888 matches
-
și neoplatonice, s-a dezvoltat și o direcție imaginară avânt în mod direct sau indirect originea în filosofia pitagoreică. Acestea aveau drept simbol o imagine abstractă sau un număr astfel încât să se folosească de componentele cele mai abstracte ale sistemului gnostic al omului. În acest sistem se încadrează tehnica memoriei a lui Lullus, cea a lui Giodano Bruno sau stenografia lui Thritemius. Indiferent de modalitatea în care era văzută lumea, ea era reprezentată în mod simbolic folosindu-se metafore sau semne
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
privește interpretarea unor nume din perspectivă ezoterică: "Economia fantastică a nuvelei (este vorba de narațiunea Șarpele - n.m.) se întemeiază pe imaginea șarpelui, simbol capital în hermetism, de origină babiloneană. Ophioneus este divinitatea haotică, rezidând în fundul Oceanului, e Șarpele biblic. La gnostici simbolul capătă o puternică accepție sexuală. Acesta e cazul aci. Andronic (numele ar putea să fie ales spre a reprezenta virilitatea) turbură pe toate femeile cu ispita împreunării și el însuși atrage pe Eva dorită în insula-Eden. Numele Aglo al
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
său e Andronic, ceea ce ar sugera autostăpânirea virilă, care-i este proprie în adevăr, exteriorizând-o însă fără stridențe, de o manieră sportivă și mondenă"9, deși "emanația de senzualitate" pe care Călinescu o pune pe seama simbolului șarpelui din viziunea gnosticilor, "o vizează îndeosebi pe Dorina, corespondentul tipologic al lui Egor"10), Ovid S. Crohmălniceanu ("simbolul bărbăției"11) și că semantismul său transpare în lexemele alcătuitoare: Matei Călinescu, Ștefan Borbely și Lăcrămioara Berechet (cu perspective de interpretare diferite). Eugen Simion remarca
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
gândit"), semnificația provenienței divine a prenumelui miresei lui Andronic, dar și referința patronimului ei la solomonar, "la identitatea serpentiformă a lui Andronic" și la predestinarea onomastică pentru nunta cosmică 16. Numele "niciodată inocent la Eliade" este decriptat din perspectiva complexului gnostic (diminutivarea numelui ca semn al înstrăinării în Nuntă în Cer, "Zacharias" din Pe strada Mântuleasa, Anghel D. Pandele din Nouăsprezece trandafiri etc.). Matei Călinescu se oprește asupra numelui recurent din proza lui Eliade, Ileana, și îl analizează în strânsă legătură
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Celălalt nume, Andronic, este unul fanic: andros- bărbat, nike-victorie și asupra acestei semnificației avertizează Matei Călinescu 160, Lăcrămioara Berechet 161 și Ștefan Borbely. Cercetătorul clujean explică numele lui Andronic, prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ștefan Borbély, fiind o sugestie a provenienței divine: Dorina provine din Doru, derivat din Theos doron (Theodor) = "darul lui Dumnezeu", pe de o parte, iar pe de alta, urmând etimologia românească, sugerează dorul, tânjirea (interpretat în legătură cu suferința Sophiei din complexul gnostic). Analizând romanul din perspectiva scenariului gnostic, Ștefan Borbely observă trei identități ale Dorinei: Dorina terestră care se pregătește de nuntă cu căpitanul Manuilă (ipostază în care este vie), Dorina din palatul de sticlă (în care este moartă) și Dorina din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
provenienței divine: Dorina provine din Doru, derivat din Theos doron (Theodor) = "darul lui Dumnezeu", pe de o parte, iar pe de alta, urmând etimologia românească, sugerează dorul, tânjirea (interpretat în legătură cu suferința Sophiei din complexul gnostic). Analizând romanul din perspectiva scenariului gnostic, Ștefan Borbely observă trei identități ale Dorinei: Dorina terestră care se pregătește de nuntă cu căpitanul Manuilă (ipostază în care este vie), Dorina din palatul de sticlă (în care este moartă) și Dorina din insula apoteozei solare, unde și-a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci oamenilor de rând, pentru a obține mutația "fără de care lumea e sortită auto-destrucției". De aceea, Poezia are o valoare politică; Adrian își încredințează mesajul Leanei care îl "cântă" în cârciumi și grădini de vară, ceea ce amintește de un motiv gnostic, inactivitatea bărbatului. În acest sens, Eliade apropia nuvela de filmul lui Bergman, The Magician, unde Profetul (="Simion Magul") e mut și se "exprimă" prin soția sa (=Elena). Adrian reeditează soarta lui Orfeu sfârtecat de bacante, moartea lui fiind legată de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înapoi (s.m.), a văzut că șoferul murise. Eliade precizează de la început sursa gnostică a unor teme și motive din nuvelă, deși, în tratatele sale de istorie a religiilor 517 arată că aproape toate temele mitologice și escatologice folosite de autorii gnostici sunt anterioare gnosticismului stricto sensu, contribuția acestui curent fiind în reinterpretarea îndrăzneață și pesimistă a unor mituri și idei. Amnezia (sau uitarea propriei identități), somnul, captivitatea, căderea, nostalgia după țara pierdută sunt simboluri și imagini specific gnostice, deși nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
gnosticismului stricto sensu, contribuția acestui curent fiind în reinterpretarea îndrăzneață și pesimistă a unor mituri și idei. Amnezia (sau uitarea propriei identități), somnul, captivitatea, căderea, nostalgia după țara pierdută sunt simboluri și imagini specific gnostice, deși nu sunt creații ale gnosticilor, fiind mult mai vechi. Odată scufundat în Materie (=Viața), sufletul își uită propria identitate, "centrul", "ființa eternă". Dumnezeu dispune ca un Trimis să-l trezească, să-și recâștige conștiința de sine (mitul "Salvatorului salvat"). Trimisul, mesagerul, este, aici, Leana ("mesagerul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poetul amnezic: "Mesagerul te trezește numai, te pregătește să descifrezi sensul personal al revelației care este pe cale să ți se facă..."519. Asemeni lui Simion Magul care, împreună cu Elena (întruchipare a Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia) colindând drumurile, predică mesajul gnostic, Adrian și Leana, ca niște "profeți itineranți comunică noroadelor o nouă învățătură"520, le îmblânzește prin verb și poezie. Eliade ne înfățișează un Orfeu care și-a uitat misiunea, un Salvator amnezic ca toate avatarurile lui din narațiunile eliadești, a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
uneori microroman, alteori socotită nuvelă "de mari dimensiuni" sau "aproape roman" (de altfel, Eliade o încadra speciei pe măsura elaborării sale660) critica afirma că este sinteza creației lui Eliade, iar pe de altă parte că are la bază un scenariu gnostic (o interpretare a mitului Orfeu și Euridice dintr-o perspectivă "ce pare să fie în chip esențial aceea a gnozei") atât de explicit încât unii critici situează "gândirea" și "formula spiritual" a lui Eliade sub semnul gnozei 661. Există o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în chip esențial aceea a gnozei") atât de explicit încât unii critici situează "gândirea" și "formula spiritual" a lui Eliade sub semnul gnozei 661. Există o exprimare evidentă a gnosticismului, în interpretarea pe care securistul Albini, adept al lecturilor din gnostici, o dă evenimentelor. Albini, ""Marele Inchizitor" care, deși cunoaște gnosticismul, e un fanatic al "Instituției"" "este imposibil în R.S.R., dar poate fi acceptat într-o povestire în care o sanie cu patru oameni pătrunde într-o pădure distrusă cu douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Boldureanu, Ioan Viorel, Cultură tradițională orală. Teme, concepte, categorii, Editura Marineasa, Timișoara, 2006. (lucrare disponibilă la adresa http://www.bjt.ro/ bv/ScritoriBanateni/BOLDUREANU IoanViorel/Boldureanu.Cultura.pdf, accesat la 10.01.2009). Borbély, Ștefan, Proza fantastică a lui Eliade, Mircea. complexul gnostic, Biblioteca Apostrof, 2003. Borcilă, Mircea, "Semiotică și poetică. Perspective de reintegrare", în Limbă și literatură, vol. III-IV, 1991. Braga, Corin, 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2007. Cârâc, Ioan S, Teoria și practica semnului, Institutul European, Iași, 2003. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 94. 13 Ibidem, p. 109. 14 Ibidem, p. 443. 15 Lăcrămioara Berechet, Ficțiunea inițiatică la Mircea Eliade, Editura Pontica, Constanța, 2003, p. 233. 16 Ștefan Borbély, Proza fantastică a lui Mircea Eliade, complexul gnostic, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003, pp. 55 și 142. 17 Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 22. 18 Ibidem, p. 107. 19
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în analiza consacrată prozei Pelerina observă plasarea acțiunii într-o perioadă a anului de o importanță cardinală în mitologia dragostei, solstițiul de vară (p. 156). 38 Pentru Ștefan Borbély, sensul dobândirii un nou nume, a unei noi identități, este unul gnostic, ca și faptul că Mavrodin se numește Andrei, din gr. aner, andros, "om" ("recurența acestui nume se cuvine să dea de gândit în opera lui Eliade"): "Lena, ființa desfrâului și a materiei (asemenea Sophiei din complexul gnostic, descoperită de omul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
identități, este unul gnostic, ca și faptul că Mavrodin se numește Andrei, din gr. aner, andros, "om" ("recurența acestui nume se cuvine să dea de gândit în opera lui Eliade"): "Lena, ființa desfrâului și a materiei (asemenea Sophiei din complexul gnostic, descoperită de omul de lumină într-un bordel din Tyr) se "descompune" în iubirea pentru Barbu Hasnaș, pentru a "renaște" hieratic și "luminos" în erosul resimțit pentru Mavrodin" (op. cit., p. 65.). 39 Mircea Eliade, Nuntă în cer, Chișinău, Editura "Eus
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce i s-a întâmplat colegului său de la Uppsala) de acel prurit d’écrire, care adesea (deși nuîntotdeauna) se însoțește cu o haine sociale (pentru a relua o formulă genială pe care un istoric nonconformist precum Michel Tardieu o aplică gnosticilor din Antichitate). Această trăsătură putea fi suficientă pentru a mi-l face simpatic. La aceasta trebuie adăugat faptul că, puțin câte puțin, am aflat (grație recunoașterilor din operele mult mai prolificului Georges Dumézil, precum și câtorva dintre rarele mele incursiuni în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
după cum evenimentele memorate sunt biografice sau istorice, mitic-primordiale. Prin urmare, finalitățile se vor numi eshatologie individuală sau colectivă. În acest fel, Eliade identifică o certă continuitate între arealuri foarte distincte: doctrina pan-indiană a transmigrației, a amintirii existențelor anterioare, mitul gnostic al perlei, vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini și simboluri, p. 184. În recenzia respectivă, Wikander susținea originea iraniană a celebrului text gnostic Lied von der Perle, cu argumentul că în persană gohr semnifică atât perla, cât și substanța, esența, poziție ulterior criticată de Jacques Duchesne-Guillemin. Interesant este cum Eliade a știut, ca de atâtea ori, să extragă ceea ce era mai puțin perisabil
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fostul lor coleg de generație - cf. C.-M. Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, Festschrift für Anders Hultgård, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001, pp. 194-209. Vezi și critica „iranismului” lui Widengren la Gilles Quispel, „The Birth of the Child. Some Gnostic and Jewish Aspects”, Eranos Jahrbücher 40 (1973). 5. Tor Andræ (1885-1946): istoric al religiilor și membru al structurilor clericale suedeze. S-a născut la Linköping, unde, în 1936, va fi ales episcop. A studiat teologia, dar și limbile orientale, în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Stagnelius, unul dintre cei mai mari poeți suedezi, și-a recunoscut cu franchețe datoria de recunoștință față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între gnoză și ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur a caracterizat întreaga speculație romantică din Germania ca pe o renaștere gnostică. Iar mai târziu, alternativa gnostică la doctrina creștină a salvării nu și-a pierdut niciodată fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de egalitate cu cel al sfințeniei. Dar în cugetarea filosofului, sfințenia e ceva care aparține trecutului, pe când genialitatea reprezintă tranziția către „epoca de creație”. Din acest punct de vedere, geniul e mai mare chiar decât sfântul. „Eu cred că darul gnostic al lui Jakob Boehme era mai puternic decât al sfântului Francisc d’Assisi și darul poetic al lui Pușkin mult mai mare decât acela al Sfântului Serafim de Sarov”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 185 ). Berdiaev e un gânditor de temperament
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al postmodernismului. Ei tratează jocul din unghiul de vedere al cărții lui Eric Berne 266, jocurile nefiind decât "niște tranzacții necinstite, cu motivații ascunse, și care sunt tot atâtea capcane pentru celălalt. Sunt operații psihologice frauduloase"267. În locul simulacrelor postmoderniste, gnosticii preferă intimitatea cu universul, cu Celălalt 268. O neîncredere funciară, lucidă, etalează gnosticii și față de mișcările minoritare (homosexuale, feministe, hippies, alți "iconoclaști"), găsindu-le de-a dreptul puerile.269 Și primejdioase. Cazul feminismului este revelator, o rătăcire cu consecințe grave
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Berne 266, jocurile nefiind decât "niște tranzacții necinstite, cu motivații ascunse, și care sunt tot atâtea capcane pentru celălalt. Sunt operații psihologice frauduloase"267. În locul simulacrelor postmoderniste, gnosticii preferă intimitatea cu universul, cu Celălalt 268. O neîncredere funciară, lucidă, etalează gnosticii și față de mișcările minoritare (homosexuale, feministe, hippies, alți "iconoclaști"), găsindu-le de-a dreptul puerile.269 Și primejdioase. Cazul feminismului este revelator, o rătăcire cu consecințe grave pentru umanitate, căci, în realitate, este un grosier anti-feminism. Feminismul postmodern e o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]