1,131 matches
-
au fost ridicați, majoritatea au rămas să-și doarmă somnul de veci printre zăpezile și ghețurile siberiene. Astfel, Prutul cel molcom și lin curgător i-a despărțit din nou pe frații de aceeași mamă, malurile sale fiind împrejmuite cu sârmă ghimpată, peste care s-a așternut o tăcere și o perdea de fum negru, prin care nu s-a putut privi dincolo și de acolo, dincoace, mai bine de 45 de ani. In toată această perioadă în cele două provincii românești
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
schimbări. Dar nu numai din acest motiv, ci și fiindcă toată strada și-a schimbat înfățișarea. A dispărut livada jandarmeriei din fața casei noastre, unde când se coceau prunele, albastre, mari, dulci și zemoase ne aventuram pe gardul protejat de sârmă ghimpată și ne înfruptam din abundență cu fructul oprit până ce întrezăream printre arbori silueta vreunui plutonier la pândă și o luam la fugă. Mâna mea stângă păstrează și astăzi cicatricea de la rana provocată de un țep de sârmă ghimpată care mi-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de sârmă ghimpată și ne înfruptam din abundență cu fructul oprit până ce întrezăream printre arbori silueta vreunui plutonier la pândă și o luam la fugă. Mâna mea stângă păstrează și astăzi cicatricea de la rana provocată de un țep de sârmă ghimpată care mi-a spintecat mușchiul când o luasem la fugă de spaima jandarmului. Acum pe terenul livezii de pruni, ca și în locul spațiilor verzi care separau odinioară casele între ele pe strada noastră, ca și pe celelate străzi ale orașului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
copilăria este măsura tuturor lucrurilor. De exemplu, țara și zăpada se măsoară cu copilăria: Câtă zăpadă și câtă țară în copilăria mea! În consecință, Basarabia nu poate fi altceva decât un copil. Numai că un copil în scutece de sârmă ghimpată, rupt de la sânul mamei" (op. cit., p. 216-217). Am putea spune că Theodor Codreanu polemizează cu Mihai Cimpoi privitor la principiul central al liricii vierene. Dacă pentru M. Cimpoi motivul maternității reprezintă punctul central, Th. Codreanu promovează un alt punct de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o singură zi la Poarta Albă și de acolo am plecat la Peninsula. S-a făcut două brigăzi de studenți, brigăzile 13 și 14, care erau izolate de restul deținuților. Cum era colonia de muncă cu barăci, Înconjurată de sârmă ghimpată, cu turnuri de control, Înăuntru era un alt țarc, În care eram aceste două brigăzi de studenți... Deci, noi nu aveam voie să luăm legătura cu ceilalți. Dumneavoastră În care brigadă erați? În brigada 13 am fost. Și am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Brăilei... Vă mai amintiți numele acestui individ? Am auzit că ar fi murit, un fost grăjdar, Ilie Apostu, zis Lică, care a ajuns de la grajduri la gradul de maior În Securitate. M-a legat cu mâinile la spate, cu sârmă ghimpată, și m-a dus pe jos de la Securitate la gară. Și m-a ținut În holul gării până am urcat În tren, Într-un compartiment. Acolo..., nu-mi mai amintesc exact, erau deja acolo, sau au venit ulterior..., dar erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Simionescu, profesor universitar, om bătrân, și care n-o putut suporta... Așa o zi, o săptămână, două, până la un moment dat când, pur și simplu, nu s-a mai stăpânit și În strigăt s-a repezit către gardul de sârmă ghimpată. Era un gard de avertisment, la 1,20 metri de Înalt, și numai cu două rânduri de sârmă; apoi era al doilea, la un interval de vreo doi-trei metri, alt gard cam la 2,5-3 metri Înălțime, tot sârmă ghimpată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ghimpată. Era un gard de avertisment, la 1,20 metri de Înalt, și numai cu două rânduri de sârmă; apoi era al doilea, la un interval de vreo doi-trei metri, alt gard cam la 2,5-3 metri Înălțime, tot sârmă ghimpată și cu două despărțituri la vârf: Într-o parte și În alta. Și În exterior era iarăși un gard, dar numai un fir de sârmă. El n-a ajuns decât la primul gard. Numai cât a călcat și a Încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și pe Dunăre, Într-o colonie, la Luciu-Giurgeni, pe un bac, „Gironde”, o navă rămasă din primul război mondial, o carapace metalică franceză ruginită... Ne băgase nu știu câte sute de paturi și stăteam acolo pe Dunăre... Împletiseră un țarc de sârmă ghimpată cu sentinele și ne ducea peste un braț al Dunării la soia, În Balta Brăilei. Erau orezării din ăstea nerentabile, unde nu mai mergea nimeni, pentru că erau ape suprasaturate... Cum erați echipați pentru muncă? În picioare aveam niște cizme, vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mortu’ era Învelit cu câte o cârpă din aia, Îl ducea fără popă. Puneam și noi două surcele acolo În formă de cruce, la căpătâiul lui. Îl Îngropau așa ca pe câine acolo, Într-un țarc cu sârmă Împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăștia nu-s liberi... Așa a fost la colonia din Salcia, care era o colonie de exterminare, o colonie de sacrificiu. Fuseseră și-nainte, muriseră ăia Înecați la diguri... i-au Înecat acolo cu sacii În valurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
A fost foarte greu și acolo și să accidenta mulți... Și a fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât Încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată Înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi, că te Înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era ușor... Care făcea câte o greșeală ce nu le convenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era cât o sobă de mică, doar cât Încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată Înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi, că te Înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era ușor... Care făcea câte o greșeală ce nu le convenea lor mergea acolo. Te condamna pentru orice mică greșală. Trei zile Îți dădea milițianu’... Ofițeru’ de serviciu’, dacă Îi răspundeai ceva, Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de un anumit echilibru lăuntric: „O fereastră cu licăr anemic / își reazemă fruntea de-un singur copac. Amurgul revine. Cuvintele tale / îngheață pe arbori. Disperarea lor mută / fulgeră aerul ca o sârmă ghimpată.// Cuvintele mele, mereu mai puține, / se opresc între azi, între mâine...// Ruine reci, orașul curge-n ceață, / pe când această piatră seamănă cu mine” (Ruine reci). Notația laconică, nepatetică, în jurul acelorași motive - ireversibilitatea timpului, presentimentul morții, iubirea, tăcerea, cuvântul, toamna, înserarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
drepturi ale omului. Cei care au lucrat la Maribor, un orășel sloven situat la granița cu Austria, au avut parte de mizerie și suferințe fără sfârșit. Locuințele ce le-au fost destinate „erau niște bărăci de lemn înconjurate cu sârmă ghimpată, cu o singură intrare păzita ziua și noaptea de un soldat înarmat cu un pistol automat. În bărăci vară era cald că într-un cuptor, iar iarnă frig că într-un beci. Baraca era împărțită în 24 încăperi extrem de mici
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
să spun? Într-o zi ca asta, probabil, au intrat vizigoții în Roma, într-o zi ca asta s-a băut prima oară vin dintr-un craniu omenesc și tot într-o zi ca asta cineva a calculat că sârma ghimpată poate influența istoria; într-o zi ca asta Erasm se va fi gândit să scrie Antibarbaria. Sub o asemenea ploaie își va fi urzit planurile Macbeth și va fi așteptat să vină noaptea... Ganguri, tunele și iarăși celule și, îngropate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ceea ce a văzut În timpul deschiderii vagoanelor: „În unele vagoane oamenii erau foarte aglomerați, astfel Într’un vagon am găsit doi oameni vii și 130 sau 135 morți. Vagoanele erau ermetic Închise, la unele din ele erau și lacăte și sârmă ghimpată”116. Și polițistul Botez, care aștepta acolo Împreună cu alți polițiști, a descris pe scurt imaginile - „mai toți erau umflați și negri și degajau un miros de putrefacție”115 - și a continuat să mintă În privința participării la pogromul local. Mayer XE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
E o regulă. Iar cei care nu sunt din clasa muncitoare nu trec de Cinci. Ascultă ce-ți zic, se petrec niște chestii al dracu’ de serioase la nivelurile de sus. Au o casă, pricepi? În Peckham, Înconjurată de sârmă ghimpată. Un fel de cartier general. Trebuie să fii nivelul șase sau șapte ca să poți intra. — Ce fac acolo? Întrebă Tom sarcastic. Plănuiesc insurecții armate? — Nu știu. Pegg părea destul de supărat din cauza acestei breșe de informație. Era clar că-l delecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
răspunse DJ-ul - Radio Globo, radioul dumneavoastră. Prieteni, este patru mai, vineri, ziua lui Venus. Își săpuni obrajii. Ce vrea Rupert Murdoch? Pisoiul se strecură afară din coșul de rufe - cu părul drept și cu coada țepoasă ca o sârmă ghimpată. Clopoțelul de la ușă Îl speriase. Cineva suna la ușă. La ora asta? Cu obrajii albi de spumă și cu aparatul de ras În mână, cu pași moi, Sasha se Îndreptă spre ușă. Prin vizor zări un tip de vreo șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
A plecat spre Bangkok. a douăzeci și patra oră Zero privi Împrejur și cum nu văzu pe nimeni Între ierburile Înalte, dădu la o parte o creangă și-i arătă drumul: plasa de protecție străbătută de un fir de sârmă ghimpată fusese sfâșiată și În ea se deschidea o gaură. O dâră Îngustă de pământ se desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
văd alte culmi de munți Îndepărtați, povîrnișuri, păduri. E incredibil cum s-a Înseninat deodată și s-a luminat totul În jur, vedem În sfîrșit unde sîntem. Din marginea clădirii infirmeriei se Întinde o pajiște mărginită de gardul de sîrmă ghimpată al unității, pe care s-au Împletit tufe de zmeură. Pajiștea e plină de brîndușe mov de toamnă. Mergem pînă la gard și dincolo de el e o pantă destul de abruptă, Îmbrăcată În iarbă; jos, pe fundul văii, se vede un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unității, care dă semne că ar vrea să urce și el În foișor. SÎnt atît de Încordat, Încît reușesc să-l văd și pe caporal, care e undeva În fața mea, dar și pe soldatul santinelă de la capătul gardului de sîrmă ghimpată, care e undeva În spatele meu. Fără efort. De fapt, Îi văd fără să-mi mișc măcar o moleculă. — Turturică, țipă el după ce Închide, ia-o la vale. Trece un timp, probabil nu mult - sau poate că e mult. E mult
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu senzația că noi ne-am născut pe altă planetă. Noi credem că el s-a născut Într-un fund de lume neatins de civilizația secolului În care trăim, chiar și așa, strecurată printr-un gard de fier și sîrmă ghimpată. Natura umană e complexă, iar această societate nobilă scoate În evidență diferențele. Nu, În nici un caz nu sînt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sînt chiar eu, prins Într-o realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată onest
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în urmă cu cinci ani, pe aleea din dreapta intrării în grădină. Ți-aduci aminte când, elev fiind, fugeai de la cursuri, trăgeai la fit, aici în grădină?”, și râse. Apoi n-o mai auzii. Cum stăteam rezemat de gardul de sârmă ghimpată al grădinii publice, reconstituii, fără să vreau, uluirea dintâi, aventura visului în istorie, setea de pricepere a devenirilor sociale, imensa poezie a lumii. Mă aflam acum, prin profesia ce-o exercitam, mă voi afla din ce în ce mai mult, în miezul înțelegerii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
regim la fel de oribil ca și cel al lui Hitler. Ambele întemeiate pe ură: primul pe ura de rasă, iar cel de-acum pe ura de clasă. Ambele uri categoriale: cale liberă criminalilor, submediocrităților, ariviștilor de toate soiurile, constructorilor de sârmă ghimpată, ca viitor al omenirii, au și denumit toată zona noastră, prin reflex, altfel nu-mi închipui, „lagăr socialist”, - lumea imaginată în „lagăre”, vă dați seama? Asta e, domnule Pavel. N-am crezut că voi vorbi atât de deschis cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unul Costel, zis și Baronu, a Îndrăznit să-și dea drumul prin aer tocmai din vârf. Înainte să ridice brațele și să se lase să cadă ca din cer, strigase de umpluse pustietatea câmpurilor ce Începeau dincolo de gardul de sârmă ghimpată: „Uite la mine, mamăăăă!!!”. Când a ajuns pe salteaua de jos, ne-am repezit să vedem dacă era Întreg ori dacă nu cumva, Doamne ferește, murise În timp ce zbura. Căci ne spusese nouă cineva (după ce văzuserăm Într-unul dintre filmele lui Ghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]