la noi, ea ori altcineva? Suntem ca și morți, de lipiți ce suntem. Suntem ca și cum n-am fi. De neamurile tale, ce să mai zic? În ăștia doi ani, încă n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să vadă ce citeam și m-a invitat la o plimbare în parc, după închiderea bibliotecii. Ce era rău în asta? Am acceptat, deși pantofii ei butucănoși, cu o talpă de 10 cm mă inhibau. Parcă erau coturni grecești sau geta japoneze. Deci am ieșit cu puștoaica înălțată artificial cu un cap peste mine. Ca să reduc ridicolul, m-am trântit pe o bancă. Nu prea i-a convenit: era ahtiată după mersul pe jos. Avea un fular remarcabil, care o vindeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și prilej de dans. Ușa de la cabina fetelor se deschide, iese cineva și se Închide la loc, dar tu nu ai ce să cauți Înăuntru acum, stai pe culoar, pînă cînd se schimbă balerinele pentru primul act... spre deosebire de Cristina, fata Getei, care are voie să intre și să-și piardă vremea Înăuntru. Pe tine te-au exilat din cabină cînd și-au dat seama că fereastra spre care te puneau să stai cu fața cît se schimbau ele funcționează ca o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scenă. — Du-te și culcă-te. Ar fi bine să-ți revii pînă mîine, că mergem la spitalul militar. Ne așteaptă domnu’ Popescu. — Popescu sau Ionescu? Întreb cu o voce răgușită. Tace o clipă, i se schimbă expresia. — Popescu, soțul Getei. E dermatolog. O să-ți vadă arsura. Geta mi-a zis că, dacă vii cu trimitere de la medicul unității, te ține În spital o vreme. — Geta? Întreb cu aceeași voce arsă. Popescu sau Ionescu? Același tren care oprește În toate haltele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]