609 matches
-
se sclifosea de îl enerva pe Bulhac la culme. Duminica, toată lumea ieșea în mijlocul satului, la căminul cultural și bea samahoancă, stătea la bîrfe, se juca poarca sau prindea la joc în scîrțîitul scripcii lui Costache Aduculesei. Pe la chindie, cei mai gospodari sau cei cu alte interese întrepătrunse, plecau după buruiană pentru vite. Du-te tu, bărbate, spune Saveta cu jumătate de gură. Îmi ajunge toată săptămîna. Mai du-te și tu, spune bățos Adrian Lupu. Femeia pleacă grăbită și Lupu privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
venit, că tare eram singure“ - a zis - „și-aveam nevoie de-o mînă de bărbat În gospodărie. Ne simțeam mai În siguranță avîndu-l pe el cu noi“ - a zis. „Și să mai știi un lucru“ - a zis - „Will era om gospodar. Nici c-am văzut altul ca el“ - a zis. Ei, asta trebuie să recunosc și eu: ce-i al lui e-al lui. În ciuda rătăcirilor și hoinărelilor lui, era un om de casă cum nu se mai află altul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
superbă, de rotundă și năucitoare, încât te apucă tremuriciul dacă ești un om care gândește cât de cât. Circulă pe „YouTube", un reportaj aiuritor realizat de Prahova TV. Intr-un sat oarecare, un sat curat, cu case frumoase de oameni gospodari, un tânăr reporter îi întreabă pe trecători dacă știu cine a scris Biblia. Doamne, îți mulțumesc și mă bucur că nu sunt slujbaș al Bisericii, preot, teolog sau profesor la seminar, fiindcă aș cădea, după cele șase minute ale reportajului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai plânge! - zicea primarul și, În cele din urmă, ceea ce o liniștise cu adevărat fusese mirosul de tocană și lavandă pe care Îl răspândea acest om uriaș. Prima vorbă pe care a auzit-o apoi Într-o curte de om gospodar de acolo, cum mergea Însoțită de primar către viitoarea ei gardă, a fost: — No, călca-le-ar minunea de vaci! Și atunci s-a gândit că oamenii de pe aici nu sunt toți născuți și crescuți În această câmpie fără repere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de pieptul căruia atârnă un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca grad, ne-am ascuns Într-o șură de oameni gospodari și ne-am lungit oasele pe fânul care mirosea Îmbătător. Mărturisesc că În acele clipe grozave, deși era foarte posibil ca moartea să ne găsească la fiecare clipă, imediat ce m-am Întins În fân și m-am uitat la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vreo doi metri și vreo douăzeci de centimetri, nici prea slab, nici prea gras și cuminte ca o fată mare de nu-l vezi prin crâșmă. Are o mică turmă de oi a lui și câteva văcuțe, deci e om gospodar, la locul lui. Gheorghe al lui Costache Cristescu s-a stins și el tot de tânăr, de oftică, rămânându-i și lui copii mici. Aurica era șchioapă de un picior, că-l avea mai scurt și din această cauză n-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la toate jocurile și nunțile ce aveau loc în satul vecin. Vasile, flăcău, fecior frumos, cu ochii albaștri ca seninul, era admirat de multe fete. Așa că Vasile a pus ochii pe o fată frumoasă și singură la părinți, de oameni gospodari, la locul lor și cu pretenții. În acele vremuri tradițiile se respectau, datina și obiceiurile erau ținute cu sfințenie. Așa că pețitul era la el acasă, nu puteai lua fata omului să mergi cu ea la joc fără încuviințarea părinților și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o vreme, a început să dea pe la ei câte unul din cimotia lor sau câte un vecin... Apoi dacă îți intră omul în casă trebuie să-l omenești cu un rachiu? Trebuie! Că așa se cuvine la casă de oameni gospodari. Uneori mai veneau și musafirii cu câte o sticlă în traistă și atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii trebuie să stea cel mai vrednic gospodar? Nici atâta lucru n-au învățat? Cum să te uiți tu om așezat și gospodar în gura unui târâie-ogheală? În gura unuia care în viața lui n-o avut nici pantaloni pe fund și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
improvizată cu speranța că va ațipi. Dar gândurile l-au năpădit ca un stol de vrăbii certărețe. „Uite ce zile am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar fi fost deajuns priciul de la pușcărie. Om gospodar și am ajuns să plec de acasă ca cel din urmă calic...” „ Să bei peste măsură și să umbli împleticindu-te pe ulițele satului îi de râsul lumii Toadere, omule! Asta m-a făcut să te caut iar și să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar că sâmbăta asta treci pe la mine. Surprins de glasul Dochiței, a răspuns în doi peri: Am zis eu, daaa... Tu nu știi că făgăduiala dată îi datorie curată? Ba știu... Atunci de ce îți calci cuvântul, Toadere? Te știu om gospodar și la locul tău... Păi un om la locul lui nu bea orice zeamă i se dă. Bea un țoi de rachiu bun sau un pahar de vin de soi. Ori nu bea deloc... Mai mult temei pun eu pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
averilor mănăstirești, hanul se afla sub oblăduirea mănăstirii Socola. Apoi a trecut în stăpânirea Primăriei Iașilor, care la 23 octombrie 1892 îl vinde lui Anton Andreescu. De la acesta, tot prin vânzare, ajunge la Toader Luca, din satul Păun. Acesta, om gospodar, îi schimbă înfățișarea, scoțându-l în lume... De unde până unde s-a ajuns la numele pe care îl poartă și astăzi? Cei care i-au dat acest nume au fost urmașii lui Toader Luca, Costache Luca și cu nevasta lui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iar unii din băieți economiști... Anton a devenit chiar actor, apoi militar de carieră, ajungând până la gradul de colonel, dar a murit eroic în primul război mondial. Unul din fii - Costache - a rămas fără studii înalte, dar era un bun gospodar și plin de îndrăzneală. După moartea hangiului, afacerea a rămas pe mâna Coanei Tinca, a lui Costache și a lui Dumitru, economist de meserie, dar fire boemă. Avea mulți prieteni cheflii pe gratis, însă... După un timp, hanul a început
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a tărăgănat vorba Pâcu. Pe care, Pâcule? Mamă ce te-ar strânge asta în brațe și te-ar pupa cu buzele celea groase de-o palmă! Te-ar înăduși nu alta. Pâcule, tot mehenghi ai rămas. Nu poate omul face gospodar din tine cum nu poți face sită de mătase din coadă de câine. Până aici, Dumitre! Că dacă eu șăguiesc nu înseamnă că nu sunt gospodar. Ce să fac și eu dacă îmi place lelea cu fusteica scurtă? Păi cui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spune așa. Toți îi zic Pâcu. Si atâta...” Boii parcă suflau din ce în ce mai greu. Erau osteniți peste măsură de povară și drum lung. Se apropiau de Fântâna cu răchiți. Inainte de asta însă, treceau pe la capătul grădinii lui moș Petrache, om gospodar în sat, dar care ședea aici „la grădină” - cum îi spunea el locului - într un bordei. Aici „la grădină” era ca într-un colț de Rai. Avea de toate: livadă, vie, căpșuni, zarzavaturi și pe deasupra un iaz mare cu pește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
In acest timp, în ușa cuhnei a apărut crâșmărița Măriuța, cu un ceaun doldora de tochitură, care răspândea în jur o miroaznă de te dădea jos. In urma ei, Costache crâșmarul abia tăbârcea un ceaun învârfonat cu o mămăligă aurie... Gospodarilor! Faceți bine și apropiați străchinile, să vă pună Măriuța tochitura. Tu, Mitruță, aruncă fuguța fundul acela de lemn, să răstorn mămăliga asta, că m-o îndoit de șale - a strigat crâșmarul. Fiecare a întins cât a putut mai repede strachina
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din soare. Pielea feței, să o tai cu un fir de păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Si eu știu multe întâmplări și poate ne-om mai nimeri - aici la Crâșma din drum - și le-oi povesti stând la o ulcică cu vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a pune covălia și Frăsâna - că așa o cheamă pe fată - pământul, ar face o gospodărie cum nu s-o mai văzut! Ce zici?” Mătușa Rarița, cum se ținea oleacă cu nasul pe sus - că de, are băiat frumos și gospodar - o cam strâmbat din sfârlă. „Ce să zic, Zoiță? Stiu și eu? Mă gândesc și eu ca omul...N-ai găsit și tu una mai acătării? Că Frăsâna ceea îi cam... nu știu cum să spun...Ii cam urâtă și mintea n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
parcă nici nu era de față și nici nu era vorba despre el...Cu privirea ceea pierdută, tăcea ca un pește. O fost nuntă mare, Pâcule? a întrebat nerăbdător moș Dumitru. Cum să nu? Socrii cei mari erau doar oameni gospodari și avuți. Si unde mai pui că atâta fecior aveau și era cel mai falnic din șapte sate! Ce fel de viață o dus nenea Jănel cu nevasta lui, dacă spui că era așa de urâtă? a întrebat Vasile Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
această clipă nu mai pun în gură decât apă. Mâncare și băutură? Mâine seară! Si atâta vă trebuie: să mă lăsați însetat și flămând, că aveți să aflați voi cine-i Pâcu. Să nu duci grijă, moș Pâcule. Suntem oameni gospodari și nu ne-om face de rușine pentru atâta lucru... Acum, mergeți frumușel acasă și pregătiți carele pentru mâine. In zori, pornim - a poruncit moș Dumitru. Ehe! Să fiți sănătoși dumneavoastră! Le avem pregătite. Presimțeam noi că jupân Aizic o să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te chema să te duci de-a rostogolul... Măi Dumitre, te știam eu rău de gură, dar prost nu te știam. Aici, pe drum drept, tot neisprăvitul te duce unde vrei. Acolo, printre râpi și povârnișuri, să-l vezi pe gospodarul stăpân pe boi și pe car. Tu știi, Pâcule, că în capul acela al tău plin de fum se mai găsește și minte? Si al dracului de bine judecă! Imi place cum ai gândit. Asta nu înseamnă că diseară, la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sacadat. Nu-i chiar așa, dar ceva-ceva ar fi adevărat - s-a împăunat Hliboceanu, în hohotele de râs ale cărăușilor. Luna încă nu-și adunase stelele ca să plece la culcare, când moș Dumitru și cu Pâcu erau în picioare... Deșteptarea, gospodarilor, că avem multă treabă până să plecăm la drum. Stiți în ce hal am ajuns aseară. Nu putem pleca așa... Peste un ceas, totul era curățit de glodul adunat și puteau intra în târg ca niște oameni gospodari ce erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
picioare... Deșteptarea, gospodarilor, că avem multă treabă până să plecăm la drum. Stiți în ce hal am ajuns aseară. Nu putem pleca așa... Peste un ceas, totul era curățit de glodul adunat și puteau intra în târg ca niște oameni gospodari ce erau. Târgul i-a primit cu o mutră posomorâtă. Părea gheboșat sub apăsarea norilor adunați deasupra lui. In hodorogitul carelor grele, au intrat pe ulița magaziilor lui Aizic. Să vezi ce ochi are să facă Aizic când ne-o vedea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am de plătit o grămadă de bani pentru întârzierea încărcării vagonului. Si uite, voi m-ați salvat. Nu am măcar toți oamenii pentru descărcat, dar până vă hodiniți voi și dobitoacele, eu trimit fuguța după ei...Măi, măi, ce oameni gospodari sunteți! Am să am eu grijă de voi. Dacă grija asta a dumitale s-ar preface în niște crăițari colea în pungă, n-ar fi rău - l-a provocat Pâcu. Nu avea matale grijă, că știe Aizic ce are de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]