625 matches
-
Van Eyck și Masaccio, sculptorii după Donatello și Claus Sluter. Acești artiști reușesc în de-mersul lor, mai ales odată cu apariția operei și a concertelor. Acest proces de individuație devine individualism în momentul în care omul caută gloria sau este glorificat. Exemplele abundă atât în lumea artistică, cât și în lumea militară (condottieri) sau în rândul conducătorilor de stat (Francisc I, Carol Quintul, Henric al VIII-lea...). Individul devine și mai autonom; nu se vorbește încă de libertate sau de egalitate
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
condițiile materiale de existență (oricare ar fi ele), imposibil ca nevoile umane să nu fie nelimitate și să nu evolueze. În ultimii ani, locul și statutul muncii în lumea noastră au stîrnit o vie dezbatere. Să amintim că munca este glorificată atît de gîndirea lui Adam Smith cît și de gîndirea lui Karl Marx, că liberalismul și marxismul se întîlnesc pentru a face din muncă baza organizării societății și a "avuției națiunilor". Dorință tot mai intensă de timp liber, reducere a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Purgatoriul le permite cămătarilor să scape de Infern.89 Îndelungatul proces al "mondenizării" e încununat de Reforma din secolul al XVI-lea, mai ales prin gîndirea lui Calvin. De acum înainte, împărăția lui Dumnezeu e de construit pe pămînt. Calvin glorifică voința de a acționa în lume: pe pămînt, oamenii trebuie să muncească, fără întrerupere, spre lauda Creatorului. Este triumful ideii de "individ în lume". Reușita, bogăția individuală nu mai sunt neapărat de condamnat; dobîndite printr-o muncă onestă, bunurile materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu în mod esențial) posesie și consum de bunuri și servicii oferite de întreprinderi (mașini, case, turism...). Fericire și întreprindere sunt nedisociabile pentru spiritul modern. În timp ce primii creștini au inventat "individul în afara lumii", lumea modernă reprezintă triumful "omului în lume", glorificat de Reformă. Imposibil pentru omul modern ca societatea să nu fie societas (o asociere de indivizi), viziune opusă concepției universitas (a lui Aristotel, în special). Imposibil, pentru noi, ca fiecare să nu vrea, să nu caute să-și afirme și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Mistica statului ( etatismul hegelian) combinată cu mistica voinței de putere ( Fr. Nietzsche) vor contribui în mare măsură la geneza ideologiilor fasciste. Plecând de la ideea că totul este voință de putere, că această voință era firească, sănătoasă și binevenită, Fr. Nietzsche glorifică oamenii înzestrați cu voință puternică pe care îi consideră conducători înnăscuți , care impun instinctiv o anumită ordine socială, nemaiavând nevoie de nici o justificare pentru ceea ce fac. Liber este numai conducătorul înnăscut, toți ceilalți oameni devin sclavii săi. Etatismul are consecințe
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Studiu introductiv de Traian D. STĂNCIULESCU INSTITUTUL EUROPEAN 1998 DESPRE SEMNELE MINCIUNII Să fim onești și să recunoaștem de la bun început că exercițiile intelectuale de genul celui de față aparțin unor jocuri ale minții pe care omul, spre a-și glorifica adesea de unul singur puterea spiritului, le-a practicat de cînd lumea. Căci, independent de teoriile formulate asupra ei, lumea a minciunii inclusiv și-a desfășurat în permanență virtuțile în forme pe care prea puțin cunoașterea teoretică a fost capabilă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficțiunea cu documentul, într-o narațiune împinsă spre confiniile basmului. La moartea Regelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
B. adaugă o Culegere de anecdote, fabule și „istoricele”, traduceri de proverbe, idiotisme și texte literare românești. Pentru necesitățile învățământului teologic, a redactat alte trei manuale, tipărite la Viena, în 1865. La deschiderea mormintelor domnești de la Putna, în 1856, el glorifică într-o scurtă descriere, în limba germană, viața lui Ștefan cel Mare. Ierarh cu merite culturale și înzestrare poetică, B. și-a ales, ca poet, pseudonimul Teoctist Șoimul. Repere bibliografice: Ion Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, București, 1916, 129-139; Loghin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
DE LA ABDICAREA DOMNITORULUI / ÎN FAVOAREA UNEI DINASTII STREINE, SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE / S-AU SĂVARȘIT / UNIREA PRINCIPATELOR 1859/ SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI 1863/ ÎMPROPRIETĂRIREA / ȚĂRANILOR / 1864. Medalia apare cu atât mai interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifică faptele, realizat după moartea domnitorului. Tot în 1906, la Iași, se realizează prin turnare o plachetă (zinc, 105/78 mm) cu specific artizanal, care prezintă chipul destul de reușit al domnitorului Cuza, orientat spre dreapta, cu mustață și barbișon. Cuza este
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
A fi in-telectual, pentru savanții vremii, însemna a asocia transmiterea cunoașterii și progresul Republicii, însemna a lucra la viitorul societății folosind ceea ce i-a condus pe ei înșiși la angajamentul politic: cunoașterea. Ca și în cazul Grupului celor Zece, este glorificat spiritul știintific conceput ca spirit liber, deschis, imparțial, eliberat de prejudecăți. Această tradiție a angajamentului unora dintre savanții francezi, care a condus la crearea Ligii drepturilor omului și cetățeanului, se păstrează, după Afacerea Dreyfus, în timpul Rezistenței și apoi în timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și binele din secol sunt faze ale ispășirii. Plaga fanarioților e un prilej de redeșteptare națională. Războiul înfățișează un instrument legitim de afirmare a națiilor și deci de salvare. Așadar Bălcescu exaltă lupta și se face campionul puterii armate și glorifică omul providențial, eroul, geniul prin care misia nației și deci intenția divină se exprimă, ca în cazul lui Mihai Viteazul. Contradicție ieșită din natura unei gândiri nesupuse unui examen logic mai adânc. Bălcescu va osândi pe de altă parte ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
capra neagră atârnată în curele". Descrierea casei lui Talpan unde poposește băiatul e gogoliană. De acum apar și bătrânii automatizați într-un singur tabiet sau idee fixă, boierii vegetabili, cuconii și cucoanele trăind din câteva minuscule elemente sufletești. Totdeodată se glorifică oamenii rudimentari, cu frică de complicațiile civilizației, precum Petrea Dascălul, care uimește pe doi lorzi veniți pe aceste meleaguri la vânătoare prin chipul cum cu o pușcă veche în vârf cu o lumânare împușcă ursul în bârlog. IACOB NEGRUZZI Secretarul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
contra științei care cere ca arta să fie determinată de mentalitatea vremii. De aci urmează la Gherea un sectarism teribil. O operă în contrazicere cu aceste idealuri nu e bună și criticul se cuvine s-o respingă. O poezie ce glorifică societatea feudală ori burgheză e condamnabilă: "...o revistă redactată de un om religios nu va tipări, și nu trebuie să tipărească vreo poezie în care se înjură religia, deci îndreptată împotriva ideilor, și idealului, care sunt scumpe redacției... Astfel eu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Régnier, Stuart Merill, Remy de Gourmont, Francis Jammes, André Gide. El a frecventat pe Macedonski și a fost izbit de nevroza snobă din cenaclul acestuia, intoxicat de crizanteme în putrefacție și rigid de lux decrepit, cvasi-funerar. În primul rând Petică glorifică diafanitatea florilor, fragranța cărnurilor vegetale: Parfum din flori pălite și uitate, Poemă tăinuită-ntr-o petală, Te stingi în dureroasa-ți voluptate În seara singuratecă și pală, Parfum din flori pălite și uitate... fecioarele cu incarnat de crin ale lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
afla o sută de mii de cadavre de cai intrate în descompunere"), sunt imagini afară din comun. Cartea Oltului face monografia unui râu uriaș himeric în stil cam bombastic. ION BARBU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă: De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în flori sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, întinși și duri. După aceea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
DE LA ABDICAREA DOMNITORULUI / ÎN FAVOAREA UNEI DINAȘTII STREINE, SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE / S-AU SĂVÂRȘIT / UNIREA PRINCIPATELOR 1859/ SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI 1863/ ÎMPROPRIETĂRIREA / ȚĂRÂNILOR / 1864. Medalia apare cu atat mai interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifica faptele, realizat după moartea domnitorului. Tot în 1906, la Iași, se realizează prin turnare o placheta (zinc, 105/78 mm) cu specific artizanal, care prezintă chipul destul de reușit al domnitorului Cuza, orientat spre dreapta, cu mustață și barbișon. Cuza este
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
vedere al dreptei clasice, această poziție este foarte bine exemplificată de tradiția gaulistă, care, într-o anumită măsură, are la bază o tradiție bonapartistă mai veche care subliniază importanța unui lider puternic. În același timp, gaulismul acceptă și, într-adevăr, glorifică Republica, iar cea de-a Cincea Republică a fost o încercare de a împăca autoritarismul și republicanismul democratic. Astăzi, există câteva partide care pretind epitetul gaulist. Cel dominant este Union pour un Mouvement Populaire (UMP fostul RPR Rassemblement pour la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ca fiind "inconștienți și dezorganizați" decât alcătuind masa omogenă cunoscută drept "opinie publică". După cum mai târziu va demitiza conceptele de "masă" și de "social", în acest stadiu va demitiza ideea de putere și de organizare atribuită consumatorilor: "Așa cum Poporul este glorificat de către Democrație atâta vreme cât o acceptă (adică atâta vreme cât nu intervine pe scena politică și socială), consumatorilor le este recunoscută suveranitatea ("Powerful consumer", așa cum spune Katona), în măsura în care nu țin să și-o manifeste pe scena socială. Poporul sunt muncitorii, atâta vreme cât sunt dezorganizați
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1231, în ziua de 14 iunie, într-o vineri, preafericitul părinte fratele Anton, originar din Spania, a murit și a trecut cu bucurie în lăcașurile cerești. A murit în orașul Padova, în care, prin mijlocirea sa, Cel Preaînalt i-a glorificat numele, într-o chilie din conventul fraților. El făcea parte din Ordinul Fraților Minori și fusese un însoțitor al Sfântului Francisc. Voi vorbi mai pe larg și într-un mod mai detaliat, dacă îmi va mai rămâne spațiu (p. 97
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
alte provincii, fie de dincoace de munți, fie de dincolo de munți, ba, mai mult, chiar și Dumnezeu, din reverență față de prea Sfânta Sa Mamă (a sa este indulgența, așa cum se știe), prin numeroase și vizibile minuni, în fiecare zi preamăresc, glorifică și răspândesc. Cum vor îndrăzni să nege prin oribilele lor convingeri ceea ce deja de atâta timp în fața Curiei Romane a rămas valabil? Într-adevăr, domnul papă Bonifaciu al VIII-lea, chiar și în timpurile noastre, i-a trimis la această
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
doisprezece cărți) și în plus au fost reluate în timpul exilului poetului la Tomis, fapt pentru care planul inițial trebuie să fi suferit cu siguranță transformări importante, care încercau să introducă casa Iulia a lui Augustus în schema primară, menită să glorifice în mod special domus Fabia. Poate că ceea ce trebuia să fie cartea lui Curtius Atticus, De gente Fabia care cu greu fusese o poveste în sens modern 343, trebuia să fie și Fasti a lui Ovidiu pentru respectiva domus Fabia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
evidentă, ci numai implicită. Ovidiu nu vrea sau nu poate cânta fapte de luptă (cum a făcut Vergiliu în a sa Eneida), ci numai fapte pașnice, de utilitate civilă, artistică. Pe Marte îl înlocuiește cu Minerva, ale cărei binefaceri le glorifică (în Fasti, III, 809 și urm.; VI, 649 și urm.). La început Ovidiu trebuie să fi avut intenția ca pornind de la origini răspândite peste tot să ajungă încetul cu încetul, urmărind marile etape ale istoriei poporului roman și evenimentele casei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că epitetul folosit de obicei pentru Jupiter nu este cel folosit pentru Augustus, ci cel de (Optimus) Maximus (Jupiter: D.O.M.). Așadar, nu se putea aduce un mai mare elogiu neamului Fabia chiar și după manevrele care intenționau să glorifice casa lui Augustus și care sunt sesizabile cu ochiul liber, decât evidențiind asemănarea fundamentală a epitetelor folosite pentru Jupiter și Fabius: Maximus și unul și celălalt. După vizibila modificare a versurilor în timpul exilului, formularea pare ambiguă poate la început fusese
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Probabil tocmai acest Paulus Fabius Maximus reprezinta pentru Sulmonez speranța cea mai întemeiată: el urma să devină restauratorul republicii, restitutor reipublicae. De acest fragment atât de semnificativ prin încărcătura puternic aluzivă se leagă alte episoade din Ponticele, în care se glorifică, cu aceeași speranță ascunsă, dar uneori transparentă, persoana lui Paulus Fabius Maximus. Lui Paulus Fabius Maximus îi sunt dedicate Epist. ex Ponto: I, II; I, V; I, IX; II, III; III, III; III, VIII366: în total șase scrisori, mai multe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nici mai mult nici mai puțin de la familia Fabia. Suntem perfect de acord că asemenea posibile interpretări echivoce nu trebuie admise cu inima ușoară. Dar, din moment ce, în atâtea alte cazuri Ovidiu își manifestă adevăratele sale (re)sentimente față de Augustus și glorifică casa Fabia și, din moment ce formularea echivocă este evidentă, măcar în unele cazuri, credem că nu exagerăm când considerăm și formulările de mai sus ca inconcludente și de o echivocitate incontestabilă. Aceste formulări întăresc în mod evident, aș spune, epigrafic, adevărata
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]