590 matches
-
Ghilotine pentru hârtie sau carton (excl. mașinile și aparatele de tăiat pelicule, mașinile combinate de tăiat suluri și de rebobinat hârtie și carton, mașinile de tăiat în lungime sau în lățime) 8441.10.30 buc. @ S 29.55.11.43 Ghilotine cu trei cuțite pentru hârtie și carton 8441.10.40 buc. @ S 29.55.11.45 Alte mașini de tăiat hârtie și carton 8441.10.80 buc. @ S 29.55.11.50 Mașini pentru fabricarea sacilor, pungilor și plicurilor din
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
1793 Academia își încetează existența. Se ocupă, de asemenea, de înființarea acelei instituții la care visase și Diderot -Muzeul Național, reprezentând embrionul Louvre-ului de astăzi. După căderea lui Robespierre, survenită pe 27 iulie 1794, e în pericol; reușește să evite ghilotina, deși în două rânduri- în anul 1794 și 1795- va fi întemnițat. După ce va fi încoronat împărat, Napoleon îi va încredința funcția de artist oficial al regimului. În anul 1803, îl decorează cu "Legiunea de Onoare", în decembrie 1804, îl
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
circ, urmează cursuri la Sorbona și la Collége de France. Plimbându-se prin oraș, la un moment dat, asistă la spectacolul executării unei sentințe capitale într-o piață publică, fapt ce i-a stârnit un profund dezgust. odată ce va vedea ghilotina într-o piață publică. Din Franța a mers în Elveția, iar apoi în Germania, și în cele din urmă s-a întors acasă, la Iasnaia Poliana. Odată ajuns aici, și-a reluat încercările de reformă agricolă cu iobagii de pe moșia
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
n-a mai avut ochi decât pentru soția sa. Dorințele refulate s-au transformat în complexe pe care Hitchcock le-a ""răzbunat"" într-un mod original în filmele sale, în care imaginea femeii era ""concurată"" de cuțit, zăbrele, cătușe, foarfece, ghilotină... Mai ales blondele îl înfuriau și-l făceau să-și piardă cumpătul. Există o binecunoscută istorie: Hitchcock stătea la o șuetă, după lucru, cu un scenarist, și după mai multe pahare companionul său rosti numele lui Ingrid Bergman. Regizorul a
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
Ghilotina (conform originalului din franceză, "Guillotine") este un mecanism gravitațional prevăzut cu un cuțit masiv, mobil, de formă trapezoidală, care alunecă ghidat, construit în scopul decapitării rapide condamnatului la moarte. Instrumente asemănătoare pentru execuția prin decapitare au existat anterior, așa cum au
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
Italia, "Mannaia" (în italiană, "mannaia" semnifică "satâr"). Toate aceste instrumente de execuție au fost folosite în practică până către sfârșitul secolului al 18-lea, după care au fost abandonate. Doctorul Joseph Ignace Guillotin cere la 10 octombrie 1789 introducerea utilizării ghilotinei, pentru a pune capăt execuțiilor crude anterioare, în care călăul nu reușea adeseori decapitarea la prima încercare. În cazul ghilotinării, prin despărțirea foarte rapidă a capului de trunchi, având ca efect imediat tăierii măduvei spinării, se consideră că moartea se
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
călăul Parisului timpului respectiv, Charles Henri Sanson, care descria amănunțit dezavantajele decapitării cu sabia. Adunarea Națională franceză a însărcinat pe medicul regelui, Antoine Louis, să cerceteze situația. Ca urmare, la 17 martie 1792, acesta a prezentat Adunării o schiță a ghilotinei, care a fost aprobată imediat, la 20 martie 1792. Guillotin a suferit sufletește din cauză că instrumentul de execuție purta și a continuat să poarte numele lui. Ideea și scopul declarat al creerii mecanismului era de a ameliora suferințele osânditului la moarte
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
suferit sufletește din cauză că instrumentul de execuție purta și a continuat să poarte numele lui. Ideea și scopul declarat al creerii mecanismului era de a ameliora suferințele osânditului la moarte, lucru care, din păcate, a fost interpretat altfel de către posteritate. Prima ghilotină a fost construită de către constructorul de piane german Tobias Schmidt, prin mandatarea acestuia de către Sanson. Ghilotina inițială avea lama cuțitului în formă de semilună, care s-a dovedit eficientă în cazul experimentării pe oi. Când încercările au fost făcute pe
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
scopul declarat al creerii mecanismului era de a ameliora suferințele osânditului la moarte, lucru care, din păcate, a fost interpretat altfel de către posteritate. Prima ghilotină a fost construită de către constructorul de piane german Tobias Schmidt, prin mandatarea acestuia de către Sanson. Ghilotina inițială avea lama cuțitului în formă de semilună, care s-a dovedit eficientă în cazul experimentării pe oi. Când încercările au fost făcute pe cadavre, nu s-a reușit întotdeauna despărțirea capului de trunchi. Doar după mărirea greutății cuțitului mobil
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
reușit întotdeauna despărțirea capului de trunchi. Doar după mărirea greutății cuțitului mobil și schimbarea formei acestuia în cea oblică cunoscută, aceea de trapez dreptunghic, instrumentul a început să funcționeze cum a fost imaginat. Ulterior au apărut mai multe modele de ghilotină, așa cum au fost cele cunoscute sub numele de Louison sau Louisette. În popor, ghilotina era numită fie "le rasoir national" (briciul național) sau "la raccourcisseuse" (cea ce scurtează). Maximilien Robespierre, unul din simbolurile Revoluției franceze, membru al Comitetului Salvării Publice
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
formei acestuia în cea oblică cunoscută, aceea de trapez dreptunghic, instrumentul a început să funcționeze cum a fost imaginat. Ulterior au apărut mai multe modele de ghilotină, așa cum au fost cele cunoscute sub numele de Louison sau Louisette. În popor, ghilotina era numită fie "le rasoir national" (briciul național) sau "la raccourcisseuse" (cea ce scurtează). Maximilien Robespierre, unul din simbolurile Revoluției franceze, membru al Comitetului Salvării Publice este inspiratorul perioadei terorii, care a dus la ghilotină mulți reprezentanti de frunte ai
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
Louison sau Louisette. În popor, ghilotina era numită fie "le rasoir national" (briciul național) sau "la raccourcisseuse" (cea ce scurtează). Maximilien Robespierre, unul din simbolurile Revoluției franceze, membru al Comitetului Salvării Publice este inspiratorul perioadei terorii, care a dus la ghilotină mulți reprezentanti de frunte ai revoluției, și, ca o culme a ironiei, inclusiv pe el însuși.
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
în cele din urmă, s-a deprins cu băutura. Au fost aduse prostituate și a fost forțat să se culce cu ele, de la care s-a molipsit de boli venerice, inclusiv tuberculoză. Suferea de diaree continuă. Era amenințat constant cu ghilotina, ceea ce-i provoca acestuia frecvente leșinuri. În cele din urmă, a fost pus să semneze o declarație prin care recunoștea că mama sa îl învățase să se masturbeze și că s-a culcat cu ea. A fost pus să repete
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]
-
octogon înconjurat de gropi și balustrade, cu pavilioane în colțuri. În anul 1792, în timpul Revoluției franceze, statuia lui Ludovic al XV-lea a fost demolată și înlocuită cu o statuie alegorică din ghips a Libertății, realizată de François-Frédéric Lemot. O ghilotină a fost instalată în centrul pieței, redenumită „Piața Revoluției”. Printre cei 1119 oameni decapitați în locul respectiv sunt Ludovic al XVI-lea, Maria-Antoaneta, Philippe Égalité și Madame du Barry. În 1795, după sfârșitul Terorii Iacobine, piața a fost redenumită „Piața Concordiei
Place de la Concorde () [Corola-website/Science/304702_a_306031]
-
problemele lipsei de hrană și a răscoalelor, revoltele din Vendée și din Bretagne, recentele înfrângeri ale armatei sale și dezertarea comandantului său general". Cel mai important este faptul că acest Comitet de siguranță publică a urmat o politică a terorii, ghilotina începând să fie aplicată mai tuturor inamicilor republicii. Aceste fapte au marcat începutul unei noi prioade a Revoluției Franceze, intitulată Teroarea Iacobină. În ciuda nemulțumirii crescânde vizavi de Convenția Națională ca organ conducător, în iunie aceasta a elaborat Constituția din 1793
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
văzut ca un guvern "de urgență", iar drepturile conferite de Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789 și noua constituție au fost puse sub controlul său. Comitetul și-a asumat răspunderea a mii de execuții ale presupușilor inamici, până ce ghilotina a ajuns să fie cunoscută ca "briciul național", deoarece părea a cădea peste gâturile tuturor. Legile Comitetului și politicile sale au dus revoluția la o culme fără precedent. Ei au introdus calendarul revoluționar în 1793, au închis biserici din și
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
perioada lui Ludovic al XVI-lea cât și sub Revoluție. Tradiția familiei îi acordă meritul de a fi fost suspectat de Robespierre pentru că ar fi încercat să-i salveze pe câțiva "foști". Fapta îl pune în pericolul de a înfrunta ghilotina, dar este salvat prin intervenția unui prieten și trimis în Armata din Nord cu misiunea de a organiza serviciul aprovizionării. Se căsătorește cu fiica mai tânără cu 32 de ani decât el a șefului său, în urma căsătoriei fiind numit administrator
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
total la grup, fiind autorul unei schițe pentru manifestul al cincilea și al întregului manifest al șaselea. A fost arestat pe 27 februarie 1943 și judecat pe 19 aprilie, același an, când a fost condamnat la moarte prin decapitarea cu ghilotina. Judecătorul nazist Roland Freisler (de tristă amintire), l-a umilit pe Kurt în timpul procesului cu nenumărate insulte și mai ales încercând să-i distrugă onoarea. Cu toate acestea, Huber și-a păstrat calmul și a găsit în sine forța de
Kurt Huber () [Corola-website/Science/306243_a_307572]
-
să treacă munții. Astfel a fost nevoit să se reîntoarcă în München. La întoarcere reușește să treacă de blocurile de control, fiind găzduit de câțiva prieteni, printre care și Lilo. Pe 22 februarie primii trei membri au fost executați cu ghilotina, întrucât au fost „găsiți vinovați de înaltă trădare”. Două zile mai târziu a fost publicată o fotografie a lui Alexander (care fusese turnat de cerșetorul Alois Pitzinger, căruia îi făcuse portretrul); fotografia era însoțită de un text prin care se
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
de Alois Pitzinger (al cărui portret Alexander îl făcuse câtva timp înainte). Imediat a fost arestat. A fost judecat pe 19 aprilie 1943, împreună cu Willi Graf și cu Profesorul Kurt Huber; condamnat ca și ei la moarte prin decapitare cu ghilotina. Sentința a fost pusă în aplicare pe 13 iulie 1943 în închisoarea din München. Alexander Schmorell a fost canonizat în anul 2012.
Alexander Schmorell () [Corola-website/Science/306270_a_307599]
-
mai prezentau nici un pericol. "Modulul lunar" era prins de SLA în 4 puncte din zona panourilor inferioare. După de astronauții efectuau manevrele de andocare dintre module, activau câteva încărcături explozive care rupeau legaturlie dintre "Modulul lunar" și SLA și o ghilotină acționată mecanic tăia firele de legatură cu Modulul de instrumente al vehiculului de lansare. După aceste operațiuni călătoria spre Lună putea să continue.
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
1943 a fost arestat împreună cu sora sa Anneliese. Pe 19 aprilie 1943, judecătorul nazist de tristă amintire, Roland Freisler, președintele „Curții Poporului”, l-a condamnat pe , ca și pe ceilalți membri ai grupului, la pedeapsa capitală: moartea prin decapitare cu ghilotina. Torturat timp de luni de zile de Gestapo, cu speranța zadarnică de a-i stoarce și numele altor membri ai grupului, a fost în cele din urmă ghilotinat pe 12 octombrie 1943. În ultima sa scrisoare, adresată surorii sale și
Willi Graf () [Corola-website/Science/306271_a_307600]
-
militare franceze. Este ministru de război în 1792, înainte de a se întoarce la serviciul activ. Câștigă apoi o altă serie de victorii, ce culminează cu cea de la Jemappes, dar nu reușește să îl salveze pe Ludovic al XVI-lea de ghilotină. Încercând să invadeze Olanda, este învins la Neerwinden. În 1793 arestează reprezentanții Convenției, trimiși să îi ceară socoteală pentru actele sale, predându-i inamicului. După ce încearcă în van să își determine oamenii să mărșăluiască asupra Parisului, trece la inamic, cu
Charles François Dumouriez () [Corola-website/Science/313873_a_315202]
-
zeci de mii la nivelul întregii țări, dintre care 16.594 per total (și 2.639 doar în Paris) au fost ghilotinați, și un alt număr de circa 25.000 au fost uciși în execuții sumare de-a lungul Franței. Ghilotina (cunoscută și sub numele de "Briciul național") devenise simbolul cauzei revoluției, datorată unui șir se execuții publice, regele , Marie Antoinette, Girondinii, (de fapt, "Louis Philippe II, Duce de Orléans") și Madame Roland, precum și mulți alții, printre care se poate număra
Teroarea Iacobină () [Corola-website/Science/315579_a_316908]
-
1794 a fost prins și târât pe străzile localității de soldații republicani. A stat închis pentru 12 zile, după care a fost condamnat la moarte, pentru refuzul său de a depune jurământul de credință față de republică. A fost dus la ghilotină la 21 februarie 1794, purtând încă odăjdiile din momentul în care fusese arestat și rostind cuvintele de la începutul slujbei ""Introibo ad altare Dei, ad Deum qui laetificat iuventutem meam"". Părintele Noël Pinot a fost beatificat, ca martir, de biserica catolică
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]