KorAP: Find »[drukola/base=gheretă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...28 >

688 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Plecarea lui Cain nu le schimbă obiceiul: În ultima sâmbătă a anului, la ora 11, se Întâlniră la Ajan. Farmacistul venea cu taxiul, iar Horacsek și Gheretă pe jos. Condițiile meteo nefavorabile Îi obligară să plece de acasă mai devreme. Gheretă „dădea de citit”, altfel spus, aducea Glasul pe care Îl răsfoiau pe rând, bându-și liniștiți cafeaua și sporovăind. Lui Cain Îi mergea bine și vorbeau tot mai rar despre el. Scaunul său era Însă liber. Pentru orice eventualitate. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de mare cu nisip, scoici și meduze (pentru pretențioși); poster color din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
apăsând pe fiecare cuvânt: Revelion cu vânzare: Ziffer, Hollosi, Nagy Oszkár. Bufet rece cu contribuție benevolă. Ținută de seară obligatorie. Deschiderea orele 21. Închiderea În zori. Str. Alverna nr.l6.” Lectura sa nu avu nici un efect asupra celor doi, dar Gheretă nu se miră. Avea Încă În minte lecția pe care i-o dăduse cu o zi Înainte Domnul Dionisie Precup care zicea, pe bună dreptate: Interpretarea, Sebastiane, e totul! Nu există nimic fără interpretare. Și nici interpretare fără răbdare, completă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o dăduse cu o zi Înainte Domnul Dionisie Precup care zicea, pe bună dreptate: Interpretarea, Sebastiane, e totul! Nu există nimic fără interpretare. Și nici interpretare fără răbdare, completă În gând, cu mândrie, cugetarea domnului maistru Dionisie Precup. Ori el, Gheretă, avea răbdare. În cazul de față ea depăși binișor pragul onorabil de cinci minute. Cum toată strădania sa risca să se ducă pe cafeaua sâmbetei, Întrebă mijindu-și ochii, cum văzu că se face la interogatorii În toate filmele bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
E casa Alidei Ster. Care doamnă are un chiriaș: pe domnul profesor Petru Șendrean. Și? Cum și, domnu' farmacist? Doamna Ster Îi la țară. Ca În fiecare an de când și-a redobândit casa și o parte din pământuri. Egzact, aprobă Gheretă. Atunci care e problema? Problema, domnu' farmacist, e asta: cu ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
e asta: cu ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt folosiți. Se vând bine Morți? Gheretă Își făcu cruce. Mai ales. Doamne apără și păzește, bâigui Gheretă. Horacsek nu mai Înțelegea nimic. Adică nu știa unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt folosiți. Se vând bine Morți? Gheretă Își făcu cruce. Mai ales. Doamne apără și păzește, bâigui Gheretă. Horacsek nu mai Înțelegea nimic. Adică nu știa unde Începe și unde sfârșește jocul ăsta. Era nedormit de două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt folosiți. Se vând bine Morți? Gheretă Își făcu cruce. Mai ales. Doamne apără și păzește, bâigui Gheretă. Horacsek nu mai Înțelegea nimic. Adică nu știa unde Începe și unde sfârșește jocul ăsta. Era nedormit de două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea propria marfă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Nireghyhaza, unde Își făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia trei? Ba da, da' numa' ca nume de străzi, recunoscu Gheretă, confuz. După cum vezi, Îs și nume de pictori, nu numai de străzi. Kutya fasza, cu anunțul tău. Io ziceam, de fapt numa' am vrut, să vă propun să mergem la Revelionul ăsta. Ai făcut un ocol cam mare, observă Horacsek

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și nume de pictori, nu numai de străzi. Kutya fasza, cu anunțul tău. Io ziceam, de fapt numa' am vrut, să vă propun să mergem la Revelionul ăsta. Ai făcut un ocol cam mare, observă Horacsek, Îngăduitor. Recunosc, se pocăi Gheretă care Încă nu Înțelegea mânia lui Horacsek Atunci, zise slovacul pe un ton firesc, Îți spun egyböl că nu mă duc. Nici eu, interveni Zegrea. Aștept telefon de la fiică-mea. Mă sună să Îmi spună la mulți ani. Poate ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
eu, interveni Zegrea. Aștept telefon de la fiică-mea. Mă sună să Îmi spună la mulți ani. Poate ne sună și Cain... Parcă la ei e altfel, zise Horacsek. Fără cârnaț afumat, hrean, sarmale. Ce contează, o urare poți face, zise Gheretă. Regreta deja că ar putea rata prima sa convorbire cu străinătatea. Pe de altă parte, dacă rămân acasă, Zorela nu avea cum să-și vândă blana de nutrie. Se cam Îngrășase și nu o mai cuprindea. Precis vine lume bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu e rea deloc. Poate voi trece și eu după miezul nopții, zise Zegrea dus pe gânduri. O să văd... Dacă regia e bună, spectacolul nu ar avea de ce să-mi displacă. Păcat Însă că nu e și Alieta... Horacsek și Gheretă Îl priveau pe farmacist cu admirație: vorbea atât de frumos! Se cunoșteau de mulți ani, dar nu se tutuiau. Pe lângă faptul că Zegrea era mai În vârstă și farmacist, putea să facă multe lucruri care lor le erau interzise, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
n-ar mai fi avut loc la o masă cu Zegrea. Si nici cu Cain, până nu demult. S-au despărțit urându-și la mulți ani. S-au Îndreptat apoi spre casă cum au venit: Zegrea cu taxiul, Horacsek și Gheretă pe jos. Ultimul păstra În suflet speranța firavă a reîntâlnirii cu farmacistul În „lumea bună” pe care Zorela o cunoștea doar din povestirile lui. Realitatea Întrecea Însă și În acest caz vorbele. 28. Dormise tun și nu visase mai nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
timp. De rest mă voi ocupa mâine”. De bucurie, Îi venea să sărute cele două baloturi lungite În mijlocul holului ca două foci anesteziate și suflate cu vopsea pentru un spot publicitar al firmei Köber: Cu Köber până la Cercul Polar. 34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să le mai calce pragul. Chiar pensia le era Înmânată la poartă. Doamna Moduna regreta firea ranchiunoasă a poștașului, dar nici nu se străduia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
le mai calce pragul. Chiar pensia le era Înmânată la poartă. Doamna Moduna regreta firea ranchiunoasă a poștașului, dar nici nu se străduia să i-o schimbe. Era oricum prea târziu și, pe deasupra, nu avea o simpatie specială pentru doamna Gheretă. Dacă pensiile le veneau o dată pe lună la dată fixă, Programul Radio-TV Îl primeau săptămânal. Cu toate acestea, doamna Moduna verifica zilnic cutia poștală În nădejdea vreunei scrisori. De sărbători, ele nu lipseau. Una, două În fiecare zi, timp de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai roșu, iar cerul tot mai mov. Zăpada de pe Dealul Crucii se Întuneca cu fiecare clipă. 2. După o oră de Încercări, Gheretă trebui să admită că, Într-adevăr, blana Îi era strâmtă. O porți peste ceva subțire, Îi sugeră el cu timiditate Zorelei. Adică peste furou, cum ar veni, șuieră printre dinți Zorela. Îi venea greu să se recunoască În „dulapul” din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sfrijită ca un manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o pelerină. Și când dansăm? Întrebă Gheretă cu un alint În voce care nu scăpă Zorelei. Vorbești ca un poponar, Gheretă, veni disprețuitoare replica femeii. Când dansăm, apăsă bine pe acest cuvânt, tu o să stai pe scaun cu blana În brațe. Să nu-ți fie frig. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o pelerină. Și când dansăm? Întrebă Gheretă cu un alint În voce care nu scăpă Zorelei. Vorbești ca un poponar, Gheretă, veni disprețuitoare replica femeii. Când dansăm, apăsă bine pe acest cuvânt, tu o să stai pe scaun cu blana În brațe. Să nu-ți fie frig. Se apropie de oglindă și Începu să-și examineze ridurile și mustața abia mijită. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
scaun cu blana În brațe. Să nu-ți fie frig. Se apropie de oglindă și Începu să-și examineze ridurile și mustața abia mijită. Se gândea că, dacă ar fi fost bărbat, ar fi fost un fel de Clark Gable. Gheretă, Însă, n-ar fi fost În nici un caz Vivien Leigh din filmul vieții ei, pe care 1-a văzut de trei ori. A citit și romanul: cadou de la Brândușă. Ce carte! Și ce bărbat! Brândușele erau florile ei preferate. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de ceramică făinuță, de mărimea unei cești chinezești de cafea pe care o purta doar la ocazii. O ocazie ar putea fi și Revelionul ăsta trăznit. Se Îndreptă spre baie, presărându-și hainele pe drum. Ascuns sub haina de nutrie, Gheretă plângea de fericire, dar și din pricina mirosului Înțepător de naftalină. Zorela era un dar dumnezeiesc pe care, cu siguranță, nu-l merita pe deplin. 3. Încercă să se așeze fără să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate e cu totul altceva! Lume bună, mâncare la fel, maniere. Și peste toate astea, ceva de care doar auzise: bufet suedez. De ce Îi zicea așa nu prea Înțelegea, dar asta nu conta prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
așa nu prea Înțelegea, dar asta nu conta prea mult din moment ce recunoștea toate felurile de mâncare aranjate elegant pe farfurii albe de plastic din care te serveai când și cum doreai fără să știi o boabă de suedeză. Atâta mâncare Gheretă mai văzuse doar la nunți și În filmele cu mafioți. Aici Însă, pe lângă mâncare, mai erau și câteva tablouri spânzurate de pereți la care nu erai obligat să te uiți atâta timp cât aveai ceva de clămpănit. Erau câțiva totuși care păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
compara piftia Zorelei cu alte piftii. A lor ieșise ca la carte. Mânca și păzea de hoțomani astrahanul Zorelei. Cine să fure o blană cât o iurtă? Și de unde hoți În casa asta? Totuși, paza bună... O femeie fără blană, Gheretă, e ca România lui Rosenthal fără drapel, zicea cu tâlc domnul Zegrea. El Însă Înțelegea ce voia să spună domnul farmacist, Întrucât băuse de mai multe ori cafea, pe la diverse familii, din cești cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]