1,374 matches
-
sa în 1931 . În plus, Shackleton însuși și alți trei membri ai expediției lui au făcut mai multe inaugurări între decembrie 1908 și februarie 1909; ei au fost primii oameni care au travesat „Ross Ice Shelf”, lanțul muntos Transantarctic ( prin intermediul ghețarului Beard More ), și primii care au pus piciorul pe „Platoul Polar de Sud”. O expediție condusă de norvegianul Roald Amundsen cu nava „Fram” a devenit prima care a ajuns la Polul Sud geografic la data de 14 decembrie 1911, folosind
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
piciorul pe „Platoul Polar de Sud”. O expediție condusă de norvegianul Roald Amundsen cu nava „Fram” a devenit prima care a ajuns la Polul Sud geografic la data de 14 decembrie 1911, folosind un traseu de la „Bay of Wales” până la ghețarul „Axel Heiberg” . Doar o lună mai târziu nefasta expediție a lui Robert Falcon Scott a ajuns și ea la pol. Richard Evelyn Byrd a fost liderul mai multor curse în Antarctida cu avionul în anii 1930 și 1940. El este
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
suprafață aflat în întregime în California. Deși Lacul Tahoe este mai mare, o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada. În Sierra Nevada temperaturile ajung iarnă să fie similare zonei arctice, acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari, printre care se numără ghețarul Palisade, cel mai sudic ghețar din Statele Unite. Circa 45% din aria totală a statului este împădurita, diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat. California conține mai multe
California () [Corola-website/Science/302482_a_303811]
-
California. Deși Lacul Tahoe este mai mare, o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada. În Sierra Nevada temperaturile ajung iarnă să fie similare zonei arctice, acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari, printre care se numără ghețarul Palisade, cel mai sudic ghețar din Statele Unite. Circa 45% din aria totală a statului este împădurita, diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat. California conține mai multe păduri decât orice alt stat
California () [Corola-website/Science/302482_a_303811]
-
mai mare, o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada. În Sierra Nevada temperaturile ajung iarnă să fie similare zonei arctice, acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari, printre care se numără ghețarul Palisade, cel mai sudic ghețar din Statele Unite. Circa 45% din aria totală a statului este împădurita, diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat. California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu exceptia Alaskăi. Mulți dintre
California () [Corola-website/Science/302482_a_303811]
-
de două dintre cele mai pitorești cascade : Brudesloret (Voalul Miresei) și Desyvsostrene(Cele 7 surori); Lysefjord, faimos pentru peisajele muntoase inedite. • Hardangerfjord - al doilea ca mărime din Europa, al treilea din lume. Este renumit pentru frumuseșea peisajelor primăvară și zona ghețarului Folgefonna unde se poate schia pe toată durata verii. • Stavangerfjord • Lillehammer - este una dintre cele mai vechi destinații pentru sporturile de iarnă ale Norvegiei, cunoscută și pentru faptul că în anul 1994 aici au avut loc Jocurile Olimpice de Iarnă. • La
Turismul în Norvegia () [Corola-website/Science/309120_a_310449]
-
mai înalt „Sandfloeggi” (1719 m). Din anul 1981 este declarat parc național cu suprafața de 3.422 km² fiind unul dintre cele mai mari parcuri care sunt neatinse de mâna omului. Podișul s-a format prin acțiunea de eroziune a ghețarilor din timpul periodei de glaciațiune din pleistocen, fiind un platou aproape neted cu denivelări spre nord unde se află fiordurile Sørfjord și Eidfjord. Omul a început popularea platoului cu ca. 6000 de ani î.Hr. Azi turismul este principala sursă de
Parcul Național Hardangervidda () [Corola-website/Science/311446_a_312775]
-
loc o scădere bruscă a temperaturii terestre în emisfera nordică. Această perioadă a fost precedată de o lungă perioadă cu temperaturi relativ ridicate, perioadă denumită Perioada medievală caldă. Începutul secolului al XIII-lea a marcat începutul expansiunii suprafeței acoperite cu ghețari, până la faza maximă de expansiune, în jurul anului 1850, când temperaturile au reînceput să crească, favorizând astfel retragerea ghețarilor. Această fază de încălzire continuă și în ziua de azi, iar dacă nu se va petrece o inversiune de trend, o mare
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
perioadă cu temperaturi relativ ridicate, perioadă denumită Perioada medievală caldă. Începutul secolului al XIII-lea a marcat începutul expansiunii suprafeței acoperite cu ghețari, până la faza maximă de expansiune, în jurul anului 1850, când temperaturile au reînceput să crească, favorizând astfel retragerea ghețarilor. Această fază de încălzire continuă și în ziua de azi, iar dacă nu se va petrece o inversiune de trend, o mare parte a ghețarilor va dispărea. Inițial s-a crezut că mica eră glaciară ar fi un fenomen global
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
maximă de expansiune, în jurul anului 1850, când temperaturile au reînceput să crească, favorizând astfel retragerea ghețarilor. Această fază de încălzire continuă și în ziua de azi, iar dacă nu se va petrece o inversiune de trend, o mare parte a ghețarilor va dispărea. Inițial s-a crezut că mica eră glaciară ar fi un fenomen global, dar în prezent acest punct de vedere este văzut cu scepticism. Spre exemplu, reconstituind temperaturile medii din emisfera nordică din ultimii 1.000 de ani
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
rezultă că temperaturile medii pentru perioada de referință au scăzut cu numai 1 grad Celsius. a cauzat ierni foarte friguroase în multe locuri din lume însă dovezi detaliate nu există decât în Europa și în America de Nord. La jumătatea secolului XIX, ghețarii din Alpii elvețieni au avansat până la punctul în care întregi sate au fost distruse. Râul Tamisa și canalele din Țările de Jos înghețau des în timpul iernii, oferind posibilitatea de a le traversa, de a patina deasupra și chiar de a
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
punctul în care întregi sate au fost distruse. Râul Tamisa și canalele din Țările de Jos înghețau des în timpul iernii, oferind posibilitatea de a le traversa, de a patina deasupra și chiar de a organiza târguri pe gheață. Zona de ghețari care înconjura Islanda s-a extins pe mai mulți kilometri, de jur împrejurul insulei, împiedicând complet accesul navelor în porturile islandeze. Același fenomen s-a petrecut și în Groenlanda. Imposibilitatea cu care se confruntau navele daneze de a accesa porturile acestor teritorii
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
în munții Rocky Mountain la că. 200 km est de ce coasta Pacificului în apropiere de granița dintre statul British Columbia și teritoriul Yukon. El i-a naștere la sud de lacurile Atlin și Tagish, ca un parau rezultat din topirea ghețarului Juneau Icefield. La 30 de km de lacul „Marsh Lake” străbate Yukon defileul „Miles Canyon” și alimentează apoi lacul de acumulare „Shwatka Lake” care se află la sud de Whitehorse, capitala teritoriului canadian Yukon. Lacul Shwatka este pentru lostrițe un
Fluviul Yukon () [Corola-website/Science/314269_a_315598]
-
vârfurile mai înalte, formând așa-numitele "nunatak"-uri Cel mai mare lac de pe insulă este lacul Hazen, cu o suprafață de aproximativ 540 km. Pe insula Ellesmere există numeroase pârâuri și râuri relativ scurte, alimentate de calotele glaciare și de ghețari. O parte semnificativă a insulei Ellesmere, cca. 84.000 km este acoperită de calote glaciare și de ghețari. Până în secolul al XX-lea, coasta de nord-vest a insulei era acoperită de o platformă de gheață cu suprafața de 8.900
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
o suprafață de aproximativ 540 km. Pe insula Ellesmere există numeroase pârâuri și râuri relativ scurte, alimentate de calotele glaciare și de ghețari. O parte semnificativă a insulei Ellesmere, cca. 84.000 km este acoperită de calote glaciare și de ghețari. Până în secolul al XX-lea, coasta de nord-vest a insulei era acoperită de o platformă de gheață cu suprafața de 8.900 km, însă în secolul trecut aceasta s-a redus cu cca. 90%, formându-se platformele de gheață separate
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
este inclusă în Parcul Național Quttinirpaaq, fondat în 1988 ca rezervație naturală și transformat în parc național în anul 2000. Parcul are o suprafață de 37.775 km și include vârful Barbeau, lacul Hazen și o serie de fiorduri și ghețari. Cea mai mare parte a insulei Ellesmere este clasificată ca deșert arctic. Vegetația este în general de tip tundră, mai rară, datorită precipitațiilor reduse și terenului acoperit în mare parte de zăpadă, gheață și pietriș grosolan. Deoarece temperaturile scăzute încetinesc
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
asupra uraganelor nu au dat rezultate promițătoare și cercetările în acest sens sunt, în prezent, practic sistate. De aceea, pentru reducerea pagubelor și, în special, pentru salvarea de vieți omenești sistemele de avertizare și alarmare sunt de importanță deosebită. "Gospodărirea ghețarilor și zăpezilor" are ca obiect resursele de apă de la suprafața solului, care sunt în stare solidă, fie sub formă de gheață, fie sub formă de zăpadă. Utilizările directe a apei în formă solidă (gheață, zăpadă) sunt relativ reduse. De aceea
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
are ca obiect resursele de apă de la suprafața solului, care sunt în stare solidă, fie sub formă de gheață, fie sub formă de zăpadă. Utilizările directe a apei în formă solidă (gheață, zăpadă) sunt relativ reduse. De aceea, nici gospodărirea ghețarilor și zăpezilor nu are largi aplicații. Utilizările cele mai cunoscute ale zăpezii sunt sportul și agrementul. Indiferent dacă sunt practicate pentru performanță sau pentru agrement, majoritatea sporturilor de iarnă au nevoie de existența unui strat de zăpadă și, de aceea
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
diferite tipuri de instalații care permit înzăpezirea artificială a pârtiilor de sporturi de iarnă. Importanța economică a acestor sisteme este însemnată, deoarece permite prelungirea sensibilă a duratei sezonului de vârf în stațiunile montane. Ca urmare a topirii, apele zăpezilor și ghețarilor alimentează cursurile de apă. Influențarea ritmului de topire reprezintă un mod de a regla debitele râurilor din aval. O categorie de măsuri cum ar fi acoperirea lor cu un strat de cărbune sau alte materiale de culoare închisă care să
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
Gârda de Sus (în maghiară: "Felsőgirda", în germană: "Obergierd") este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Biharia, Dealu Frumos, Dealu Ordâncușii, Dobrești, Gârda de Sus (reședința), Gârda Seacă, Ghețari, Hănășești, Huzărești, Izvoarele, Munună, Ocoale, Plai, Pliști, Scoarța, Snide și Sucești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gârda de Sus se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Gârda de Sus, Alba () [Corola-website/Science/310091_a_311420]
-
300 m. Determinarea corectă a altitudinii se face cu ajutorul unui altimetru. Lacurile naturale cele mai propice efectuării de scufundări la altitudine sunt lacurile de munte, în special lacurile glaciare. Lacurile glaciare sunt formate în circurile sau văile glaciare sub acțiunea ghețarilor. Majoritatea lacurilor glaciare din România sunt situate la altitudini cuprinse între 1900 m și 2000 m. Extremitatea altitudinală este dată de lacul Capra din Munții Făgăraș, situat la 2230 m deasupra nivelului mării și având adâncimea de 8 m. Cel
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
a fost cauzată de construirea unor proiecte de irigare masive în regiune. În timp ce nordul Mării Aral crește în prezent, datorită unui dig, sudul Mării Aral este încă în scădere, extinzând astfel dimensiunea deșertului. Praful din deșertul a fost găsit în ghețarii din Groenlanda, pădurile din Norvegia, precum și în câmpiile din Rusia.
Aralkum () [Corola-website/Science/323560_a_324889]
-
respectă ecologia. Odată închis, Ai nu prea mai are speranțe de viitor, până când Estraven îl salvează, printr-o acțiune curajoasă. Din păcate, drumul înapoi spre Karhide trece peste calota glaciară Gobrin. Ai și Estraven se luptă cu zăpada și gheața, ghețarii și crevasele, vântul și noaptea. Cooperarea dintre ei - Ai este mult mai puternic din punct de vedere fizic, în timp ce Estraven se pricepe mai bine să supraviețuiască în acel mediu - îi apropie. Ai înțelege că, în timp ce Estraven se află într-un
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
zona de izvoare a acestuia, aval de locul numit Fleiu (aparținând de Cătunul Sfoartea), la o altitudine de 1220 m, în Munții Bihorului. Accesul la peșteră se poate face din Valea Arieșului pe ruta Albac-Horea-Mătișești-Valea Albacului (20 km), sau dinspre Ghețarul Scărișoara, 12 km drum pe jos, pe traseul Ghețar-Ocoale-Sfoartea-Pasul Ursoaia-Valea Albacului. 1963 - Pădurarul Pașca Ispas descoperă peștera, iar speologii I.Viehmann și Gh.Racoviță explorează și cartează primi 212 m de galerii, relevând faptul că în fundul peșterii sub un planșeu
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
actuală a lacurilor era probabil o câmpie. Lacurile sunt așezate la sud-vest de marginile Scutul Canadian o zonă de roci dure care se întinde spre sud din centrul lacului Ontario, până în nordul|Minnesotei Wisconsinului și al Michiganului. În timpul erei glaciare, ghețarii au erodat rocile mai moi de la marginea Scutului și au depozitat o parte din acest material în sudul lacurilor. Aceste depozite au barat orice scurgere care s-ar fi orientat către sud. La sfârșitul Erei Glaciare ghețarii au prevenit vărsarea
Marile Lacuri (America de Nord) () [Corola-website/Science/304057_a_305386]