619 matches
-
cu Maria, mama lui; și căzând s-au închinat lui, și deschizându-și visteriile lor au adus lui daruri; aur și tămâie și smirnă (Matei, II). De unde au venit cei trei crai și numele lor În chipul de mai sus glăsuiește Evanghelia cea de la Matei despre închinarea magilor lui Iisus, cunoscuți și sub numele de "Craii de la răsărit". De unde au venit magii călători? După Tertulian din Arabia Fericită; după alții din Persia. Sf. Leon spune că au fost trei magi. Numele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
poate o mai fericită caracterizare a poeziei soresciene a anilor ’"! La Ioan Alexandru sunt vizibile două mișcări contrare: una este a voinței aprige de modernitate, cealaltă - a instinctului vetrei strămoșești: În versurile lui oarecum nestrunjite sau mai curând stilizat aspre glăsuiește parcă un suprarealist al lumii noastre rurale, un modern ieșit surprinzător dintr-un fecior de țăran ardelean." Lectura atentă a textelor critice streiniene dedicate poeților clasici, moderni și contemporani, lectură argumentată - cum s-a văzut - de citate copioase, alese cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
părea să o învăluie șiret în plină strălucire diurnă a respectului. Justificat sau nu, străbătând aerul deja înțesat de așteptări și surprize al întâlnirii, formularea cea bine țesălată rezonă cavernos a cal troian, în care normativul pândea silențios momentul afirmării. Glăsuindu-și atât de vehement respectul, substanța ei vibră oarecum găunos, de parcă în intimitatea ei s-ar fi căscat clandestin un gol dat la iveală tocmai de vigoarea neobișnuită a interpelării. Succesul calului troian trebuie să fi fost strict legat de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care marca 10 ani de la celebrul The Million Man March. Timp de 80 de minute, liderul controversatei The Nation of Islam, demagogul rasist Louis Farrakhan (cel căruia, în 1996, Gadhafi îi oferea o bursă de un miliard de dolari) a glăsuit adunării intens mediatizate. Alături de el, Al Sharpton. Cunoscut pentru accese de rasism, în 1987 acesta a încercat să vadă după gratii șase albi inocenți, printre care un procuror și câțiva ofițeri de poliție, acuzați într-o murdară înscenare de răpire
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pahar nu-i de loc un mare păcat, am înțeles asta mult mai târziu, că dacă așa procedau minerii, la fel o fac și intelectualii, poeții, uneori, termină asemenea escapade și în prezența recitalurilor, cum o făcea un Tudor George, glăsuind la București nu în sat la mine: „O, fătul-meu, deșteaptă-te din morți Fii demn de „personajul”care-l porți! Fii demn de gestul tău, de stirpea ta! Fii demn de bărbăția-ți! Sus! În șa! La bot-de-cal, mai
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Ni se toarnă și puțin arhi și astfel conversația se animă, căci niciodată gazdele n-ar tulbura cu întrebări un oaspete, înainte ca acesta să fie odihnit și hrănit. "Casa mea este a ta și casa ta este a mea", glăsuiește legea ospitalității, în deșert. Și nomadul știe ce înseamnă să fii obosit, după o lungă călătorie. Așa că abia acum suntem întrebați cu ce ne ocupăm, cum este țara noastră, ce fel de oameni trăiesc în ea și dacă soarele răsare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
putea să-l întunece, să-l degradeze, să-l nimicească; și lupta aceasta se duce întotdeauna prin plantarea sârguincioasă și stăruitoare a valorilor voite pe o cât mai întinsă zonă a spiritualității omenești.” Eugeniu Speranția 803. „Știu o carte minunată, Glăsuind fără-ncetare, Din bătrânii munți, la Mare Despre româneasca vatră. E istoria cea vie, Cu viteji ce n-au mai fost: Leagăn, strajă și-adăpost Patriei pe veșnicie.” Haralambie Țugui 804. „Cartea e o scenă de teatru pe care se
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și Sucevei datând, în forma sa actuală, din perioada lui Antonie Vodă Ruset pe care a ctitorit-o peste temeliile unei biserici mai vechi). De semnalat este faptul că această "sfântă carte" a fost furată în mai multe rânduri, așa cum glăsuiesc însemnările marginale, când de turci, când de tătari și răscumpărată, de fiecare dată, cu mari sacrificii de către oamenii acestui pământ. Cărțile religioase și letopisețele sunt dovezi în desele incursiuni prin secole în căutarea adevărurilor istorice, sunt semnele aducerii aminte în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mați precum două bucăți de cărbune ars. Seamănă mult cu ochii multora dintre pacienții cu boli grave. Sunt ochii tristeții, ai deznădejdii și rătăcirilor bezmetice prin lumi fantastice. Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută pietricele de culoare închisă pentru a-i încheia invizibila haină de iarnă. Le ridică de pe lângă soclul clădirii vechi, cu mâinile tremurând
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
argumente. Apoi, ca să uităm această parte a întâmplării ne-a îndemnat să ne urcăm în răchită, fiecare pe câte un crac. Pe mine m-a luat aproape de el, să nu-mi fie frică. Acolo sus, toți eram fericiți. Striam și glăsuiam ca păsărelele din luncă. Apoi ne lăsam în jos ca maimuțele pe câte-o ramură mai elastică și ne dădeam huța. Ne-am săturat de zbenguit și ne-am dat jos. Ne-a apucat pescuitul. Făceam niște "fântânele" îngrădite cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
scriitori din epoca Reformei și a Contrareformei. Cei cinci actori (aflu mai târziu că sunt de la Théâtre Počme din Bruxelles), înțoliți din cap până în picioare în sutane roșii, călugărești, aruncându-și unul altuia „bila fierbinte” a confruntărilor religioase, despre care glăsuiau în patru limbi diferite. Discursuri de amenințare, voci de stentor, priviri injectate de furie, frunți umilite. Femeia cu părul alb, cea mai în vârstă dintre actrițe: o luterană aspră, fire dominatoare - îi deduc apartenența canonică după vehemența cuvintelor limbii germane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mie, căci am plăcere mare s-o ascult. A venit; mi-a cântat; era mândru îmbrăcată ca muntencele de la apa Bistriței; n-ași putea spune că era frumoasă; dar eu închideam ochii și ascultam versul. Mulțam, zic, place-mi cum glăsuești, de-mi mere la inimă; poftește de bea un pahar de vin cu Mogoș. Ea nu: că nu bea vin, nici alte băuturi de-acestea. Atuncea, mă întorn eu cătră ea, primește din partea mea bumașca asta de douăzeci-și-cinci de lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copilăria lui Ștefan, se leagă în felul acesta de anumite realități pe care ni le sugerează documentele. Creșterea și instruirea copilului, spune legenda, sunt miraculoase, ursitoarele menindu-i o viață ieșită din comun. „Când s-a rătăcit odată prin păduri, glăsuia o legendă populară, a dat peste o căsuță unde erau doi îngeri prefăcuți în moșnegi, iar acești doi moșnegi l-au învățat cum să trăiască în lume, cum să se poarte ca un înțelept”. După o lungă trecere de vreme
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nouă, ca Iov pe care l-a binecuvântat Domnul după dureri, să ne strângem rândurile și să avem în cugetul nostru, ca pe un odor prețios, gândul că, de azi înainte, limba și cultura noastră una sunt nedespărțite. Cum a glăsuit și poetul-prooroc: „Români din patru colțuri, acum ori niciodată, Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri !” Scriitorii din România, Ardeal și Bucovina: Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, P. Locusteanu, Gheorghe Ranetti, Corneliu Moldovanu, N. N. Beldiceanu, Gh. Rotică, A. Cazaban, Ion
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
straiul de fir aurit și... așternut peste țărâna cea grea (vezi numai cu câtă dignitate a deconstruit Liviu Ioan Stoiciu caninele dejecții apusene, de îi va fi șocat pe toți pașoptiștii actuali); în capul tău se face tilt și-ți glăsuiește "țieți" că orice schimbare antrenează ireparabile pierderi " pentru tine, pentru coabitarea cu alții și cu environul, pentru stilul de viață tradițional. Practicamente, pe bursierii întîlniți la Strasbourg i-am îndemnat patafizicește, să ciulească organul perceptiv și la ceea ce merge prost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Al Măslinilor numit Și venind Ioan, Andrei Petru și alți Învățăcei Lângă „Dânsul“ zis-au Lui Doamne fii bun să ne spui Ce Întâmplări vor da de știre Lumii despre a Ta venire? Despre al veacului sfârșit Iar Iisus a glăsuit: - Dragii mei vor fii războaie Om pe om o să dispoaie Neam cu neam o să se bată Nu va fi sfârșitu-n dată Lipsuri, boală o grămadă Peste oameni au să cadă Mulți se vor sminti atunci Și călca-vor Legi, Porunci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
în zilele Festivalului, când bucureștenii, obișnuiți cu cenușiul apăsător în care viețuiau de câțiva ani, s-au trezit pe negândite într-un oraș plin de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră capitală, piețele, parcurile și stadioanele, unde cântau și dansau până noaptea târziu. La mai fiecare răspântie fuseseră înălțate estrade drapate în alb și albastru, culorile tinereții, pe ele producându-se echipe de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
risipi. Comoditatea ne Îndeamnă să culegem mai Întâi, iar mai apoi să alegem ceea ce ne convine, aruncând restul. Un exemplu tipic Îl constituie decimarea melcilor În unele zone, prin culegerea pentru export, culegere laolaltă, urmată de o sortare. Or, cum glăsuiește o lege ecologică, “toate sunt legate de toate”. Iar ceea ce nu ne este convenabil nouă poate fi bun pentru natură. De aceea, e bine să alegem Înainte de a culege efectiv. E mai instructiv, mai recreativ chiar. O notă aparte o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lucrasem la Miorița, o altă dezamăgire a mea, v-am spus că viața mea e o succesiune de dezamăgiri. Sau poate sunt io prea pretențios. Și, chiar dacă acolo erau la mare preț reportajele ecumenice și cele despre țărani isteți care glăsuiau înțelept, reportajul meu îi puțise Luminiței, redactora-șefă, tocmai pentru că era prea viu. Luminița asta avea o anumită idee despre țăran, despre România profundă - și problema e că nu ne loveam în păreri, plus că și eu eram al naibii de căpos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și moliile. Uneori, chiar acolo jos, pe pământul reavăn, bunica, în așteptarea unui răspuns, scotea bobii de fasole ori porumb, totdeauna în număr de 41 și dădea în bobi. N-am înțeles niciodată cum îi rotea, amesteca, asocia, cred că glăsuia ceva anume, cert este faptul că dacă un singur bob rămânea „zăbavă”, dorința s-ar fi împlinit cu întârziere de o zi. Bobii trebuiau asociați în grămăjoare diferite, de 1, 2, 3, 4, ... și atunci exista si această posibilitate de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și elev”. Abia după ce pleca Geta purta o discuție cu mine, spunându-mi: „Mae, să nu râzi niciodată, nici măcar să zâmbești de neputința celor din jur, dar mai ales să-ți porți portul și să-ți vorbești vorba.” Cam așa glăsuia bunica într-o română în care tiparele etnice se amestecară profund și cuvântul parcă era alintat. Doamne, cât au suferit ai noștri atunci când a plecat la cei drepți; cred că și apele Călmățuiului s-au învolburat pentru că Maia era doar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
amore de care am pomenit la început, sufletul tău, Mihai, s-a dovedit a fi acele strune gingașe, alcătuite din fir prețios, săltând de bucurie, intrând «în rezonanță». și s-a ivit această carte. «Cinste cui te-a scris», cum glăsuiește poetul. Iar tu, cititorule, fie să nu cunoști nici o altă «iscusită zăbavă» decât aceea de a te cufunda în ea cu suflet cu tot, cu ce ai mai bun în tine. Căci e vorba de opera unui om mare, judecată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Bellow cunosc o coti tură totală. Fosta soție ro mâncă e direct ponegrită, direct calomniată într-un mod oribil de inelegant, iar marele prieten filozof devine brusc legionaroid și fas cis toid. O răfuială. Repet, așa „e“ băr bații - după cum glăsuiește o axiomă. Și cu Saul Bellow, și cu Iris Murdoch am făcut câte un interviu când au fost în România. Și pentru Iris Murdoch, și pentru Saul Bellow am scris câte-un lung articol de adio când s-au prăpădit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
corolar : ca scriitor (sau artist, în general) necunoscut, trebuie să pui în paranteză felul cum te privesc ceilalți, publicul, și să absolutizezi încrederea ta în tine. (Hulk Hogan, campionul de wrestling, deși nu mai este la primii pași ai afirmării, glăsuiește de pe un poster : „Trebuie să-ți faci rugăciunile, să-ți iei vitaminele și să crezi în tine“.) Să nu vă pară impropriu, prin urmare, că intro ducerea care urmează este „în forță“ (se pare deci că așa trebuie să fie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
unde stă la răcoare pe timpul arșiței. Nu iese din vizuina lui decât atunci când îl răzbește foamea ori setea. La trecerea pe lângă stabilimentul păsărilor, întins pe o suprafață cam cât acorda ceapeul tinerelor familii pentru construcția caselor, curcile au început să glăsuiască agitate, pe limba lor. Fina, fiind aceea care le hrănește și le bibilește, mi-a explicat că reacția lor gălăgioasă semnalează prezența unei persoane străine în apropierea lor. Și ea, dacă se duce îmbrăcată altfel decât de obicei, curcuțele emit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]