1,249 matches
-
erau profesori universitari și toți trăiau cu groaza de a nu părea cumva neserioși sau lipsiți de sensibilitate. Dacă flirtau, o făceau întotdeauna cumva parodic, cu șiretenie. Chiar și atunci când îți spuneau că ai o rochie frumoasă, o puneau între ghilimele, ca nu cumva să te simți jignită și să le tragi o palmă. Doar unul singur, cu câțiva ani în urmă - un profesor invitat de lingvistică, din Finlanda, care o condusese acasă de la operă într-o seară când Richard fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-și piardă tonusul și să nu-și mai revină nicicând la forma normală. Așadar, fată gotică, cu ce te ocupi când nu ești gotică? Mă întrebam dacă să-i spun că sunt profesoară de canto pentru elefanți sau inventatoarea ghilimelelor, când o voce ne-a întrerupt, zicând: N-o cunoști pe Anna Walsh? Butch a întrebat: —Cum ai zis? Cum ai zis, bine spus. M-am întors. Era El. Tipul care vărsase cafeaua pe mine, cel pe care-l invitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu „ceai“ și „cafea“ între ghilimelele lor exotice. O vreme m-am uitat la cadranul unei vechi cutii cu bilete de papagal. Să vă spună prietenii de la St Martin’s Hospital Norocul. Bagi o monedă, o baghetă se răsucește și ți se oferă o selecție sumară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am simțit mâinile pe umerii mei și fețele lor omenești, rotunde, nerăbdătoare, foarte aproape de mine. Am pus revista în fața mea. De pe pagina din dreapta, fața lui Vron mă privea drept în ochi. Peste gâtul gol fusese trecută legenda „VRON“ - din nou ghilimelele, cu promisiunea lor exotică, imposibilă. Mergi mai departe, am auzit eu șoapta lui Vron. Am dat pagina. Iat-o pe Vron în obișnuitele hamuri de mătase făcînd tot ceea ce pipițele astea sunt plătite să facă. Am întors o altă pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tejghea și îi mai aduceam lui Alec o cafea sau o ciocolată. Mânca și bea repede, atât cât putea, și fără plăcere. — Ascultă. Se spune „Lumina se stinge la nouă“. Se spune „O ceașcă de ceai sau «Cafea»“ - cafea în ghilimele. De ce? De ce? În bibliotecă, în bibliotecă se spune „Nu poți să scuipi“ - nu poți în două cuvinte și cuvântul nu cu litere mari. E o greșeală, o greșeală. — Okay, am spus eu încurcat, deci locul ăsta nu e prea populat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
problemă, consiliere”. „Perfect. Cum merge cu Celeste și Stefan?” „Nu vrei să știi”. Loew zâmbi. „Atunci revino-ți. Ne așteaptă lucruri mărețe”. De aici începe redactarea on-screen. Începutul și capitolele anterioare au fost făcute pe hîrtie și trebuie operate! AUTO: ghilimelele „...” devin „...“ AUTO (dacă mi-a scăpat): cartea e scrisă cu „â” și cu „sunt” PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREI Turner „Buzz” Meeks îi privea pe polițiștii închiriați care patrulau pe proprietatea celor de la Hughes Aircraft, pariind patru contra unu că Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de acest drept și să spun câteva cuvinte despre predecesorii mei, deși pretențiile mele nu merg până acolo încît să numesc ediția mea "științifică". Scopul meu e să întocmesc una "artistică", și următorul editor să nu pună cuvântul artistică în ghilimele. Mă voi strădui ceva mai jos să arăt ce înțeles are pentru mine, în cazul de față, această noțiune. Să ne oprim însă puțin asupra interpretării care s-a dat operei lui Caragiale până mai acum câțiva ani, interpretare al
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nedezlipiți, degetele mele dau peste suprafața rece a paharului de apă, a cănii de ceai, paharul pentru picături - în fine, și metalul curelei de ceas. Faci prea mult caz de „boala ta“, îmi spune mama, pe un ton în care ghilimelele sunt mai mult decât ghicite. Seara la zece, ea venea triumfală în odaie, cu cana de ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
căratul covorului? Dacă-i singură și nu mai are relații cu vecinii... Mi se pare normal să nu mai aibă „relații cu vecinii“ și chiar nu te-nțeleg pe tine că răspunzi cu-atâta solicitudine unui „vecin“ (în tonul Zinei, ghilimelele sunt marcate). Dacă ea reîncepuse să-mi populeze otova jumătățile de noapte, nu mă mai trezeam să scriu înfiorat că până dimineața am să-mi pierd suflul. Începusem să „produc“, oricât de odios mi-era termenul ăsta tehnic, până la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dar Îmi ziceam, Îmi zic: Asta-i meseria lor, misia lor de comuniști: să distrugă, să ardă. Pe când meseria mea e... dimpotrivă. Generația voastră ne ironizează pe noi, cei de după primul Război Mondial. Voi, când vorbiți de Învățători, puneți Între ghilimele cuvântul „apostol”... Noi, băiete, nu numai că ne spunem: apostoli, dar credem din toată inima că e ceva de cinste; și că, unii dintre noi am chiar fost. Noi primii, cei-dintâi, pionierii. Am fost, nu numai Învățători-de-carte, am fost Învățători-de-toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de ceilalți, de Învățătorime, cum i se mai spunea... Pe măsură ce constați că știința ta, căpătată la școală, uite-o!, slujește la ceva, o poți pipăi, o auzi, o miroși..., atunci devii și mai Încrezător În tine, deci... Deci nu pui ghilimele apostolatului! - Bine. Nu mai pun. Să ne Întoarcem la cărți. - Să ne Întoarcem: cine era, În sat, simbolul științei de carte? Învățătorul! - Și preotul. - Nu În Basarabia. - Dar peste tot Biserica a fost refugiul, ultimul recurs, adăpostul... - Nu În Basarabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
timpul că, într-un final, o să mă simt O.K. și că e mai bine așa, decât să stau cu un bărbat atât de slab. Deborah își închipuie c-a câștigat, dar premiul ei..., Julia a făcut cu degetele semnul ghilimelelor, ...e un bărbat care întotdeauna o să alerge după o nouă pradă. Poate că, de data asta, n-o s-o mai părăsească de tot, dar cu siguranță n-o să-i fie credincios. Fionei i-a venit o idee, așa că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
publicat-o ca atare dacă nu mi s-ar fi cerut cea mai deplină discreție din partea corespondentei mele. Chiar dacă mă autoriza, cu generozitate, s-o plagiez. Ceea ce am făcut fără rușine, inspirându-mă copios din scrisorile ei, traducând uneori, fără ghilimele sau litere cursive, pasaje Întregi. Modul meu de a le prezenta cititorilor mei faptele rămânea, totuși, foarte diferit de al ei. Niciodată, de pildă, prințesa nu s-ar fi gândit să scrie: „Revoluția persană s-a declanșat atunci când un ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de spirit a cuiva care abordează discursurile despre adevăr pentru a se pregăti să le corecteze șpalturile. Credeam că problema fundamentală, când citezi „Eu sunt cel ce este”, era să hotărăști unde se pune semnul de punctuație, În afara sau Înăuntrul ghilimelelor. De asta, opțiunea mea politică a fost filologia. Universitatea din Milano era, În anii aceia, exemplară. În timp ce În tot restul țării studenții invadau amfiteatrele și-i asaltau pe profesori, cerându-le să vorbească numai despre știința proletară, la noi, afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiind, inițial, fără nici o excepție, insensibili la stimuli, lipsiți de contact auditiv și vizual și incapabili de orice comunicare verbală ori non-verbală. Practic, scurtcircuitați! Mai în glumă, mai în serios, colegii și asistentele discutau aprins, despre o posibilă contagiozitate... În ghilimele, vorbind. Le-am transmis, tuturor, să lase și prostiile și zvonistica! Nu contează ceea ce crezi, ci ceea ce știi. Examinarea clinică, potențialele evocate EEG, puncțiile rahidiene și restul investigațiilor au eliminat, din diagnoză, maladii asociate îndeobște acestui tablou simptomatic, precum encephalitis
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
2,5 cm; * font (caracter): Times New Român; * size (dimensiune): 12; * line spacing (spațiere): 1,5 lines (rânduri); * vor fi indicate în bibliografie doar cărțile citate în lucrare; * preluările identice de text din materialele consultate vor fi obligatoriu indicate cu ghilimele și cu trimitere bibliografica; este de preferat să nu existe mai mult de două citate (maximum patru/cinci rânduri) pe o pagină; * preluările ideilor din materialele consultate (cu reformularea lor de către student) vor fi urmate, la finalul paragrafului, de indicarea
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
în viața voastră! E și un sfat pentru cei care doresc să-și îmbunătățească starea financiară. E minunat să 79 dai de pomană din când în când. Nu toți oamenii au avut „norocul” să trăiască în puf și în îndestulare (ghilimelele le-am pus deoarece nimic nu este întâmplător și cei care au probleme financiare sunt așa din anumite motive care nouă de obicei ne scapă). Este adevărat că sunt unii care fac din cerșit o adevărată afacere dar și ei
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în Sfântul Altar în timpul Sfintei Liturghii. Din nou, mare păcat că oamenii renunță la a alege să participe, astfel, la o mică îndumnezeire din când în când. Încercați să uitați „răul” ce vi s-a făcut vreodată. De ce am pus ghilimelele la cuvântul rău? Deoarece în Univers nu există rău așa cum este în accepțiunea noastră. Ceea ce vi s-a întâmplat „rău”, trebuia să vi se întâmple. Și nu afirm în mod fatalist, ci vă îndemn să privim lucrurile în mod constructiv
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
lovi ușor cravata maro a lui Weber. Am discutat deja cu băieții voștri. Karin înlemnise. —E doar un costum, Mark. Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un costum. — Îmi pare rău. Zici că e „copoi“. Degetele lui atârnară ghilimele în aer. —E un neuropsiholog. Și un scriitor celebru. —Neurolog cognitivist, o corectă Weber. Mark Schluter se legăna pe călcâie. Un hohot neplăcut de râs se revărsă din el. —Ce-i aia? Un fel de psihiatru? Weber clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark se holba la el, fără să răspundă. Vreau să spun, mai e cineva care să nu fie ceea ce pare? —Doamne, doar ești doctor, nu? Ar trebui să știi că nimeni nu e „Ceea Ce Pare“. Se aplecă, uitându-se printre ghilimelele pe care le trasa în aer, lângă urechi. Dar înțeleg ce vrei să zici. Am eu un amic, Rupp. Eu și nenorocitul ăla facem totul împreună. Și lui i s-a întâmplat ceva ciudat. Falsa Karin l-a spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
popândău, anunță el. Săracul de el. Ea îl trase la o parte. — Da’ oricum, ce-ai tu de-mpărțit cu Daniel? Ați fost prieteni așa de buni, atâta vreme. Ce s-a întâmplat? Ce s-a „întâmplat“? Mark trasă în aer ghilimelele. Îți spun eu ce s-a „întâmplat“. A încercat să mă poponărească. Din senin. Hărțuire sexuală. —Mark! Fii serios. Nu te cred. Când s-a întâmplat chestia asta? El se răsuci și ridică mâinile. De unde să știu eu? Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unitate și o finalitate sfântă cu care doi iubiți s-avântă cu dragostea-n eternitate. Stii că trăiești, vei fi ce-ai fost minune în minunea lumii; de copii fug numai nebunii în viața lor fără de rost. Un pedagog - în ghilimele - și-a-mpins soția s avorteze și astăzi sunt două speteze la un gard putred de nuiele. Ce mărunțeii sunt unii oameni și câți mai sunt ai nimănui de n-ai cu cine să-i asemeni și nici n-ai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nu mă aude nimeni? Rima întrebă cine era, și după o clipă vocea îi vorbi direct în ureche. Era asexuată și hotărîtă, dar cu o ciudată undă de lipsă de emfază, de parcă tot ce spunea nu putea fi uitat între ghilimele. Zise Mă bucur că m-ați chemat. Lanark își scutură puternic capul și spuse cu fermitate: — îmi puteți spune ceva despre trecutul meu, vă rog? începînd cu copilăria? Vocea spuse Mă interesează o asemenea activitate, dar trebuie să-mi dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e răufăcător...“ Ochii lui Neculai Procopiu descoperiră anunțul lui Costache, înghesuit, cam nelalocul lui, între reclama Cofetăriei La Inger și Războiul de țesut România. Observă că lipsesc ghilimelele la „România“ și le marcă cu creion chimic, înmuindu-l în salivă, ca să nu se înțeleagă că e un război la care se țese patria noastră dragă, deși n-ar strica, din când în când. Din cauza creionului, primul redactor avea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că nu e încă momentul „potrivit“ pentru intrarea mea în scenă. —A, da. Deocamdată rolul meu strict este să conving pe toată lumea să-și păstreze calmul. Mai exact, să determin votanții să-și mențină pozițiile. —A, „votanții“. Davis schiță mici ghilimele cu degetele. Păi, după cele întâmplate aseară, eforturile trebuie să se concentreze asupra dreptei evreiești. Cei de acolo au luat-o razna și susțin că mortul e un martir. Cred că a fost o chestie intenționată? Spun tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]