618 matches
-
de o politică oficială de apertheid asemănător celui din Africa de Sud, dar este o existență în care cele două comunități duc existențe separate. Numeroase critici se ridică contra acestui sistem, dar în Belgia propaganda colonială are un ton foarte paternalist, ce glorifică misiunea de civilizare desfășurată de statul belgian. În 1914, Germania, aflată în război contra Franței invadează Belgia pentru a ocolii armata franceză prin nord. Violarea neutralității Belgiei provoacă intrarea în război a Regatului Unit. În ciuda așteptărilor strategilor germani, rezistența armatei
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
tradus prin cel „ce nimeni nu poate să-l atingă”, sau încă „inaccesibilul”. Nu este, prin urmare, o persoană. Acest lucru explică faptul că în spațiul Vaudou nu există un cult al lui "Mawu". Doar i se mulțumește și este glorificat. Este binevoitor față de toate creaturile. Trebuie să remarcăm faptul că populațiile "ewe" și "fon" îl numesc pe Dumnezeu "Mawu". Primii misionari creștini sunt, cu siguranță, la originea traducerii numelui lui "Dumnezeu" (creștin) prin "Mawu", pentru ușurarea convertirilor spre religia creștină
Vaudou () [Corola-website/Science/311851_a_313180]
-
revistei au apărut portretele lui Ștefan cel Mare, Dragoș Vodă, Mihai Viteazul, Radu Negru Basarab, Dimitrie Cantemir, Mănăstirea Curtea de Argeș, Napoleon, etc. Dacă Alecu Russo a adus în "Cântarea României" un omagiu lui Ștefan cel Mare și Nicolae Bălcescu l-a glorificat pe Mihai Viteazul, pictorul Lecca i-a studiat pe amândoi domnitorii și le-a realizat portretele. Din această privință Lecca este considerat un înaintaș al scriitorilor Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova sau Dimitrie Bolintineanu. Desenul lui Mihai Viteazul realizat de pictor
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
că, într-o anumită măsură, acest lucru se întâmplă din cauza dificultăților financiare din zona rurală. Mass-media, inclusiv internetul, joacă un rol important. Modul în care aceasta ilustrează sinuciderea poate avea un efect negativ, datorat conținutului substanțial, proeminent și repetitiv, care glorifică sau idealizează sinuciderea, ducând la un impact major. Atunci când se oferă o descriere detaliată despre cum să te sinucizi printr-un anumit mijloc, utilizarea aceastei metode de sinucidere poate crește în rândul populației în ansamblu. Acest declanșator al contagiunii sinuciderii
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
de gândire se numără filosoful scoțian David Hume, adept al empirismului, și americanul Jacob Appel, un adept al bioeticii. Suicidul este un act susținut în numeroase culturi și subculturi. În timpul celui de-al doilea război mondial, armata japoneză încuraja și glorifica atacurile kamikaze, care erau atacuri sinucigașe comise de aviatorii militari din Imperiul Japonez împotriva navelor aliate în etapele finale ale campaniei din Pacific. Societatea japoneză în ansamblu este descrisă ca fiind „tolerantă” față de suicid (a se vedea Suicidul în Japonia
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
preistorici au încercat să reziste lumii ostile prin diferite mijloace. Forțele potrivnice au fost ademenite, îmblânzite sau adorate, ei crezând în unul sau mai mulți zei. Animalele care îi asigurau hrana erau omorâte, simbolic, prin practici magice (sacrificiile) sau erau glorificate pentru forța lor. Aceste animale erau pictate pe pereții peșterilor. Astfel au apărut și practicile religioase (rituri). Credințele religioase erau de două feluri: Fenomenul șamanic ocupă un loc aparte în analiza religiei preistorice. În practicile religioase se înscriu și diversele
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
motiv că în Biblie nu apărea nimic legat de ea. În 1582 Loys le Roy scrie în prefața unei traduceri a dialogului Timaios că pune relatarea lui Platon pe seama dorinței acestuia de a arăta vechimea lumii și de a-și glorifica patria. Romanul din 1627 al lui Francis Bacon, Noua Atlantidă descrie o societate utopică pe coasta de vest a Americii. Un personaj al romanului face o descriere a Atlantidei care seamănă cu cea a lui Platon, și o așază în
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
de piatră, proorocirile i-au pus pe gânduri. Ei și-au abandonat orașul și au lăsat lupta în seama vaselor de lemn ale flotei ateniene. În ciuda faptului că atenienii erau inferiori numeric, ei au fost învingători, iar Nike a fost glorificată.
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]
-
lui Hmelnițki de erou al istoriei Rusiei a fost subliniată din nou de Mikeșin în Monumentul Mileniului Rusiei din Novgorod. Istoriografia sovietică a continuat în multe privințe teoria ruso-țaristă a „reunificării”, adăugând dimensiunea luptei de clasă. Astfel, Hmelnițki nu era glorificat doar pentru „reunificarea” Ucrainei cu Rusiea, dar și pentru organizarea luptei de clasă a ucrainenilor oprimați de aristocrații polonezi.
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Ludovic i-a fost credincios soției în primul an de căsătorie și s-a bucurat de pasiunea legitimă pe care soția sa o simțea pentru el. Cu toate acestea, mai târziu au apărut dificultăți din cauza personalităților lor. În timp ce întreg Parisul glorifica cât de bine arată regele, Marie-Thérèse a continuat să se îngrașe cu plăcerea ei pentru ciocolata caldă și să se retragă în cercul ei. Părea că Marie-Thérèse este ultima care află că soțul ei are o nouă metresă. În ciuda acestei
Maria Tereza a Austriei (1638-1683) () [Corola-website/Science/310285_a_311614]
-
mare influență asupra culturilor multor țări, în special în domeniul sculpturii și arhitecturii. Ea poate fi împărțită din punct de vedere stilistic în patru categorii: geometrică, arhaică, clasică, si elenistică. Spre deosebire de alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifică, au glorificat umanitatea. Chiar și înainte de sosirea primilor greci în zonă, Insulele Ciclade din Marea Egee produceau opere de artă remarcabil de fin echilibrate și statuete albe, din marmură. Sculptura semiabstractă din secolul XX este marcată de asemănarea cu cea antică. O influență
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
limba portugheză și cuprinde numai scriitorii născuți în Portugalia. Toți ceilalți scriitori din alte țări unde se vorbește portugheză (Angola, Brazilia, Mozambic) aparțin literaturilor respectivelor țări. În Portugalia, literatura își începe epoca de aur prin realizarea de texte (cronici) care glorifica faptele regilor, a nobililor și a țării, toți luând parte, din 1415, anul ocupării Ceutei, la faptele eroice ale cuceririi și ale descoperirilor maritime. Teatrul se află în momentul sau de apogeu în această perioadă prin Gil Vicente. Coincizând cu
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
vremurile și domniile trecute să fie acoperite de mormântul uitării, ci a le reda istoriei”. "Cronica lui Macarie" este o cronică literară, în care folosește un stil retoric, cu figuri poetice și cu tendințe vădit moralizatoare și religioase, pentru a glorifica personalitatea lui Petru Rareș, ale cărui calități sunt exagerate. Cronica se termină cu anul 1541, odată cu revenirea pe tron pentru a doua oară a lui Petru Rareș. Istoricul Ioan Bogdan (1864-1919) a descoperit și o altă versiune a "Cronicii lui
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
construcție a unei noi identități culturale naționale, în armonie cu nevoile regimului conducător din Uniunea Sovietică, pe baza realismului socialist, pe împrumutul de legitimitate și până la respingerea valorilor tradiționale. In cultură au apărut două tendințe: una, oficială, foarte dogmatică, care glorifica fără discernământ regimul autoritar și alta care a încercat să impuna valori autentice, manevrând conform împrejurărilor pentru a evita cenzura. Cea dintâi a fost destul de săracă în calități culturale durabile, în schimb cea de-a doua a impus, mai ales
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Ismail (sudul Basarabiei). Garnizoana turcă avea ordine stricte să reziste cu orice preț, acesta fiind motivul pentru care a și refuzat ultimatumul lui Suvorov. Căderea fortăreței a fost considerată în Imperiul Otoman o înfrângere catastrofală, iar victoria rusă a fost glorificată în primul imn național rus, „Să sune tunetul victoriei!”. Suvorov a fondat orașul Tiraspol, (capitala regiunii separatiste Transnistria), în anul 1792. Imaginea statuii ecvestre a lui Suvorov din piața centrală a Tiraspolului apare pe rubla transnistreană. Imediat după semnarea păcii
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
मन्त्र - "mantra") cu încărcătură mistică. Dintre acestea "Navakar Mantra", "Namokar Mantra" sau "Namaskar Mantra" este cea mai importantă și a căpătat emblema de simbol al jainismului. Rugăciunea este compusă din unsprezece versuri dintre care primele cinci glorifică cele cinci tipuri de ființe ("parameshthis") aflate pe diferite trepte ce duc spre izbăvirea spirituală, iar ultimele patru explică rolul fundamental al poemului. Aceste ultime patru versuri nu sunt recunoscute de sectele Digambara și Sthanakvasis și nu figurează în versiunea
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
După încheierea celui de-al doilea război mondial, armata comunistă, devenită între timp Armata Populară de Eliberare, a reușit să alunge Kuomintangul din China Continetală pe insula Taiwan. După proclamarea Republica Populară Chinezepublicii Populare Chineze, "Marșul cel Lung" a fost glorificat ca un simbol al puterii și dârzeniei partidului comunist. Marșul cel Lung a fost un eveniment important, care a dus la întărirea rolului lui Mao ca lider de necontestat al partidului. Unii dintre participanții la "Marșul cel Lung" au devenit
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
realizând un document ce avea o tonalitate mai mult naționalistă, decât marxistă. Dughin a început să-și publice propriul său jurnal, "Elementî", unde inițial l-a elogiat pe franco-belgianul Jean-François Thiriart, susținător al "„Europei de la Dublin până la Vladivostok”". Jurnalul său glorifică constant atât țarismul, cât și stalinismul, iar de asemenea, a relevat admirația lui Dughin pentru personaje precum René Guénon, Julius Evola sau Heinrich Himmler. De asemenea, el a colaborat și cu revista săptămânală "„Den”" ("Ziua"). Dughin a fost printre membrii
Aleksandr Dughin () [Corola-website/Science/301462_a_302791]
-
1884 și nu a putut fi complet terminată până la moartea regelui survenită doi ani mai târziu. Patul se află așezat la înălțime față de podeaua camerei, fiind separat de o balustradă aurită care îi dă aspectul unui altar și, prin urmare, glorifică regatul lui Ludovic al II-lea. Printre obiectele cu rol decorativ din această cameră sunt: Grădinile din jurul castelului Linderhof sunt considerate unele dintre cele mai frumoase creații ale arhitecturii peisagiste historiciste proiectate de grădinarul curții bavareze (Hofgärtner) Carl von Effner
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
D4Y "Suisei" ("Judy") împotriva uriașului portavion de clasă Essex USS Franklin în apropierea Golfului Leyte la 15 octombrie 1944. Arima a fost ucis iar o parte a avionului său a lovit portavionul "Franklin". Înaltul Comandament Japonez și propaganda japoneză au glorificat exemplul lui Arima: a fost promovat post-mortem la gradul de Amiral și i-a fost acordat oficial credit ca fiind autorul primului atac "kamikaze". Totuși, nu este clar dacă acesta a fost un atac suicidal premeditat iar rapoartele oficiale japoneze
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
veghe" ale țării. [...] Mulți japonezi simțeau că a fi consacrați prin consemnarea la sanctuarul Shinto Yasukuni era o onoare deosebită pentru că însuși împăratul vizita locul sfânt de două ori pe an pentru a plăti deferențe. Yasukuni este unicul altar care glorifica faptele japonezilor de rând unde împaratul venea pentru a-și prezenta omagiile și respectul său. Tinerii japonezi erau îndoctrinați de la vârste fragede cu aceste idealuri. Imediat debutului tacticii "kamikaze", ziarele și editurile au publicat reclame, articole, povestiri și legende prețuind
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
acestui tânăr extrem de interiorizat, artist format la o vârstă încă fragedă, contrazice locul comun. Bogdan Vlăduță a descoperit la Romă și în călătoriile sale prin Italia anilor de început de mileniu trei istoria, trecutul mai mult anonim decât pe cel glorificat de cărți, acela al mormintelor antice, al ruinelor unor epoci faimoase. Lucrările sale expuse în sălile boltite de la Cotroceni rețin imaginea morții strecurata că printr-un praf fin, al timpului să zicem, în culori întunecate, dar deloc sumbre. Combinația de
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
profund personalitatea sa: în urma bolii, contemporanii l-au descris ca melancolic și, posibil, deprimat. Ca atare, Frederic a plasat mare parte din responsabilitate cancelarului său, Christian I, Prinț de Anhalt-Bernburg. Frederic a început construirea unei clădiri mari proiectată pentru a glorifica regimul său. În plus, în planul de renovare a Castelului Heidelberg menționat mai sus, Frederic a comandat o grădină nouă, "Hortus Palatinus", proiectată de un grădinar englez Inigo Jones și de inginerul francez Salomon de Caus. Frederic a fost înfățișat
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
Prusia ca mare putere europeană după învingerea Franței în războiul Franco-Prusac din 1870, aceasta încetând a mai deține supremația continentală. După moartea lui, naționaliștii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind sute de monumente pentru a glorifica trăsăturile sale de lider puternic. Istoricii l-au lăudat ca fiind un om de stat moderat și echilibrat, care a fost în primul rând responsabil pentru unificarea statelor germane într-un singur stat național. El a folosit balanța puterii în
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
pietoni, bicicliști și trăsuri, expresie a dorinței de mobilitate a omului - iată cadrul în care a luat naștere futurismul (din limba italiană: "îl futuro" = viitorul). În manifestul sau, Marinetti îndeamnă la respingerea artei tradiționale și la lichidarea muzeelor și bibliotecilor, glorificând curajul, revoltă și războiul, preamărește viteza, cântă "mulțimile excitate de muncă", precum și realizările tehnice ale erei industriale. Deși manifestul este publicat la Paris - cel mai important centru al avangardei timpului - el este destinat cu precădere mediilor intelectuale italiene. În acelalși
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]