629 matches
-
profesorul Grințu (Îi va lua locul lui Valedulcean În sistemul de relații Întreținute de Zare?). Acum din nou exagerezi, sări peste cal, dar În altă direcție decât Înainte! V. Urmele istorice ale brutăriei nr. 4* Îl vedeam pe fereastră. Stătea ghemuit (ca un om pe care-l doare stomacul) și În jurul lui se adunau toți ceilalți muncitori ai șantierului. Purta mustață-muscă și o pălărie cenușie, boțită. Mi se Întâmpla adeseori să mă apropii de fereastra clasei pentru a verifica dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
putea, așadar, panorama peste toate acestea și abia la urmă de tot, după un colț al construcției deja Începute, aparatul ar descoperi cercul de bărbați strânși la un loc ca pentru un joc de zaruri. Unul singur dintre ei stă ghemuit. Nici jos, cum stau alții, direct pe iarba veștedă care a acoperit cândva terenul de fotbal și de instrucție premilitară al comunei G. și va dispărea În curând sub trotuare, betoane, locuri de trecere, și nici În picioare cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ordine aproximativă pe drumuri noroioase, părăsind, printre casele mici cu arhitectură amestecată (românească, turcească, europeană!), cartierele de margine ale orașului Medgidia. Unitatea În mișcare este Batalionul 2 Administrativ, iar funcția de „șef de cuptor“ de care G.P., zis Bobocică, vorbitorul ghemuit, tocmai a adus vorba, nu Înseamnă decât onoarea de a conduce spre front un cuptor de făcut pâine instalat pe o căruță trasă de boi. Aceasta este, deci, funcția lui G.P. Gradul - caporal! În ziua de Florii, 30 martie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în care cutremurul s-a oprit, bunicul a scos un urlet neomenesc și atunci bunica, soția lui, ia întins mâna să-l ajute, dar el a împins-o destul de brusc, așa că ea a căzut în mână și a rămas așa ghemuită. În momentul următor Bunica G. s-a trezit pe brațe cu bunicul ei sub forma unui prunc. Spun „pe brațe” - pentru că nu-l ținea cum se ține normal un copil mic, ci avea ambele brațe sub el. Copilul era culcat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vorbire directă în vorbire indirectă. 4. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor s-a și sa. Ariciul Otilia Cazimir Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici,O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe subt gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, Ca o perniță sferică în care O fata rea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mă tragă cu ea înăuntru și trântind ușa, de care s-a rezemat apoi, gâfâind. Ce este? Ce s-a întâmplat? — Era acolo, afară - l-am văzut. I-am văzut fața între arbuști. — Cine era? — Pentru Dumnezeu, nu știu cine era. Stătea ghemuit acolo și se uita la noi. Am întins mâna spre clanță. — Dar e ridicol! Mă duc să mă uit. Nu, Michael, te rog! Mă opri apucând-mi mâna. I-am văzut clar fața și... l-am recunocut. — L-ai recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți de trecerea timpului până când Michael a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suspendat, locul perfect pentru timpul și non-timpul unei sarcini. Acestui timp și non-timp mă abandonez fără regret. Nu mă opun stării de rău-bine, nici gustului metalic din gură și uneori din creier. Îmi feresc burta de soarele prea puternic și, ghemuită, ascult burta și mistralul care biciuiește încăpățânat plaja. Nu scriu, pentru că trebuie să hrănesc altceva. Și nu doar cu mâncare, ci și cu emoții și senzații. Care vin în stoluri, în roiuri, agățându-mă din toate părțile și târându-mă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ceasului defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme care ies din pământ ca niște plante științificofantastice și mosorul uriaș rămas de la ora de lucru manual a regiei naționale a energiei electrice completează peisajul cu stâlp verzui unde stă ghemuit, fâlfâindu-și aripile sale uriașe, aurii, stăpânul depărtărilor. Ghemuit în vârful ceasului, cu obrazul în mâini și vârfurile ascuțite ale celor șase aripi desenând universul, zâmbește. Cât timp stă el așa zâmbind peste oraș? Dar cât timp el stă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
el. Dar ce le-o atrage, priveliștea sau mirosul? Patul de campanie pe care zăcea lungit bărbatul era așezat la umbra unei bonsai, și cum se uita peste marginea umbrei În lumina orbitoare a câmpiei, zări cele trei păsări mari, ghemuite obscen, În timp ce alte douăsprezece zburau În văzduh, aruncând În trecere umbre care lunecau rapid. — Au tot dat târcoale din ziua În care s-a stricat camionul, spuse el. Dar azi e prima zi În care au coborât pe pământ. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul contrabalansând mișcarea, bețele subliniind curba ca niște dâre luminoase, totul Într-un nor sălbatic de zăpadă. — Mi-a fost teamă să fac o cristiană, spuse George, e zăpada prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la încărcat vagoane cu grâu. Când a intrat în casă, a băgat de seamă că lampa - ca niciodată - nu era încă aprinsă. De ce nu ai aprins lampa, Marandă? Apoi... mă simt cam rău - a răspuns femeia de pe cuptor, unde ședea ghemuită. Da’ ce te doare, fata tatii? Mi se pare că au început durerile facerii... Stai numai să aprind lampa și mă duc fuga după Dochița. Du-te, Toadere! Du-te degrabă, că nu mai pot de durere! Până la Dochița a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fi încadrat în timp sau poate să se desfășoare până când toate păsărelele vor fi prinse. Șoimul va prinde păsărelele din echipa respectivă. 2.Ogarul și iepurele Locul: teren, sală. Întreaga clasă se va organiza în coloană de gimnastică luând poziția ghemuit, primind rolul de arbori. Din colectiv se aleg doi elevi care vor primi rolul de ogar și de iepure. Odată cu începerea jocului, ogarul va căuta să prindă iepurele care va alerga printre arbori. Dacă ogarul atinge iepurele, rolurile se inversează
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
ca toți elevii să alerge. 19.Cursa iepurelui Elevii se împart în 2-3 echipe egale ca număr, așezate în flanc câte unul. În fața echipelor se marchează o linie de plecare în spatele căreia primul jucător din prima echipă, așezat în poziția ghemuit, așteaptă semnalul de plecare. Conducătorul jocului din fiecare echipă pornește prin săritura iepurelui până la limita de sosire care se marchează la o distanță de 6-10 pași. Aici ocolește un steguleț și se întoarce și atinge cu mâna umărul următorului jucător
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
oprește în înaltul cerului și contemplă tot Imperiul ce se întindea sub el, acolo jos, până în provinciile Africa și Asia. Acela era nesfârșitul Imperiu Roman, al cărui cetățean nu simțea că este și pe care fratele său îl apăra. Stând ghemuit, Valerius se întreba ce căuta acolo, atât de aproape de fratele său cel curajos și de barbarii aceia care erau în stare să-i ia viața la fel de repede ca și cum ar fi scos un dinte. Acela era drumul pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
superioară a scuturilor, acestea se roteau, sprijinindu-se pe coifuri, iar soldații, apărați ca de un acoperiș, se trezeau în fața unui soi de coridor ce ducea direct spre șoldurile și coapsele dușmanilor. Săbiile lor lungi puteau pătrunde drept. Soldații romani, ghemuiți asemenea unor feline, înfigeau lamele în trupurile și în genunchii inamicilor. Unii dintre ei cădeau pe scuturi, iar acestea, ca un pendul, îi trimiteau la cea de-a doua linie din murus. Sărind peste răniți și morți, quazii își pierdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la picioare, poți îndrepta scutul înainte și în jos, împingând tridentul la pământ. Dacă ești prea sus, vei ridica și vei coborî scutul cu mișcări ample și, prin urmare, lente. Iar tridentul e foarte rapid... Dar dacă stau aplecat și ghemuit, mișcările de apărare a capului și picioarelor nu vor mai fi atât de ample. Valerius ridică scutul cu mâna dreaptă, apucând mânerul din centrul lui. — Nu așa. În mâna dreaptă o să ai sica... Deocamdată, ai rudis-ul. Trebuie să ții scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Proculus. Unul dintre ele este că forma lui curbată îți îngăduie să-l înclini cu ușurință spre interior. Valerius luă scutul și începu să străbată galeria. Furca atârnată deasupra lui îl obliga să țină genunchii îndoiți și să stea aproape ghemuit. Umărul stâng, care sprijinea scutul, cedă după scurt timp din cauza efortului, brațul deveni rigid, iar Valerius nu mai reuși să încline scutul așa cum îi arătase maestrul. — Odihnește-te o clipă, îi zise Proculus. Valerius se așeză pe iarbă, gâfâind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui. Am sărit În spatele barului, pe partea stîngă, și dacă mă uitam peste tejghea puteam să văd ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
al friților, cu toți oamenii adunați pe platformă. CÎnd faci o ambuscadă din asta ai patru sau, dacă-ți permiți, cinci mine Teller pregătite pe marginea drumului. Stau acolo, mai mari ca un platou de supă, stau ca niște broscoi ghemuiți confortabil În propria stagnare. SÎnt așezate-n semicerc, acoperite cu iarbă și sînt conectate Între ele cu o funie bine gudronată pe care o poți găsi la orice furnizor. Un capăt al funiei este legat de orice bornă kilometrică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai putea el de mândru ce era... A doua zi - curios - m-am dus să-i vad cușca, dar... omul ședea pe laiță și plângea. „Ce-i cu tine?” - l-am Întrebat. „Uite aici” - a ridicat el sita. Sub sită, ghemuit, cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a surprins iarăși cu atenția excesivă. Îmi anticipează o remarcă, un gest, numai farăcheful de-a relua tema obsedantă pentru el nu vrea să mi-l înțeleagă. Șichy se lăsase pe-un scaun, stînd așa cum nu stă ea de obicei: ghemuită, să ocupe cît mai puțin spațiu; ezitînd între a se duce și-a mai rămîne. Mi-era greu s-o recunosc pe Miss Deemple, cu spiridușii ei dați în paște, în femeia vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vreo urmă că înainte ar fi existat una, căci, dat fiind că în spatele lor erau celulele, numele nu aveau nicio importanță. — Vreți să rămân cu dumneavoastră ? întrebă polițistul, trebăluind la legătura cu chei. Rada se uită printre gratii. Bătrânul ședea ghemuit și murmura, e bețivul de adineaori, vru să spună, dar nu putea fi adevărat. Când îi văzu, bătrânul se ridică, așteptând cuviincios. Femeia nu simți niciun fel de teamă. — Nu trebuie, spuse. Sunt aici, dacă mă chemați, vă aud, adăugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar acolo e ! se bucură el. Când ieși din gară, o iei la dreapta. Se vede și din tren... Poți să numeri amfibiile... Apoi se suci pe călcâie, căutând un scaun pe care s-o poftească. Ea ședea pe jos, ghemuită. Erau strânși unii în alții, ațipeau cu capetele rezemate de umerii celorlalți, ca oile strânse în țarcuri. Atât cât se putea ațipi între două năvăliri cu bocancii și bastoanele de cauciuc. Erau scoși câte opt... „Poate ne împușcă“, spunea unul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]