1,784 matches
-
cu care individul se identifică și care servesc evaluărilor parcurse în cadrul procesului de comparare socială (Robbins, 1998). Mai mult decât atât, reajustarea conduitei pentru a corespunde exigențelor grupului nu presupune întotdeauna internalizarea normei. Aplicarea tipologiei elaborate de Kelman (1958 apud Gilbert și colab., 1998) pentru a explica fenomenul influenței sociale permite definirea a trei tipuri de comportamente de conformare în grupul de lucru: complianța, identificarea și internalizarea. Complianța descrie cel mai simplu mod de manifestare a conformării la grupul de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de lucru pentru eficiența acestuia. Cum ar putea fi ele contracarate? Argumentați afirmația: „Echipa de lucru prezintă resurse și capacități superioare grupului de lucru.” BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ De Visscher, P., Neculau, A. (coord.) (2001). Dinamica grupurilor. Texte de bază. Iași: Polirom. Gilbert, D.T., Fiske, S.T., Lindzey, G. (1998). The Handbook of Social Psychology. Oxford: McGraw-Hill. Capitol 14 CONDUCEREA ORGANIZAȚIILOR Cătălina A. Zaborilă „A fi puternic e similar cu a fi o doamnă. Dacă trebuie să spui celorlalți că ești o doamnă, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ale organizației, implicarea acestuia în decizii și în soluționarea problemelor, cultivarea unor raporturi profesionale de susținere și colaborare, astfel încât angajatul să dezvolte și să investească un interes personal în bunăstarea organizației (cf. Shapiro, 2000). Meindl, Ehrlich și Dukerich (1985) (apud Gilbert, Fiske și Lindzey, 1998) susțin că fenomenul conducerii este romanțat în cultura organizațională vestică și i se atribuie o mult prea mare valoare în modul de funcționare a unei organizații. Argumentul substitutelor conducerii (cf. Forsyth, 1999) stipulează faptul că procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
for business, industry and government. New York: Wiley. Gagné R.M. (1985). The Conditions of Learning and Theory of Instruction. New York: CBS College Publishing. Gentile,Mc. (1994) (coord.). Differences that work: Organizational excellence through diversity. Cambridge: Harvard Business Review Books, U.S.A. Gilbert, D.T., Fiske, S.T., Lindzey, G. (1998). The Handbook of Social Psychology. Oxford: McGraw-Hill. Gilliland, S.W. (1993). The perceived fairness of selection systems: an organizational justice perspective. Academy of Management Review, 18, 694-734. Gogoulin P. (1970). La formation continue des
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
la cel al criticii literare, de la analiza literaturii populare la cea a literaturii culte, de la literatura veche la literatura contemporană. Este vizibilă o înclinație tot mai accentuată către cercetarea morfologică a formelor literaturii balcanice (în direcția criticii arhetipale a lui Gilbert Durand și a criticii tipologice a lui Northrop Frye) și către o filosofie a culturii sud-est europene, în linia viziunii lui Lucian Blaga (la ai cărei termeni sau concepte autorul apelează uneori), trecând și prin idei ale lui Nae Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
context "a fost un scop drag membrilor așa numitei Școli de la Cambridge de istorie a gândirii politice", dar acești specialiști nu au fost singurii care au cercetat mediul politic și intelectual al lui Machiavelli pentru a răspunde la ceea ce Felix Gilbert obișnuia să numească "problema Machiavelli". În absența unui astfel de consens asupra lui Machiavelli, anumiți cercetători îl considera încă un consilier al tiranilor, în timp ce alții îl văd că un pledant al republicanismului aristotelic moderat există ceva eminamente rațional în examinarea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
context" a fost un scop drag membrilor așa-numitei "Școli de la Cambridge" de istorie a gândirii politice, dar acești specialiști nu au fost singurii care au cercetat mediul politic și intelectual al lui Machiavelli pentru a răspunde la ceea ce Felix Gilbert obișnuia să numească "problema Machiavelli"1. În absența unui consens asupra lui Machiavelli anumiți cercetători îl considera încă un consilier al tiranilor, în timp ce alții îl văd ca pe pledant al republicanismului aristotelic moderat există ceva eminamente rațional în examinarea ideilor
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și Discursuri 4. Dar, cei care au studiat stilul și imaginarul și, chiar mai important, antropologia și etică lui Machiavelli au confirmat în repetate rânduri o consecventă fundamentală a concepției lucrărilor majore ale sercetarului florentin 5. Așa cum a demonstrat Felix Gilbert, în orice caz, cele două abordări pot constitui o sinteză odată ce metodă istoricilor cuprinde deopotrivă modul în care cetățenii Republicii florentine au privit lumea din afara și modul în care ea i-a perceput pe ei6. Într-un alt efort de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Reflections, editat de James Hankins, Cambridge University Press, Cambridge, 2000, pp. 14-29. Ercole, Francesco, La politica di Machiavelli, Anonimă Română Editoriale, Romă, 1926. Fasano Guarini, Elenă, "Machiavelli and the Crisis of the Italian Republics", în Machiavelli and Republicanism, pp. 17-40; Gilbert, Allan H., Machiavelli's "Prince" and Its Forerunners: The Prince aș a Typical Book "De regimine Principum", Durham, N.C., Duke University Press, 1938. Gilbert, Felix, "Florentine Political Assumptions în the Period of Savonarola and Soderini", în Journal of the Warburg
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Guarini, Elenă, "Machiavelli and the Crisis of the Italian Republics", în Machiavelli and Republicanism, pp. 17-40; Gilbert, Allan H., Machiavelli's "Prince" and Its Forerunners: The Prince aș a Typical Book "De regimine Principum", Durham, N.C., Duke University Press, 1938. Gilbert, Felix, "Florentine Political Assumptions în the Period of Savonarola and Soderini", în Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, 20 (1957), pp. 187-214; ---, "Machiavelli în Modern Historical Scholarship", în Italian Quaterly 14 (1970), pp. 9-26. ---, "The Humanist Concept of the
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Daniela Frigo (ed.), Politics and Diplomacy în the Early Modern Italy: The Structure of Diplomatic Practice, Cambridge University Press, Cambridge, 2000, pp. 25-48. Gentili, Alberico, De legationibus libri tres, trad. Gordon J. Laing, vol. 2, Oxford University Press, New York, 1924. Gilbert, Allen H., Machiavelli's Prince and "Its Forerunners: The Prince aș a Typical Book "de regimine principum", Duke University Press, Durham, N.C., 1938. ---, "Machiavelli on Fire Weapons", în Italica, 23 (1946), pp. 275-286. Gilbert, Felix, "The Humanist Concept of the
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
2, Oxford University Press, New York, 1924. Gilbert, Allen H., Machiavelli's Prince and "Its Forerunners: The Prince aș a Typical Book "de regimine principum", Duke University Press, Durham, N.C., 1938. ---, "Machiavelli on Fire Weapons", în Italica, 23 (1946), pp. 275-286. Gilbert, Felix, "The Humanist Concept of the Prince and The Prince of Machiavelli" (1939), rept. în Gilbert, History: Choice and Commitment, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1979, pp. 91-114. Godman, Peter, From Poliziano to Machiavelli: Florentine Humanism în the High Renaissance
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Prince aș a Typical Book "de regimine principum", Duke University Press, Durham, N.C., 1938. ---, "Machiavelli on Fire Weapons", în Italica, 23 (1946), pp. 275-286. Gilbert, Felix, "The Humanist Concept of the Prince and The Prince of Machiavelli" (1939), rept. în Gilbert, History: Choice and Commitment, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1979, pp. 91-114. Godman, Peter, From Poliziano to Machiavelli: Florentine Humanism în the High Renaissance, Princeton University Press, Princeton, 1998. Grafton, Anthony și Lisa Jardine, From Humanism to the Humanities, Harvard
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
construi fazele, crizele sau momentele machiavelliane în care ideile republicane clasice, recuperate de la umaniștii florentini, au fost transmise lumii moderne 13. Fundamentală pentru soarta tezei lui Baron a unui Machiavelli mai republican a fost convertirea, putin observată, a lui Felix Gilbert la o concepție destul de asemănătoare relației dintre Machiavelli și umaniștii secolului al XV-lea. Într-un eseu anterior, care a apărut în 1939, dar care a fost cunoscut mai bine după cel de-al Doilea Război Mondial, intitulat "The humanist
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
umaniștii secolului al XV-lea. Într-un eseu anterior, care a apărut în 1939, dar care a fost cunoscut mai bine după cel de-al Doilea Război Mondial, intitulat "The humanist concept of the prince and The Prince of Machiavelli", Gilbert a oferit o perspectivă deosebit de interesantă cu privire la respingerea de către Machiavelli a ideilor primilor umaniști, dar, putem demonstra, în anii de după război el și-a schimbat poziția. Deja în perioada elaborării studiului asupra datării Discursurilor, publicat în 1953, este clar că
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a oferit o perspectivă deosebit de interesantă cu privire la respingerea de către Machiavelli a ideilor primilor umaniști, dar, putem demonstra, în anii de după război el și-a schimbat poziția. Deja în perioada elaborării studiului asupra datării Discursurilor, publicat în 1953, este clar că Gilbert, ca și Baron, a văzut în Principele o lucrare excepțională în comparație cu restul scrierilor sale. Discursurile sunt considerate a fi născute dintr-o tradiție republicana umanista și de aici extrasa importantă lucrării 14. Cu trecerea anilor s-a dovedit a fi
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scrierilor sale. Discursurile sunt considerate a fi născute dintr-o tradiție republicana umanista și de aici extrasa importantă lucrării 14. Cu trecerea anilor s-a dovedit a fi mult mai ușor de luat în considerare marele dezacord dintre Baron și Gilbert în privința datării lucrărilor Principele și Discursuri și de uitat punctul care i-a unit înainte de orice: subliniind importanța majoră a Discursurilor și interpretând lucrarea că opera tipică pentru umanismul florentin, Baron și Gilbert l-au situat pe Machiavelli în republicanismul
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în considerare marele dezacord dintre Baron și Gilbert în privința datării lucrărilor Principele și Discursuri și de uitat punctul care i-a unit înainte de orice: subliniind importanța majoră a Discursurilor și interpretând lucrarea că opera tipică pentru umanismul florentin, Baron și Gilbert l-au situat pe Machiavelli în republicanismul clasic 15. Datorită influenței exercitate de operele lor la sfârșitul anilor '60 se poate afirma că Machiavelli, cel puțin în spațiul anglofon, a fost mai deplin reabilitat decât oricând înainte, de acum fostul
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ca un apostol al virtuții republicane. Baron, care lucra la bibliotecă Newberry din Chicago în anii '50 și '60, din ce in ce mai absorbit de dezbaterea complicată asupra cronologiilor, a cercetat evoluția gândirii lui Petrarca și Bruni. Acesta a fost momentul în care Gilbert a devenit deosebit de influent în încurajarea istoriografiei republicanismului. Nu a fost de ajuns că Gilbert, la început la Bryn Mawr College, iar apoi la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton (1962), a fost în centrul celei mai mari rețele de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
anii '50 și '60, din ce in ce mai absorbit de dezbaterea complicată asupra cronologiilor, a cercetat evoluția gândirii lui Petrarca și Bruni. Acesta a fost momentul în care Gilbert a devenit deosebit de influent în încurajarea istoriografiei republicanismului. Nu a fost de ajuns că Gilbert, la început la Bryn Mawr College, iar apoi la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton (1962), a fost în centrul celei mai mari rețele de relații și amiciție profesională existența în universitățile americane 16. Nici că lui Gilbert îi era
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ajuns că Gilbert, la început la Bryn Mawr College, iar apoi la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton (1962), a fost în centrul celei mai mari rețele de relații și amiciție profesională existența în universitățile americane 16. Nici că lui Gilbert îi era recunoscută calitatea de specialist ce îi permitea să consilieze alți cercetători, ca în cazul lui William Bouwsma, căruia i-a recomandat să se ocupe de Paolo Sarpi, studiu care s-a concretizat ulterior în lucrarea Venice and the
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în cazul lui William Bouwsma, căruia i-a recomandat să se ocupe de Paolo Sarpi, studiu care s-a concretizat ulterior în lucrarea Venice and the defense of republican liberty 17. Însă ceea ce i se datorează cel mai mult lui Gilbert este că acesta a modificat semnificativ termenii dezbaterii ce a privit republicanismul. În timp ce Baron a formulat teza "umanismului civil" într-un mod destul de simplu, probabil după modelul "provocare și răspuns" al lui Arnold Toynbee, care era atunci la modă, scopul
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că acesta a modificat semnificativ termenii dezbaterii ce a privit republicanismul. În timp ce Baron a formulat teza "umanismului civil" într-un mod destul de simplu, probabil după modelul "provocare și răspuns" al lui Arnold Toynbee, care era atunci la modă, scopul lui Gilbert a fost de a studia bogăția republicanismului clasic în comparație cu ceea ce el a numit ipoteze politice tradiționale (tradițional political assumptions). Din punct de verdere metodologic acest demers a comportat însă noi riscuri Modul de abordare a problemei a fost găsit de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a fost de a studia bogăția republicanismului clasic în comparație cu ceea ce el a numit ipoteze politice tradiționale (tradițional political assumptions). Din punct de verdere metodologic acest demers a comportat însă noi riscuri Modul de abordare a problemei a fost găsit de Gilbert odată cu articolul său din 1949, intitulat Bernardo Rucellai e gli Orți Oricellari. Gilbert a afirmat că ideile gânditorilor individuali precum Machiavelli și Guicciardini "nu au fost totuși fenomene izolate deoarece au dezvoltat conceptele istorice și politice care au format moștenirea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ipoteze politice tradiționale (tradițional political assumptions). Din punct de verdere metodologic acest demers a comportat însă noi riscuri Modul de abordare a problemei a fost găsit de Gilbert odată cu articolul său din 1949, intitulat Bernardo Rucellai e gli Orți Oricellari. Gilbert a afirmat că ideile gânditorilor individuali precum Machiavelli și Guicciardini "nu au fost totuși fenomene izolate deoarece au dezvoltat conceptele istorice și politice care au format moștenirea comună a unui întreg grup de autori florentini". Întrucât de atunci Gilbert a
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]