587 matches
-
un comportament moral gnostic ca fiind la bază în general ascetic, exprimat fluent în practicile sexuale și dietare. Mulți călugări aveau să se desărcineze de mâncare, apă sau nevoile necesare de trai. Aceasta a prezentat o problemă pentru ereziologii mișcărilor gnostice; acest mod de comportament era unul pe care ei înșiși îl preferau și suportau, astfel că părinții Bisericii, probabil o scuză modernă gnostică, erau obligați să sprijine practicile oponenților lor teologici. Pentru a evita aceasta, o abordare ereziologică comună era
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
desărcineze de mâncare, apă sau nevoile necesare de trai. Aceasta a prezentat o problemă pentru ereziologii mișcărilor gnostice; acest mod de comportament era unul pe care ei înșiși îl preferau și suportau, astfel că părinții Bisericii, probabil o scuză modernă gnostică, erau obligați să sprijine practicile oponenților lor teologici. Pentru a evita aceasta, o abordare ereziologică comună era aceea de a evita subiectul complet și a se limita la afirmații defăimătoare (și în unele cazuri excesive) de libertinism (vezi Cainiți), sau
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
vârful ierarhiei tuturor dumnezeilor oricărei religii existente. Există așadar o ierarhie cerească ce include toate ființele spirituale și toate identitățile divine, toți „Dumnezeii” în care cred reprezentanții religiilor existente. Structura acestei ierarhii era imaginată diferit de fiecare maestru sau sectă gnostică, fiind dificil de descris într-un mod sintetic. Nu puțini au fost chiar creștinii care, fiind corupti de diverse invataturi eretice care se infiltrau agresiv in randurile Bisericii, s-au angajat în căutarea unei cunoașteri ("gnôsis") aparent perfecte, care să
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
care-l diferențiază net de creștinism, din multe puncte de vedere. Ei aveau un sistem de gândire care a rivalizat cu creștinismul, motiv pentru care ei pot fi considerați reprezentanți ai unui curent independent. Mai trebuie spus și că doctrinele gnostice se dezvoltă în același context cu platonismul mediu, apelând la surse compatibile și rivalizând adesea. Gânditorii la care creștinii se raportau cu apelativul „eretici” puteau include la fel de bine platonicieni (în sensul platonismului mediu și chiar neoplatonismului) sau gnostici, fără ca cele
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
chiar neoplatonismului) sau gnostici, fără ca cele două curente să se confunde. Miezul filosofiilor neoplatonice stătea pe doctrina emanației (indiferent de particularitățile acesteia, de la Plotin la Proclus, de pildă), în vreme ce gnosticii trebuie reperați prin cosmologia lor dualistă. Cu toate acestea, sistemele gnostice conțin elemente emanaționiste și chiar par uneori mai platonice decât celelalte prin ipostazierea la nivel inteligibil a unui număr aparent excesiv de entități și niveluri. Ceea ce îi apropie este și soteriologia: ambele sisteme mizau pe rolul cunoașterii (inițierii) în salvarea sufletului
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
asumându-și o identitate elenă, gnosticii își asumau o cuprindere mai largă, considerându-se posesorii unei învățături universale, capabilă să includă toate celelalte religii. Cerintus, Marcion, Carpocrates, Basilides și Valentinus. Ei au fost principalii învățători, de secol II, ai doctrinei gnostice. Explicațiile oferite de creștinism cu privire la existența răului, la natura umană, au părut nesatisfăcătoare din punctul de vedere al acestor gânditori. Ei au apelat la filosofia păgână pentru soluții mai bune, refuzând să accepte învățătura creștină. Teoria lor era aceea că
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
fost adoptată în Occident, apelativul a sfârșit prin a fi aplicat exclusiv episcopului Romei. Acest uz corespundea unei preeminențe ministeriale recunoscută deja de mai înainte. În secolul al II-lea Irineu de Lyon, în opera lui de combatere a ereziei gnostice - "Adversus haereses" - sublinia primatul de doctrină constant învățat în Bisericile de origine apostolică de episcopii care - prin succesiune - au ocupat respectivele sedii. În opera sa Irineu a amintit îndeosebi preeminența succesiunii episcopale a Bisericii din Roma, «mare, antică, universal cunoscută
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producție și
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
chinez. Șapte dintre aceste scrieri, compuse în limba siriacă, îi aparțin chiar lui Mani sau i-au fost atribuite acestuia: "Evanghelia vie", "Comoara vieții", "Cartea tainelor", "Pragmateia" (tratat conținând cosmogonia sectei), "Cartea uriașilor" (povești legendare despre origini, inspirate din apocrifele gnostice), "Cartea psalmilor și rugăciunilor" și "Epistolele". Se mai cunoaște lucrarea "Shăburagăn", redactată în pehlevi sau persana medie, dedicată regelui Șapur I, ce tratează originea lumii și a omului, dar și sfârșitul acestora. Se pot decela din aceste scrieri elemente de
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
la unele doctrine, fapt care a divizat comunitățile creștine din Roma: învățătorul Marcion, revărsarea cincizecimii a profeților creștini în extaz a revelației creștine, într-o mișcare numită "montanism" deoarece a fost inițiată de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra așa-ziselor erezii au constituit conținutul lucrării lui Tertulian, "Rețete împotriva ereticilor" (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui Irineu' "Contra ereticilor" ("ca" 180, în cinci volume), scrisă în Lyon
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
apariția limbajului - fenomen esențial, care a contribuit la dezvoltarea ei. Conștiența se poate clasifica în: Conștiența presupune percepție (reflectarea în SNC a evenimentelor din lumea înconjurătoare), memorie (un stocaj și destocaj continuu de informații asupra evenimentelor interne sau externe), integrare gnostică, atenție, activitate volițională, afectivitate etc. Nivelul conștiinței depinde de nivelul de excitabilitate cerebrală, impunând sistemului nervos inițial starea de veghe. Prin urmare, conștiența desemnează funcția de sinteză integrativă a întregului sistem nervos, care pe fundalul stării de veghe, integrează mesagele
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
apocrife păstrate sunt numeroase, în jur de 30, cu texte fluctuante. Ele sunt atribuite, în general, apostolilor lui Christos sau altor apropiați ai Săi. De fapt, scrierile sunt opera unor medii mai mult sau mai puțin eretice, de multe ori gnostice. Cele mai cunoscute Evanghelii apocrife sunt: În general autorii apocaliptici au încercat să adune și să ordoneze informațiile care circulau în tradiția orală creștina și au dezvoltat aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc sau doar le sugerau
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
sursă ultimă o carte cum este "Apocalipsa lui Petru". Astfel de scrieri sunt "Apocalipsa lui Ezdra", "Viziunea lui Pavel", "Patimile Sf. Perpetua" și viziunile din "Istoria lui Varlaam și Iosafat". Un alt text, care a primit titlul modern de Apocalipsa gnostică a lui Petru a fost găsit în biblioteca Nag Hammadi. Mai există și o altă "Apocalipsă a lui Petru", în arabă, scrisă mai târziu, ale cărei manuscrise se găsesc la Roma și la Oxford. Se numește "Apocalipsa lui Petru sau
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
(1981) (titlu original "The Divine Invasion") este un roman science fiction al scriitorului american Philip K. Dick, nominalizat la premiul BSFA. Este a doua carte din trilogia gnostica VALIS, având loc într-un viitor nedeterminat, probabil la un secol sau mai mult după "VALIS". A fost intitulat iniția "Valis Regained". Cartea se dorește o continuare a cărții "VALIS", deși nu are personaje sau elemente ale acțiunii comune cu
Invazia divină () [Corola-website/Science/320783_a_322112]
-
a lua decizii canonice prin "iğtihăd", posibilitate „închisă” definitiv în secolul al XII-lea pentru sunniți. Ismaeliții, sau șiiții septimani („cu șapte imami”), sunt deseori considerați a fi extremiști. Heterodoxă față de sunnism, doctrina septimană insistă asupra unei interpretări alegorice, chiar gnostice, a textelor sacre și crede în metempsihoză. Acestora nu li se transmite decât o singură dată adevărata cunoaștere, câștigată sub conducerea unui imam. Doctrina arată evidente influențe ale maniheismului iranian, ale neoplatonismului și probabil ale gândirii indiene. Ezoteric în esență
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
este una din Evangheliile Gnostice, un text apocrif al Noului Testament, datat în jurul secolului al III-lea de către cercetătorii moderni, dar declarat pierdut până când un țăran egiptean l-a redescoperit accidental, îngropat într-o peșteră de lângă Nag Hammadi, în 1945. Evanghelia lui Filip conține o
Evanghelia după Filip () [Corola-website/Science/323544_a_324873]
-
o cosmogonie influențată de dualismul gnostic, în care apariția lumii materiale e privită ca o eroare. Deși, la prima vedere, părea a fi o evanghelie similară cu Evanghelia după Toma, aceasta nu este o evanghelie, ci o colecție de învățături gnostice și reflecții, o "antologie gnostică", cum le-a numit Marvin Meyer. Sacramentul, în special taina căsătoriei, este o temă majoră. Textul este, probabil, cel mai faimos pentru că este cea mai veche sursă care i-a condus pe unii să afirme
Evanghelia după Filip () [Corola-website/Science/323544_a_324873]
-
gnostic, în care apariția lumii materiale e privită ca o eroare. Deși, la prima vedere, părea a fi o evanghelie similară cu Evanghelia după Toma, aceasta nu este o evanghelie, ci o colecție de învățături gnostice și reflecții, o "antologie gnostică", cum le-a numit Marvin Meyer. Sacramentul, în special taina căsătoriei, este o temă majoră. Textul este, probabil, cel mai faimos pentru că este cea mai veche sursă care i-a condus pe unii să afirme că Iisus a fost căsătorit
Evanghelia după Filip () [Corola-website/Science/323544_a_324873]
-
a fost scrisă în prima jumătate a secolului al II-lea. A fost descoperită în 1946 la Nag-Hamadi (Egiptul de sus, aproape de Luxor). Evanghelia lui Toma, considerată de majoritatea cercetătorilor de origine gnostică, este compusă din 114 de rostiri înțelepte (logia), regăsite parțial în Evangheliile canonice, în Faptele Apostolilor și în unele Epistole. Deoarece textul cu 114 rostiri este o copie a unei traduceri copte, există presupunerea că scrierea ar fi anterioară secolului
Evanghelia după Toma () [Corola-website/Science/323547_a_324876]
-
secolului al II-lea, dar potrivit specialiștilor americani nu este mai veche decât textele canonice. "" a fost compilată prima oară în jurul anului 150 și reprezintă o colecție de 114 pretinse vorbe ale lui Iisus (agrafe). Lucrarea începe cu o notă gnostică: "...acestea sunt cuvinte tainice pe care le-a rostit Iisus cel viu și pe care le-a notat Didymus Iuda Toma..." "70. Iisus a zis: Dacă îl naști pe cel care îl ai în tine, el te va mântui. Dacă
Evanghelia după Toma () [Corola-website/Science/323547_a_324876]
-
august 1950 în Venezuela, în regiunea muntoasă a Anzilor. Este mezinul unei familii cu cinci copii. Urmează studii superioare, pe care le întrerupe pentru a da curs neliniștilor sale umaniste, care îl determină să se formeze ca Profesor de Antropologie Gnostică, mai întâi în țara sa natală și apoi în Mexic, deși pregătirea sa rămâne activă până în zilele noastre, prin peregrinările internaționale pe care le realizează în diferite țări, unde călătorește pentru a instrui și pentru a investiga, totodată. Oprelor sale
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]
-
căutare neobosită a valorilor Ființei. Odată intrat în Gnosticism, începe să se îmbogățească animic și să se formeze citind toate tratatele izvorâte din penița V.M. Samael Aun Weor. La vârsta de șaisprezece ani, își începe munca de difuzor al studiilor gnostice, creând asociații gnostice în orașul în care locuia - Marcaibo, Zulia și în alte localități din apropiere. La acest din urmă Congres, a fost invitat Primul Ministru din Tibet, Profesorul Samdhong Rinpoche, cunoscut ca posesor al uneia dintre cele mai profunde
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]
-
valorilor Ființei. Odată intrat în Gnosticism, începe să se îmbogățească animic și să se formeze citind toate tratatele izvorâte din penița V.M. Samael Aun Weor. La vârsta de șaisprezece ani, își începe munca de difuzor al studiilor gnostice, creând asociații gnostice în orașul în care locuia - Marcaibo, Zulia și în alte localități din apropiere. La acest din urmă Congres, a fost invitat Primul Ministru din Tibet, Profesorul Samdhong Rinpoche, cunoscut ca posesor al uneia dintre cele mai profunde cunoașteri a Budismului
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]
-
cunoscut ca posesor al uneia dintre cele mai profunde cunoașteri a Budismului Tibetan. Pe durata acestui Congres, a avut o serie de întrevederi cu primul Ministru, pe durata cărora au împărtășit interesul comun pentru dezvoltarea spirituală a ființei umane, cunoașterea gnostică și o serie de teme umane și sociale precum cea a situației actuale a poporului tibetan, cu care s-a solidarizat. Cu ocazia acestui Congres Internațional pe care AGEAC l-a celebrat în Agra, Domnul Óscar Uzcategui a dezvăluit membrilor
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]
-
orice ființa umană îl primește la nivel intern atunci când este pregătită, în cazul său, acesta fiind Kwen Khan. Ulterior, în 2009, și-a completat vizita pe continentul asiatic, asistând la Ceremonia de Încheiere a unui Curs de Difuzori de Antropologie Gnostică organizat în India, la care au participat studenți din diferite țări asiatice. Ulterior, într-o altă călătorie, a inaugurat în același an, în Mongolia, un Centru Cultural pentru difuzarea filozofiei gnostice. Cu prilejul Congreselor Internaționale anterior citate, a celebrat, totodată
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]