1,864 matches
-
s-a răspândit noua religie, nu sunt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă Horosius: Iordanes scrie având în spate o istorie de o sută cincizeci de ani de devastări și de războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întâi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercând să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat poate răspândirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim Cronica ilirului Marcellinus Comes, care a trăit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Teodoric; este un scriitor care sesizează schimbarea apărută în politica din ultima parte a guvernării lui Teodoric și e o sursă foarte importantă pentru cunoașterea vieții lui Boethius, pe care îl laudă foarte mult, condamnându-l cu asprime pe regele got. BIBLIOGRAFIE. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 5, 1. 1882 (Th. Mommsen); O. Giordano, Jordanes e la storiografia del VI secolo, Adriatica, Bari 1973; B. Luiselli, Sul De summa temporum di Jordanes, „Romano-barbarica” 1 (1976), 83-133; W. Bracke, L’Anonymus Valesianus II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie în tot secolul al cincilea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii, a narațiunii istorice. Însă, odată cu stabilirea definitivă în Galia a invadatorilor franci, o populație mult mai puțin civilizată decât burgunzii și goții care avuseseră deja, în trecut, contact cu Imperiul Roman, situația s-a schimbat radical și decăderea a început să se facă simțită mai ales în a doua jumătate a secolului al șaselea. În primele decenii ale acestuia, foarte importante pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Strutture e modelli culturali nella società merovingia. Gegorio di Tours: una testimonianza, Congedo, Galatina 1979. IV. SCRIITORI DIN REGATUL VIZIGOT În raport cu celelalte regiuni ale Occidentului roman, peninsula iberică s-a bucurat de o relativă prosperitate în secolul al șaselea; invazia goților, în secolul al cincilea, fusese fără îndoială opresivă și devastatoare, dar nu se asociase și cu o persecuție propriu-zisă, așa cum se întâmplase în Africa unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iustus; Apringius folosește metoda alegorizantă și e înclinat să reducă anvergura escatologică a textului. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 67. 4. Cronicari Au existat și autori de cronici: de exemplu, Ioan din Biclarus, episcop de Gerona din 592 până în 621. Era un got de religie catolică, educat la Constantinopol; întors în Spania, a asistat la luptele care au dus la convertirea goților la catolicism. A scris o Cronică prin care continuă opera lui Victor din Tunnuna ajungând până în al patrulea an al domniei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cronicari Au existat și autori de cronici: de exemplu, Ioan din Biclarus, episcop de Gerona din 592 până în 621. Era un got de religie catolică, educat la Constantinopol; întors în Spania, a asistat la luptele care au dus la convertirea goților la catolicism. A scris o Cronică prin care continuă opera lui Victor din Tunnuna ajungând până în al patrulea an al domniei lui Reccared, adică se întinde din 567 până în 590; această Cronică este foarte interesantă pentru că prezintă întâmplările din Spania
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
regele Reccared. Între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat probabil de acel episod crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism în 587-589 în cadrul conciliului de la Toledo. În 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leandru, și rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur de autoritatea sa, organizează al doilea conciliu provincial de la Sevilia în 619 și conduce marele conciliu de la Toledo din 633. Convertirea goților la catolicism a fost, nu încape nici o îndoială, un eveniment cu o semnificație majoră pentru istoria Spaniei, a catolicilor din acea țară și a lui Isidor însuși: era nevoie, așadar, de eforturi pentru reeducarea culturală (în sensul cel mai amplu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
analoage din perioada clasică (de exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rânduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora) care ajunge până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suevilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratatul Despre rânduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora) care ajunge până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suevilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în 625. Însă opera sa profană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Totodată, există serii de scrisori cu destinatari diverși constituite din extrase (folosite în ordinea în care figurează în operele de origine) din scrieri ale lui Nilus însuși sau din alți autori. Altele sunt falsificări; I, 286, trimisă, conform antetului, generalului got Gainas, este dependentă de o omilie a lui Ioan Hrisostomul scrisă la câțiva ani după moartea lui Gainas. În fine, multe din titlurile atribuite destinatarilor la începutul unor scrisori sunt evidente anacronisme pentru că nu sunt atestate înainte de secolul al VI
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cu toate acestea, el e un scriitor scrupulos care cunoaște și prețuiește amănuntele cu adevărat semnificative, iar când folosește sursele e foarte meticulos. În afară de Aetius și Eunomius, istoricul ne ajută să cunoaștem și alte personalități între care și Wulfila, episcopul goților. Interesul pentru istoria locală începe să fie vizibil o dată cu el; acesta se va răspândi apoi în istoria creștină mai ales din secolul al șaselea. Din nefericire, au ajuns până la noi doar fragmente din istoria lui. În vremea lui Fotie aceasta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de mîntuirea omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covîrșitoare asupra secolelor următoare. Putem deci conchide că Augustin apare ca reprezentant a două epoci diferite, a căror limită comună este anul 410 (anul în care goții au jefuit Roma) și că, dacă formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al IV-lea, ultimele opere și concepțiile sale teologice și filozofice cele mai semnificative se adresează în schimb secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alta. Invaziile barbarilor în Imperiul Roman erau continue, și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimîntătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă, fiindcă desprinsese din imperiu Spania, Gallia și Britannia. în 410, goții lui Alaric jefuiseră Roma, devastaseră Italia pînă la strîmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrînsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării, pînă cînd, în 378, înfrîngerea suferită de romani la Adrianopole, în Moesia, a pus din nou în evidență, pe neașteptate, gravitatea problemei barbarilor. într-adevăr, goții, învingători, nu numai că masacraseră armata romană, omorîndu-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară, a lui Theodosius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omorîndu-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară, a lui Theodosius. într-adevăr, împăratul, deși temperase oarecum violențele goților (însă, avînd în vedere forțele sale reduse, n-a putut sau n-a vrut să-i înfrunte pe față), fusese constrîns să-i declare foederati și să-i accepte în interiorul imperiului, plătindu-le un tribut și formînd cu oamenii lor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Wulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 pentru că era nu episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau în regiunile unde locuiau goții, probabil prizonieri ai barbarilor sau descendenți ai celor ce fuseseră făcuți prizonieri în anii precedenți. însă, în secolul al V-lea, situația politică s-a schimbat din cauza contactului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Wulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 pentru că era nu episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau în regiunile unde locuiau goții, probabil prizonieri ai barbarilor sau descendenți ai celor ce fuseseră făcuți prizonieri în anii precedenți. însă, în secolul al V-lea, situația politică s-a schimbat din cauza contactului zilnic cu barbarii invadatori, care se comportau în continuare ca stăpîni, dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asigurată doar supraviețuirea, așa încît, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. în ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți, care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. în acest nou context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția cîte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de proiectul lui Orosius și la sfîrșitul Cetății lui Dumnezeu, cînd a trebuit să vorbească despre epocile istorice, nu s-a mai folosit de diviziunea făcută de Orosius. Pentru perioada veche și pînă la momentul epocal al înfrîngerii romanilor de către goți la Adrianopole în 378, Orosius a folosit în esență scrierile istoricilor păgîni, ca Tit Liviu, Florus sau Iustin; de aceea, valoarea scrierii sale este limitată. în schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius oferă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce se bucură de protecția lui Dumnezeu și stăpînesc tot pămîntul într-o epocă în care catastrofele naturale sînt reduse la minimum. Sigur, barbarii sînt prezenți în epoca lui Orosius, care a început să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu poate face altceva decît să adopte o atitudine filobarbară, observînd că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bucurat de o educație îngrijită și a trăit ca laic, dispunînd de însemnate resurse economice. însă cînd avea treizeci de ani, invaziile barbarilor i-au lovit casa și familia, iar tatăl său a murit tot atunci. După numai cîțiva ani, goții i-au luat proprietățile și el a trebuit să trăiască precum un sclav; a ieșit cu greu din acea stare. Ar fi vrut să se dedice ascezei monastice, dar n-a putut, din cauza greutăților în care se zbătea familia sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de noul regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă în operele lui Boetius găsim referiri la acte de samavolnicie comise de goți împotriva italicilor. Teodoric, educat la Constantinopol, s-a comportat ca un prieten al Imperiului de Răsărit în prima parte a domniei sale, menținînd legături strînse cu autoritatea imperială; acest lucru a stimulat schimburile, inclusiv culturale, cu partea de limbă greacă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
simtă în strînsă legătură cu Constantinopolul, chiar dacă de multe ori nu erau de acord cu hotărîrile luate acolo, lucru ce putea constitui (cum s-a și întîmplat ulterior) un element de ambiguitate ce putea duce la divergențe și conflicte cu goții invadatori. însă atunci cînd Boetius a început să scrie, după ce și-a desăvîrșit educația, problema nu exista încă. Cel puțin în primii ani ai domniei sale, Teodoric nu considera că atitudinea tradiționalistă și filoimperială a anumitor cercuri romane ar fi o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
romane căreia îi aparținea și pe care a crezut că o poate consolida și prin activitatea literară și filozofică pe care s-a hotărît s-o desfășoare în acei ani. După cîțiva ani de înțelegere între elementul dominator, constituit din goți, și elementul roman, între goții arieni și italicii ortodocși, acest echilibru se strică. Teodoric începe să se teamă de o alianță între populația latină din Italia și Imperiul Roman de Răsărit, alianță care s-ar fi putut întări și mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]