575 matches
-
Henri Bergson, Evoluția creatoare, introd. trad., Iași, 1998; Benjamin Fondane, Ființa și cunoașterea. Încercare asupra lui Lupașcu, pref. Michael Finkenthal, Eseu despre Lupasco, postfața trad., Iași, 2000; Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, Iași, 2002. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Glose critice”, RL, 1968, 2; Constantin Călin, „Glose critice”, ATN, 1968, 9; Teodor Tihan, „Glose critice”, ST, 1968, 11; Magda Ursache, „Glose critice”, CRC, 1969, 20; Mircea Iorgulescu, „Contrapunct critic”, RL, 1972, 3; Al. Dobrescu, „Contrapunct critic”, CL, 1972, 13; Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
1998; Benjamin Fondane, Ființa și cunoașterea. Încercare asupra lui Lupașcu, pref. Michael Finkenthal, Eseu despre Lupasco, postfața trad., Iași, 2000; Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, Iași, 2002. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Glose critice”, RL, 1968, 2; Constantin Călin, „Glose critice”, ATN, 1968, 9; Teodor Tihan, „Glose critice”, ST, 1968, 11; Magda Ursache, „Glose critice”, CRC, 1969, 20; Mircea Iorgulescu, „Contrapunct critic”, RL, 1972, 3; Al. Dobrescu, „Contrapunct critic”, CL, 1972, 13; Radu Cârneci, Vlad Sorianu la 50 de ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
asupra lui Lupașcu, pref. Michael Finkenthal, Eseu despre Lupasco, postfața trad., Iași, 2000; Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, Iași, 2002. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Glose critice”, RL, 1968, 2; Constantin Călin, „Glose critice”, ATN, 1968, 9; Teodor Tihan, „Glose critice”, ST, 1968, 11; Magda Ursache, „Glose critice”, CRC, 1969, 20; Mircea Iorgulescu, „Contrapunct critic”, RL, 1972, 3; Al. Dobrescu, „Contrapunct critic”, CL, 1972, 13; Radu Cârneci, Vlad Sorianu la 50 de ani, ATN, 1981, 1; Nicolae Georgescu, „Timpul dezmoșteniților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
despre Lupasco, postfața trad., Iași, 2000; Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, Iași, 2002. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Glose critice”, RL, 1968, 2; Constantin Călin, „Glose critice”, ATN, 1968, 9; Teodor Tihan, „Glose critice”, ST, 1968, 11; Magda Ursache, „Glose critice”, CRC, 1969, 20; Mircea Iorgulescu, „Contrapunct critic”, RL, 1972, 3; Al. Dobrescu, „Contrapunct critic”, CL, 1972, 13; Radu Cârneci, Vlad Sorianu la 50 de ani, ATN, 1981, 1; Nicolae Georgescu, „Timpul dezmoșteniților”, LCF, 1984, 10; Ioan Neacșu, Un „roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
într-un punct definit procesul de înlănțuire a sensului și recurge la continuitatea de sens (nu există zonă obscură). Emblema reiese din alegorizare: presupune un icon, cu sens general enigmatic, precizat printr-un motto, la rândul său precizat printr-o glosă, care îl comentează. Blazonul este o emblemă utilizată în heraldică, în general fără glosă. Apologul (cu sens moral) și parabola (cu sens religios) sunt procedee de alegorizare, în care figura este înlocuită printr-o povestire și motto-ul printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sens (nu există zonă obscură). Emblema reiese din alegorizare: presupune un icon, cu sens general enigmatic, precizat printr-un motto, la rândul său precizat printr-o glosă, care îl comentează. Blazonul este o emblemă utilizată în heraldică, în general fără glosă. Apologul (cu sens moral) și parabola (cu sens religios) sunt procedee de alegorizare, în care figura este înlocuită printr-o povestire și motto-ul printr-o "morală" sau explicație (26). 12 Walter, Philippe. "L'Imaginaire médiéval". Thomas 49-60; Wackernagel, Wolfgang
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
29, a orbi, a paraliza, a plesni, a reîntineri, a reînvia, a roși, a scădea, a seca, a varia (derivate). Am considerat ca fiind relevantă pentru această subclasă semantică de verbe inacuzative informația semantică [devenire], pe care o ilustrez, prin glose, cu primele două verbe din fiecare subtip: a se cloci "a deveni clocit", a se înnora "a deveni înnorat"; a (se) mucegăi "a deveni mucegăit", a (se) putrezi "a deveni putrezit", a ațipi "a deveni cuprins de somn", a degera
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cel mai citit și care a influențat cel mai mult Evul Mediu, după cum demonstrează răspândirea tratatului său, De institutione musica, ale cărui citate și referințe sunt prezente în toate lucrările medievale și ale cărui manuscrise conțin un corpus imens de glose marginale. În lucrarea sa, Boezio compendiază teoria armonică din Antichitatea târzie, făcând referință îndeosebi la tratatul armonic al lui Nicomaco di Gerasa, confruntându-se apoi cu teoria lui Aristosen și a lui Ptolomeu. De la Nicomaco, Boezio a împrumutat structura neopitagoreică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cînd Occidentul se adîncește progresiv în teoria și practica postmodernității, România continuă să dezbată punct cu punct ordinea de zi formulată la 1848, ca și cum un secol și jumătate de experiență istorică nu ar fi introdus în discuția noastră publică decît glose, note de subsol și variațiuni pe aceleași teme ale întîlnirii cu modernitatea"29. Aceeași obsesie a identității leagă generații și secole, solidarizîndu-le într-un fel ce frizează anacronismul. Abia dacă se îngăduie și alte discursuri identitare, ceva mai aproape de viziunea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
am În minte comparația făcută de Al. Zub, prin care sugera că rolul istoricului este similar celui al corului din tragedia ateniană: comentează și judecă, el fiind un avocat al comunității În care trăiește și, de ce nu, un moralist. Aceste „glose” sînt alcătuite fără patimă, extaze sau recriminări, ci cu seninătate, iar pe alocuri răzbătînd un umor fin. Ele sînt captivante, minuțioase și de multe ori șocante, conțin detalii colorate și picante, Însă, cu riscul de a mă repeta, prin ele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Halm, care n-a reținut decât un sens pentru fiecare nume comentat, nici în maniera lui ‘Abd al-labb"r, care introduce același cuvânt în mai multe rubrici ce par a i se potrivi și îi consacră de fiecare dată glosa corespunzătoare, ci hotărăște să introducă fiecare nume în rubrică pe care o consideră cea mai adecvată și să-l trateze numai acolo, cu simple trimiteri la alte rubrici, când este cazul. Partea a doua, intitulată „Exégese thématique des noms divins
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
II, 15-22; Philippide, Considerații, I, 106-112; Pavel Bellu, Blaga în marea trecere, București, 1970; Mariana Șora, Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, București, 1970; Negoițescu, Însemnări, 67-82; Paleologu, Spiritul, 73-94; Balotă, Labirint, 315-317; Drăgan, Aproximații, 171-176; Zaciu, Glose, 77-95; Negoițescu, Lampa, 11-14; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 64-92; Marin Bucur, Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; Nicoletta Corteanu-Loffredo, Profili di estetica europea, Roma, 1971, 13-91; Ulici, Recurs, 59-68; Manolescu, Teme, I, 58-60, II, 74-77, 100-102; Crohmălniceanu, Literatura, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
viziune și stil. Poetul ermetic și estetizant dinainte iese din labirintul imaginarului pur pentru a pătrunde în acela al realității. Acum poemele refuză aproape programatic să fie altceva decât stenograme ale clipei sau ale zilei, scurte dări de seamă biografice, glose pe marginea vieții din jur și a propriilor trăiri. Ele se hrănesc dintr-un acut sentiment al derizoriului existențial, dar și dintr-o atitudine radicală în fața răului social și politic. Astfel, textele din ciclul Libertățile dictatoriale, scrise în perioada ceaușismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin reconsiderarea ei dintr-o perspectivă europeană. În scurte glose, propune un jurnal de lecturi din literatura română și străină, cu precădere franceză, ce dezvăluie sensibilitate receptivă destul de largă, dar și un ferm concept de valoare. Pentru el, Tristan Tzara e o „glorie de music-hall”, iar proza unor E. M. Remarque
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Drumuri, 181-232; Camil Baltazar, Contemporan cu ei, București, 1962, 41-78; Valeriu Ciobanu, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Negoițescu, Scriitori, 244-249; Scrisori - Ibrăileanu, I, 29-116, III, 167-168; Sevastos, Amintiri, 340-343; Zaciu, Masca, 198-219; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 83-122; Zaciu, Glose, 98-99, 133-139; Mincu, Critice, II, 141-162; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971, 377-378, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 395-418; Leon, Umbre, II, 162-166; Protopopescu, Volumul, 49-57; Rotaru, O ist., II, 639-650; Ciopraga, Personalitatea, 200-205; Constantin Ciopraga, Hortensia Papadat-Bengescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
căzătură de prefect să facă și el ceva pentru urbe (www.clujeanul.ro, 2008). Substantive asemănătoare ca sens, cum sunt bombă și petardă, sunt utilizate cu valori diferite 10: în cazul sintagmei o bombă de fată, majoritatea răspunsurilor au fost glose de tipul "fată frumoasă, sexy", în timp ce o structură ca o petardă de concert a fost formulată pentru "un concert foarte slab". Construcții argotice cu verbul a fi + constituenți nominali 11, specializate pentru sfera semantică a ignoranței sau a prostiei, pot
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
niște actori rafinați, desăvârșiți. Pentru a organiza această percepție, F., care nu știe să povestească, pune în scenă. Nu doar un element sau altul este dramaturgic în Ciocoii vechi și noi, ci chiar trunchiul operei, pe el aglomerându-se nenumărate glose alogene, izvorâte din dorința de epuizare a studiului moral și istoric. Căci autorul înscenează, documentează și face comentarii diverse, având mereu sub control, ca dintr-un fel de avanscenă, mișcarea actorilor și reacția cititorului. Astfel, epoca fanariotă se dezvăluie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
cu care este prevăzut, care ne arată pe viu cum Își citesc preoții egipteni textele. Iată un exemplu: „Mie Îmi aparține ziua de ieri, eu cunosc ziua de mâine”; acesta este textul. Ceea ce urmează este un comentariu sub formă de glosă: Așadar, cine este acesta? În ceea ce privește „ziua de ieri”, aceasta este Osirisxe "Osiris", iar „mâine” este Raxe "Ra", ziua În care vor fi judecați dușmanii Stăpânului Universal și i se va da o poruncă fiului său Horusxe "Horus" șvariantă: „este ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1892-1893) le-au dat meritoasei ediții (Westergaard) și traduceri (Darmesteter) a textului. Zend-Avesta este o expresie care se compune din termenii zand și abest³g, ce apar adesea Împreună În literatura pahlavi și care indică, unul interpretarea comentată a textului, cu glose și explicații, iar celălalt, textul propriu-zis În limba originală. Unele indicii ne pot face să presupunem că Zand a fost transmis În aceeași limbă ca Avesta și că doar mai apoi, În plină epocă sasanidă, a Început să fie folosită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unele cazuri nu era cunoscută deloc, fapt ce reiese clar din versiunea pahlavi a G³th³. Ordinea „cuvânt cu cuvânt” produce o pahlavi destul de obscură, din moment ce structura celor două limbi este foarte diferită. De aici nevoia de a insera destul de frecvent glose, la care se adăugau comentarii și digresiuni, considerate capabile să explice textul avestic și să-l Îmbogățească cu noi informații păstrate mai ales În tradiția orală. Manuscrisele prezintă versiunile În pahlavi, cu glosele și comentariile, dezvoltate vers cu vers, frază
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aici nevoia de a insera destul de frecvent glose, la care se adăugau comentarii și digresiuni, considerate capabile să explice textul avestic și să-l Îmbogățească cu noi informații păstrate mai ales În tradiția orală. Manuscrisele prezintă versiunile În pahlavi, cu glosele și comentariile, dezvoltate vers cu vers, frază cu frază. Chiar și textul pahlavi era memorat În Întregime. În acest fel, ajung să facă parte din patrimoniul cultural și noțiuni derivate din doctrine străine, indiene, grecești, babiloniene, din moment ce clerul zoroastrian, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după cum o arată și prima sa carte, Un loc geometric (1973), domină natura lirică a autorului, dorința de-a recepta cultura prin filtrul propriei subiectivități, ca reflecție, și nu ca judecată de valoare. Notații ample, file de jurnal deghizat în glose savante, preocupări de estetică laolaltă cu puseuri de hedonism, dar și de activism în unghiul ierarhizării faptelor artistice. Volumul Citind sau trăind literatura (1976) vine după cinci ani de la marea cotitură din viața autorului: intrarea în redacția revistei „Vatra”. Ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
l'intervention de la subjectivité du traducteur doit être limitée pour ne pas nuire à l'original. * Puisque leș " instructions " proprement dites manquent, le danger serait d'interpréter le sens de manière exagérée ou erronée. Aussi la traduction pourrait-elle devenir une glose du texte de départ, voire même un commentaire qui mystifie le sens d'origine. C'est ici qu'intervient le travail critique du traducteur, et ensuite la démarche critique du traductologue, leș deux étapes de la pratique herméneutique énoncées par Antoine
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Mateiu I. Caragiale de detractori sau de cei care l-au minimalizat (Șerban Cioculescu în special, combătut cordial) și examinează pertinent felul în care se cade să fie stabilite și interpretate legăturile dintre biografie și operă. Caragiale (1996) - cu subtitlul Glose, analize - nu e o monografie unitară, ci o grupare de texte (scrise de-a lungul a două decenii, 1975-1995) care, după părerea autorului, „deși e atât de succintă, depășește simpla încercuire monografică”: unghiul analizei e amplificat astfel încât să cuprindă, pe lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]